Autor: univers

Gândul zilei 11 februarie

În relaţii, ca şi în conştiinţă, trebuie să accepţi, ca fiind egale, ambele feţe ale monedei. Nu poţi ieşi din conflictul cu cineva, până când experienţa ambilor nu a fost respectată.
Problema nu este niciodată dacă putem cădea de acord, deşi aşa pare să fie. Problema este întotdeauna: ne putem noi respecta reciproc experienţa? – Paul Ferrini

Înscriere newsletter

Please wait...

Thank you for signing up!

Gândul zilei 10 februarie

Tu nu vezi întregul adevăr. Nu vezi decât o parte din el. Atunci când te uiţi la un elefant, îi vezi doar coada, iar atunci când îl priveşti pe prietenul tău, el nu vede decât trompa. Indiferent cât de mult încerci, tu nu poţi înţelege sensul de “trompa” şi nici prietenul tău nu poate înţelege sensul de “coada”.
Numai atunci când vezi tot elefantul, înţelegi atât ce este trompa, cât şi coada – precum şi relaţia dintre ele. – Paul Ferrini

Înscriere newsletter

Please wait...

Thank you for signing up!

 

Gândul zilei 9 februarie

Atunci când faci o alegere din toată inima şi faci tot ce îţi stă în putinţă, nu trăieşti o stare conflictuală puternică.
Chiar şi atunci când se dovedeşte că alegerea a fost greşită – înveţi din ea şi mergi mai departe. Dacă nu poţi să alegi din toată inima, cel mai bun lucru pe care-l poţi face este să-ţi îmbrăţişezi starea ambiguă în care te afli şi să nu te mai forţezi să iei o decizie. Ai răbdare cu tine şi învaţă să accepţi toate vocile sufletului tău. Nu trebuie să acţionezi pe baza lor. Ascultă-le doar şi vezi ce au ele să-ţi spună. Dacă-ţi accepţi ambiguitatea, ea va pleca atunci când va fi gata să plece. Vei fi îndrumat la momentul potrivit. Nu te poţi forţa să alegi, până când nu eşti gata. Dacă o faci, probabil că vei regreta. – Paul Ferrini

Înscriere newsletter

Please wait...

Thank you for signing up!

Gândul zilei 8 februarie

Atâta timp cât încerci să alegi între două puncte de vedere susţinute cu tărie, vei accentua diferenţa dintre ele. Presiunea de a decide este o sabie cu două tăişuri. Ea îi răneşte pe toţi pe care îi atinge. Nu te mai grăbi şi nu mai forţa lucrurile. Fii răbdător cu tine. Îmbrăţişează-ţi întreaga experienţă. Ia sabia care vă desparte şi iubeşte-o. Iubeşte-o, până când ascuţişul ei se toceşte. Iubeşte-o, până când nu mai poate să-ţi facă rău ţie sau celorlalţi. Transformă acea sabie într-o lamă de plug. De-abia atunci poţi să decizi. Asta, deoarece numai atunci te vei odihni într-un loc unde accepţi totul, unde judecăţile se dizolvă şi unde se naşte iubirea. – Paul Ferrini

Înscriere newsletter

Please wait...

Thank you for signing up!

Gândul zilei 7 februarie

Pentru ca, în mijlocul unui conflict, să-ţi păstrezi pacea interioară, trebuie să creezi respect faţă de ideile şi experienţele tuturor. Şi mai trebuie să creezi un nivel profund de siguranţa fizică şi emoţională, în aşa fel încât oamenii să ştie că nu vor fi acuzaţi sau ostracizaţi pentru că se exprima cu sinceritate. Atunci când oamenii se dedică iubirii şi îi consideră pe toţi egali, dezacordurile nu dau naştere la separare, ci la dialog şi la o mai mare înţelegere. – Paul Ferrini

Înscriere newsletter

Please wait...

Thank you for signing up!

Gândul zilei 6 februarie

A forţa luarea unei decizii în cazul unui conflict sau a unei situaţii ambigue este un mod de a te pedepsi pe tine, sau pe ceilalţi. Nu încerca să forţezi o decizie, atunci când nu eşti pregătit să iei decizii. În schimb, îmbrăţişează toate faţetele conflictului. Admite tot ce doreşti în legătură cu serviciul sau relaţia în care eşti implicat – cât şi tot ce te face să o iei la fugă. Îmbrăţişează cu braţele sufletului toate aceste lucruri.
Nu te mai abţine – şi respiră adânc. Eliberează-te de tensiune. Când accepţi, cu compasiune, conflictul sau situaţia ambiguă, te cuprinde o pace deplină, accepţi ce se întâmplă – şi, la momentul potrivit, totul îţi devine limpede. – Paul Ferrini

 

 

 

Gândul zilei 5 februarie

Adevărul este paradoxal. Pentru a-l înţelege în întregime, trebuie să-l abordezi din toate unghiurile. O singură abordare parţială nu duce decât la adevăruri parţiale.
Până când nu vei admite natura paradoxală a adevărului, nu vei transcende conflictul din conştiinţă, sau pe cel din cadrul relaţiei. Numai atunci când admiţi valabilitatea tuturor punctelor de vedere, poţi depăşi dualitatea. – Paul Ferrini

Înscriere newsletter

Please wait...

Thank you for signing up!

Gândul zilei 4 februarie

Cine este responsabil de faptul că tu alegi să fii cu oameni care te trădează? Oare ei sunt responsabili, sau tu?
Atunci când ai încredere în oameni care nu-ţi merită încrederea, ajungi să suferi. Şi apoi, în loc să-ţi vezi eroarea şi să înveţi din ea, tu tinzi să învinovăţeşti persoana care te-a trădat – ceea ce aruncă răspunderea pe cine nu trebuie.
Iar atunci când acest lucru nu merge, s-ar putea să încerci să te pedepseşti singur şi să ai un comportament autodistructiv ca, de exemplu, să bei o sticlă de băutură, să mănânci exagerat, sau să faci sex cu cine nu trebuie. În acest fel ajungi să te pedepseşti singur, fără să-ţi asumi responsabilitatea pentru rolul pe care l-ai avut în ceea ce s-a întâmplat.
E mai bine să-ţi asumi responsabilitatea pentru deciziile pe care le iei şi să laşi la o parte orice gând de auto crucificare. Dacă ai atras de mai multe ori către tine oameni care nu te tratează cum trebuie, atunci fii mai atent în cine îţi plasezi încrederea. Lasă-i pe oameni să-ţi câştige încrederea cu încetul. Nu-ţi da forţa altora, numai pentru că doreşti să fii iubit şi acceptat de ei.
Nu depinde de alţii pentru a-ţi oferi ţie însuţi iubirea, acceptul sau siguranţa de care ai nevoie. Dă-ţi-le singur şi atunci nu poţi fi trădat. – Paul Ferrini

Înscriere newsletter

Please wait...

Thank you for signing up!

Gândul zilei 3 februarie

Există un drum prin apropiere, dar tu nu ştii încotro duce. Nu ştii dacă să o iei la dreapta sau la stânga, sau dacă să stai pe loc. Nu ştii.
Mai curând sau mai târziu, fără îndoială că din plictiseală, vei face o alegere. Vei merge la dreapta sau la stânga. Şi tu vei fi încântat că ai luat decizia cea bună – până când vei da de un teren dificil şi atunci vei fi convins că ai luat-o pe un drum greşit. Aşa se întâmplă atunci când o iei la dreapta sau la stânga. Nu are nici o importanţă.
Pe Drumul către Nicăieri nu are importanţă încotro te îndrepţi, pentru că drumul este circular şi, în final, el revine în acelaşi loc. Pe Drumul către Nicăieri, întrebarea nu este “încotro mergi?” – pentru că nu mergi undeva anume. Întrebarea este: “Cum mergi? Îţi place călătoria?”
Atunci când mergi undeva, scopul este foarte important. Dar atunci când nu mergi nicăieri, scopul nu are nici un sens. Atunci, singurul lucru important este starea ta de conştiinţă. Mergi cu bucurie sau cu tristeţe? Îi binecuvântezi pe aceia pe care îi întâlneşti în cale, sau îi blestemi? – Paul Ferrini

Înscriere newsletter

Please wait...

Thank you for signing up!

Gândul zilei 2 februarie

Atunci când eşti ferm angajat în călătoria ta interioară, nu mai are importanţă încotro te îndrepţi în exterior. Adevărata călătorie este călătoria către pace în inima ta.
Singura întrebare care poate fi pusă pe parcursul călătoriei interioare este: “Ai pace în suflet?” Dacă nu ai pace, înseamnă că te-ai identificat cu ceva din afara ta.
Pacea este întotdeauna acolo. Ea pare să dispară, numai pentru că tu-ţi îndrepţi atenţia în altă parte. – Paul Ferrini

Înscriere newsletter

Please wait...

Thank you for signing up!

Gândul zilei 1 februarie

Multe cupluri cer ajutor, numai atunci când încrederea a fost distrusă şi e prea târziu ca ea să fie refăcută. Nu aşteptaţi până când relaţia voastră se distruge, pentru a cere ajutor. Recunoaşteţi, atunci când sunteţi incapabili de a vă ierta unul pe celălalt şi de a vă reveni emoţional din agresiunile voastre reciproce. Dacă observaţi că vă pierdeţi capacitatea de a vă reface emoţional şi vă învinovăţiţi frecvent unul pe celălalt pentru orice, e timpul să cereţi ajutor.
Nu este o slăbiciune sau o laşitate să ceri ajutor, atunci când ai nevoie de el. Dimpotrivă, de ambele părţi este un gest de curaj, de forţă şi de implicare în relaţie. – Paul Ferrini

Înscriere newsletter

Please wait...

Thank you for signing up!

Gândul zilei 31 ianuarie

Relaţia ta te va duce pe culmile raiului şi în adâncurile iadului. Atât îngerii, cât şi diavolii, trăiesc în îmbrăţişarea ta şi se mişcă o dată cu tine, în călătoria ta către iertarea de sine.
Dacă tu te aştepţi ca relaţia ta să fie numai fericită şi să-ţi dea aripi, cum vei înfrunta momentele când te vei simţi respins sau separat de partenerul tău? Cum te vei descurca cu tristeţea ta, cu îndoielile şi temerile tale, atunci când acestea se ivesc? Nici o relaţie, indiferent cât de potriviţi sunt partenerii unul pentru celălalt, indiferent cât de mult se iubesc, nu va fi lipsită de luptă şi chin. În orice relaţie există inevitabile suişuri şi coborâşuri, momente de unire şi separare.
Felul în care tratezi momentele de separare este la fel de important ca şi felul în care sărbătoreşti momentele de unire. Poţi trata durerea ta şi durerea partenerului tău cu compasiune – sau o refuzi şi încerci să o faci să plece? Îţi înfrunţi singur frica, mânia şi neliniştea, sau le proiectezi asupra partenerului tău? Te foloseşti de provocările pe care ţi le oferă relaţia, pentru a privi mai adânc în tine – sau fugi, te ascunzi şi ameninţi să părăseşti relaţia, de fiecare dată când apar neînţelegeri? Îţi aduci tu oare întunericul la lumină şi înveţi să-l iubeşti? Sau ţi-l ascunzi undeva, într-un cotlon sufletesc inaccesibil, unde ceilalţi nu-l pot vedea?
Te îndrepţi către impostura şi negare – sau către o mai mare onestitate şi transparentă?- Paul Ferrini

Înscriere newsletter

Please wait...

Thank you for signing up!

Gândul zilei 30 ianuarie

Unul dintre paradoxurile unei relaţii este acela că noi le dăm celorlalţi forţa noastră, pentru ca să învăţăm cum să ne onorăm mai bine pe noi înşine. Devenim co-dependenţi de ceilalţi, pentru a învăţa cum să ne cunoaştem mai bine pe noi înşine. Îi învinovăţim pe alţii, pentru a putea învăţa să ne asumăm responsabilitatea pentru propriile noastre greşeli.
Totul este o înscenare. Căutăm să obţinem iubirea şi fericirea prin intermediul celorlalţi – numai pentru a afla că nu putem găsi iubirea şi fericirea decât în propriile noastre inimi şi minţi.
A ne afla într-o relaţie cu cineva ne ajută să învăţăm cum să fim singuri. Ne ajută să câştigăm încrederea de a fi noi înşine şi de a-l exprima pe cine suntem noi. “Noi” este un incubator pentru “eu”- sau adevăratul Sine din fiecare persoană. Iar atunci când adevăratul Sine este manifestat de ambele persoane, ţelul spiritual al parteneriatului este îndeplinit. – Paul Ferrini

Înscriere newsletter

Please wait...

Thank you for signing up!

Gândul zilei 29 ianuarie

Atunci când partenerul tău este trist sau mânios, trebuie să ştii că acele sentimente sunt responsabilitatea lui, nu a ta. Poate că tu ai declanşat sentimentele, dar nu tu eşti cauza lor fundamentală şi nici nu eşti responsabil pentru modificarea stării celuilalt.
Aceasta nu înseamnă că încetează să-ţi mai pese. Poţi să nutreşti o afecţiune profundă, fără să-ţi asumi o responsabilitate care nu-ţi aparţine. Întrucât nu accepţi să ai un sentiment nejustificat de vinovăţie, din punct de vedere emoţional eşti liber să-i răspunzi celeilalte persoane într-un mod plin de afecţiune. Îi poţi face un mare dar numai ascultând ce simte ea – fără a încerca să schimbi sau să îndrepţi ceva. Nu ai putea face asta dacă te-ai simţi responsabil pentru durerea sau tristeţea ei. Întrucât nu te simţi responsabil, îi poţi oferi spaţiul necesar pentru ca ea să se împace cu emoţiile ei.
Un simplu gest de sprijin poate avea un rezultat foarte profund. El face ca persoana să ştie că este iubită şi acceptată, indiferent ce simte – şi, astfel, prietenia capăta o bază foarte solidă. – Paul Ferrini

Înscriere newsletter

Please wait...

Thank you for signing up!

Gândul zilei 28 ianuarie

Nimic nu dezechilibrează mai repede o relaţie, decât frecventele acceptări de a-l învinovăţi pe celălalt şi de a te culpabiliza.
Nu uita că trebuie să-ţi disciplinezi propria viaţă.
Nu eşti întotdeauna fericit. Atunci când trăieşti singur, ai momente de tristeţe, de auto încriminare, de frică, de nelinişte, ai sentimentul că eşti nevrednic şi ratat. Ai nevoie să scoţi la suprafaţă aceste momente şi să îmbrăţişezi aceste gânduri şi sentimente cu compasiune – altfel nu vei putea trăi.
Ce te face să crezi că nu va trebui să faci acelaşi lucru şi în cadrul unei relaţii?
Adevărul este că ai nevoie să fii încă şi mai plin de compasiune fată de tine însuţi – şi încă şi mai responsabil faţă de gândurile şi sentimentele tale, atunci când trăieşti alături de altcineva.
Asta, pentru că tendinţa ta egotică şi cea a partenerului tău va fi aceea de a vă învinovăţi reciproc pentru stările voastre emoţionale negative.
A te abţine de la o astfel de atitudine este una din cele mai mari provocări ale unei relaţii.- Paul Ferrini

Înscriere newsletter

Please wait...

Thank you for signing up!

Gândul zilei 27 ianuarie

Unele conflicte între oameni au puţin de-a face cu datele unei situaţii şi foarte mult de-a face cu demonii interiori care sunt deranjaţi şi scoşi afară din adâncurile lor întunecate, în lumina conştienţei conştiente.
Partenerul tău nu este responsabil pentru demonii tăi, nici tu nu eşti responsabil pentru ai lui. Dar voi vă ajutaţi unul pe celălalt, pentru a accede la o mai mare conştienţă. A trăi cu o altă persoană adesea îţi declanşează stările cele mai ascunse şi provoacă explozii neaşteptate. Temerile tale, pur şi simplu, nu pot rămâne ascunse. Asta nu-ţi face întotdeauna plăcere.
Dacă tu te aştepţi să îţi facă mereu plăcere, vei fi foarte dezamăgit. Fiecare relaţie trece de la povestea de dragoste la realism – şi apoi la adâncurile disperării.
Cuplurile cad din starea de graţie, la fel ca persoanele individuale. Fiecare are o noapte întunecată a sufletului, o încleştare cu tărâmul demonic.
Cuplurile care îşi înfruntă demonii şi păşesc dincolo de frică, câştigă o bătălie decisivă împotriva propriei lor ignoranţe. Ele sunt cele care transcend limitele pe care le-au impus anterior iubirii. Ele sunt cele care învaţă să iubească fără condiţii.- Paul Ferrini

Înscriere newsletter

Please wait...

Thank you for signing up!

Gândul zilei 26 ianuarie

Atunci când ceilalţi îţi cer opinia sau sfatul, te rog împărtăşeşte-ţi experienţa, cu menţiunea că s-ar putea să nu li se aplice şi lor. A împărtăşi ceea ce funcţionează pentru tine le poate fi de ajutor celorlalţi, numai dacă le păstrezi un spaţiu în care ei să poată auzi ce le spune propriul lor ghid interior.
Atunci când simţim un impuls de a împărtăşi celorlalţi ce gândim, dorinţa de a-i ajuta poate fi un atac mascat.
Aşa că, trebuie să fim extrem de atenţi şi să ne întrebăm: “Oare pot eu comunica acest lucru cu respect, fără să fiu ataşat de felul în care va fi primit?” şi: “Oare povestea mea îi va putea da forţă celui cu care vorbesc?” Dacă răspunsul este “nu”, atunci e mai bine să o laşi pe altă dată.
Faptul că cineva îţi cere sfatul, nu înseamnă că tu ai un sfat bun de dat. Dacă adevărul e că nu ştii ce să spui, atunci a spune: “Nu ştiu” poate fi un mare dar făcut celuilalt, pentru că îl ajută să-şi întoarcă privirile spre interior, pentru a găsi propriul răspuns. – Paul Ferrini

Înscriere newsletter

Please wait...

Thank you for signing up!

Gândul zilei 25 ianuarie

Toate judecăţile, opiniile şi interpretările maschează adevărul. Toate sunt forme de abuz. Atâta vreme cât judeci pe cineva, nu poţi vedea adevărul cu privire la acea persoană. Ceea ce vezi este doar o mască.
Numai atunci când îţi dai jos propria-ţi masca, poţi vedea dincolo de măştile pe care le poartă ceilalţi. Abia atunci vezi cine sunt oamenii cu adevărat. Abia atunci îi vezi pe ceilalţi, aşa cum te vede Dumnezeu pe tine. – Paul Ferrini

Înscriere newsletter

Please wait...

Thank you for signing up!

Gândul zilei 24 ianuarie

Atunci când îi învinovăţeşti şi îi judeci pe cei din viaţa ta, vei trăi experienţa separării. Poţi realiza o punte de legătură peste această separare, numai comunicând cu ceilalţi, într-un mod lipsit de ostilitate. Dacă ai un sentiment de mânie, de exemplu, lasă cealaltă persoană să ştie că eşti mânios, dar nu o învinovăţi pe ea pentru că te “face” să fii mânios.Nu îţi ascunde sau deghiza mânia. Admite-o în mod deschis. Asumă-ţi responsabilitatea pentru ea. Comunică cu onestitate ceea ce simţi şi apoi ascultă, fără să judeci, cum se simt ceilalţi. În acest fel, eviţi stările extreme de a-ţi înăbuşi sentimentele, sau de a le proiecta şi de a-i ataca pe ceilalţi – Paul Ferrini

Înscriere newsletter

Please wait...

Thank you for signing up!

Gândul zilei 22 ianuarie

În orice relaţie vor exista momente când nu vei fi de acord cu partenerul tău. Problema este cât de bine te vei descurca când nu veţi fi de acord? Există oare loc în relaţia voastră pentru ca amândoi să aveţi opinii diferite, cât şi interese şi activităţi pe care nu le împărtăşiţi? O relaţie care, pentru a se dezvolta, cere o înţelegere desăvârşită şi o împărtăşire totală a opiniilor şi intereselor nu poate fi una realistă. Aceasta înseamnă să aştepţi mult prea mult de la orice relaţie.
Atunci când dragostea ta pentru partenerul tău se bazează pe acceptare şi nu pe contract, ai o şansă mai bună de a crea o intimitate reală. Contrar a ceea ce cred mulţi, într-o relaţie bună nu e nevoie să împărtăşeşti totul cu partenerul tău. Mai degrabă, ea îţi cere să aveţi acea încredere reciprocă unul în celălalt, care să a permită să fiţi autentici şi să vă exprimaţi pe voi înşivă – atât separat, cât şi împreună.
Desigur că intimitatea vine din intensitatea şi profunzimea îmbrăţişării voastre. Dar ea vine şi din dorinţa voastră de a renunţa, când e cazul, şi de a vă sprijini unul pe celălalt, atunci când există lucruri pe care nu le puteţi împărtăşi. – Paul Ferrini

Înscriere newsletter

Please wait...

Thank you for signing up!

Gândul zilei 21 ianuarie

E uşor să devii dependent de o poveste de dragoste.
Aşa cum se întâmplă cu toată lumea, şi ţie îţi place să te îndrăgosteşti foarte tare. De aceea, atunci când o relaţie se sfârşeşte şi te simţi trist şi părăsit, cauţi imediat o altă relaţie care să-ţi refacă moralul.
A te îndrăgosti seamănă foarte tare cu un drog. Te poartă foarte sus, pentru o scurtă perioadă de timp – dar prăbuşirea e inevitabilă. Apoi, dacă ai devenit dependent, ieşi afară şi mai iei o doză. Găseşti pe altcineva de care să te îndrăgosteşti – şi vă pierdeţi unul în celălalt.
Nu trebuie să aveţi prea multe în comun ca să te îndrăgosteşti. Atunci când te simţi bine, ţi se pare că poţi împărtăşi totul cu partenerul tău. Numai atunci când drogul îşi pierde efectul, realizezi că e posibil ca tu şi cealaltă persoană să nu prea aveţi multe în comun. Poate fi foarte dureros să te uiţi la cineva cu care ai împărţit patul trei sau patru luni şi să îţi dai seama că aveţi sisteme de valori, interese şi ţeluri diferite.Tuturor le place să se îndrăgostească. Cui nu i-ar place “să-i fiarbă hormonii”? Dar foarte puţini oameni realizează cât de periculos poate fi acest lucru.
Într-adevăr, foarte puţine cupluri supravieţuiesc perioadei când sunt “îndrăgostiţi”. Acelea care supravieţuiesc sunt cele care fie că îşi fac timp să se cunoască înainte de a se îndrăgosti – fie că sunt, pur şi simplu, norocoase. – Paul Ferrini

Înscriere newsletter

Please wait...

Thank you for signing up!

Gândul zilei 20 ianuarie

Nu-ţi face planuri nerealiste cu privire la când sau cum îţi vor fi satisfăcute necesităţile. Dacă ceri un măr şi primeşti un măr, nu înseamnă că tu eşti copilul preferat al lui Dumnezeu. Înseamnă doar că este sezonul merelor.
Fii fericit. Sărbătoreşte-ţi norocul.
Dacă ceri un măr şi capeţi o banană, poţi avea două atitudini. Una este:”Cel puţin e un fruct!” Cealaltă este: Dumnezeu nu mă place, pentru că mi-a trimis o banană, iar eu nu pot să sufăr bananele”. Dacă îţi doreşti ceva foarte mult, faptul că ai primit o banană nu te va opri să doreşti în continuare.
Dar cei mai mulţi dintre noi nu cunosc acest lucru. În nouă cazuri din zece, aruncăm banana şi apoi alunecam pe coajă!
Adu-ţi aminte că, dacă este sezonul bananelor şi tu aştepţi un măr, s-ar putea să trebuiască să ai răbdare până când vine sezonul merelor! Eşti dispus să aştepţi? Cât de mult îţi doreşti cu adevărat un măr? Vezi, aici este vorba numai şi numai de tine. Nu are nimic de-a face cu altcineva.- Paul Ferrini

Înscriere newsletter

Please wait...

Thank you for signing up!

Gândul zilei 19 ianuarie

Atunci când ceva nu merge în viaţa ta, încerci să îndrepţi lucrurile.Apoi, dacă nu reuşeşti, pentru o vreme poţi să pretinzi că totul e în regulă, chiar dacă ştii că nu este. În cele din urmă realizezi că inima ta nu e implicată în acea activitate sau relaţie.Acesta este momentul când eşti gata să dai drumul, să renunţi.
A renunţa este un act de mare curaj. Există întotdeauna un oarecare grad de durere, atunci când laşi să plece o persoană sau un lucru care, odată ţi-a adus bucurie şi fericire. Va trebui să ai răbdare şi să-ţi plângi pierderea. Dar, când ai terminat cu jelitul, vei vedea lucrurile cu totul altfel.
Atunci când vechiul moare, noul se naşte.
Pasărea Phoenix se ridică din cenuşa distrugerii.
Dacă rămâi centrat, în timp ce focul arde în jurul tău, în viaţa ta se vor ivi ocazii la care nici n-ai visat vreodată.- Paul Ferrini

Înscriere newsletter

Please wait...

Thank you for signing up!

Povestea olarului

A fost odată un olar care trăia într-un sat uitat de lume. Visul lui era să ajungă în marea Cetate, unde să poată avea propria prăvălie de vase, oale şi obiecte ceramice. Dar şansele lui erau mici, pentru că olarul era foarte leneş şi muncea doar pentru a-şi asigura traiul zilnic.

Într-o zi olarul întâlni un călător care îi spuse că într-un sat vecin trăieşte într-o colibă un înţelept care poate să-ţi ofere orice răspuns. Ce era ciudat la el era că nu ieşea niciodată din colibă şi nici măcar nu vorbea. Cel care dorea să-i pună o întrebare trebuia să bată la uşă apoi să deschidă un oblon îngust prin care se vedeau în semi-întunericul dinăuntru doar ochii înţeleptului mut. Apoi trebuia să-i pună o întrebare, iar înţeleptul îi răspundea din ochi, omul putea citi răspunsul în expresia acestora.

Auzind asta, olarul alergă imediat în satul vecin, la coliba cu pricina. Ciocăni uşor, apoi trase oblonul de pe uşă. Prin fanta îngustă, văzu cu greu nişte ochi ce îl priveau din întuneric. Îi puse pe nerăsuflate întrebarea: “Cum pot să ajung să prosper în marea Cetate?” apoi se uită cu atenţie la expresia celui dinăuntru. Şi văzu nişte ochi plictisiţi..nepăsători, total indiferenţi.

În acel moment realiză că aşa a fost şi el faţă de meseria lui, leneş şi nepăsător!
Îşi spuse: “Până acum am stat şi am aşteptat şansa ideală, să mă lovească din senin. Dar răspunsul e foarte simplu, trebuie să muncesc eu mai mult pentru a mă apropia de ţelul meu!”
“Oare câţi oameni fac aceeaşi greşeală?” se mai întrebă el. “Peste tot văd oameni care se plâng de lipsa de şansă în loc să pună mâna şi să facă ceva..”

În următoarele luni începu să modeleze oale şi ulcioare zi de zi, pe care le vindea în satele apropiate, şi rezultatele nu întârziară să apară. Deja câştiga bine, iar o mare parte din bani îi punea deoparte pentru a-şi permite să se mute în Cetate. Cu toate astea, îşi dădea seama că nu era suficient şi în acest ritm i-ar fi trebuit ani întregi. Şi pe deasupra, la sfârşitul zilei nu se simţea împlinit de munca lui.

Aşa că porni iar spre coliba înţeleptului mut, gândindu-se cu nerăbdare la reîntâlnire. Coliba arăta la fel, în paragină, puteai să juri că nu locuieşte nimeni acolo. Bătu în uşă după obicei, apoi trase oblonul şi puse întrebarea cu ardoare: “Cum pot să vând mai mult pentru a-mi permite să plec în marea Cetate?” Ochii dinăuntru erau trişti, obosiţi, lipsiţi de lumină.
“Privirea unui om singuratic, izolat de lume”, gândi el. Şi atunci îşi aminti de propria singurătate, de faptul că nu avea prieteni şi îşi evita mereu rudele. Pentru că îi era frică să nu îi ceară bani sau alt ajutor.
A doua zi plecă în târg cu un singur gând: să vândă atât de multe oale încât să-şi poată ajuta toate rudele, vechii prieteni şi chiar vecinii cu care nu se înţelegea foarte bine. Toţi cunoscuţii lui erau oameni sărmani care abia se descurcau de pe o zi pe alta. După o lună, vindea şi câştiga aproape de 2 ori mai mult şi nu numai că ajutase mulţi oameni cu bani şi mâncare, dar îi rămânea şi lui o sumă impresionantă.

Câştiga atât de bine încât peste puţin timp reuşi să-şi ia o căsuţă în marea Cetate, unde visase mereu să ajungă. Târgul era mult mai mare în Cetate. Pe aici treceau călători care veneau de peste mări şi ţări şi care aveau pungile doldora de bani. Olarului îi mergea foarte bine şi îşi făcuse mulţi prieteni, căci îşi păstrase obiceiul de a ajuta oameni aflaţi la nevoie. Dar înca era departe de ţelul lui.

Pentru a-şi deschide prăvălia pe care o visase, unde să aibă ucenici şi vânzători care să lucreze pentru el, avea nevoie de mult mai mult. Şi deja muncea de dimineaţa pînă seara şi vindea aproape tot ce producea. De data asta abia aştepta să ajungă din nou la coliba înţeleptului. Şi avea încredere deplină că îşi va primi răspunsul, ca şi în celelalte dăţi.
Ajuns în faţa colibei, fu cuprins de un sentiment ciudat. Era şi mai dărăpănată, arăta de-a dreptul părăsită. “Oare o fi murit?” se întrebă el şi îl trecu un fior. Ciocăni în uşă cu mâini tremurânde şi deschise oblonul îngust. Un sentiment de recunoştinţă îi cuprinse inima când văzu din nou ochii în întuneric.”Muncesc de dimineaţa până seara şi vând tot ce produc. Dar tot nu e suficient pentru a-mi permite să deschid prăvălia mea. Ce aş putea face diferit pentru a câştiga mai mult?” şi se uită cu atenţie în ochii înţeleptului mut.

Privirea din întuneric era de această data vie, îndârjită. Olarul putea citi în ea determinare, dar şi disperarea unui om pe cale să-şi piardă speranţa. Apoi se gândi la viaţa lui din ultimul timp. Pe de-o parte era foarte mulţumit că se mutase în Cetate şi că prospera, dar pe de altă parte muncea atât de mult încât nu se mai putea relaxa şi bucura de viaţă.
În următoarea dimineaţă se trezi mult mai odihnit, parcă era mai uşor. Îşi savură micul dejun la umbra copacilor din grădină, gândindu-se cât de recunoscător este pentru viaţa lui. Abia acum îşi dădea seama cât de bine este să te şi opreşti din când în când să te bucuri de lucrurile mărunte, cum ar fi aroma ceaiului sau mirosul florilor sălbatice. Apoi făcu ceva ce nu făcuse de foarte mult timp: plecă direct spre târg, fără să modeleze nici o oală. De obicei începea ziua muncind din greu, apoi fugea repede după-amiază să-şi vândă creaţiile. Luă doar câteva ulcioare făcute de el mai demult. Erau cele mai frumoase, le păstra în locuinţa lui pentru a-i încânta ochii.

Dimineaţa, lumea din târg era diferită. Erau alţi muşterii, călători veniţi din alte părţi. Printre ei, olarul remarcă un personaj aparte, îmbrăcat în haine scumpe. Avea trăsături nobile şi din mersul lui se vedea că era un om puternic şi hotărât. Omul se opri chiar în faţa olarului şi începu să studieze cu atenţie ulcioarele lucrate cu migală.”Nu am mai văzut nicăieri asemenea îndemânare”, spuse el. “Ce ai zice să lucrezi ceramică pentru Curtea Regală? Ai fi plătit de cinci ori mai mult faţă de cât câştigă un olar de rând”.

Olarul nostru nu-şi mai încăpea în piele de bucurie..să producă pentru feţele regale! Cu banii câştigaţi ar putea să-şi deschidă prăvălia în câteva luni! Şi toate astea doar pentru că a decis în acea zi să se relaxeze şi să fie deschis la ceva nou!
Primul lucru la care s-a gândit după această întâmplare a fost să-i mulţumească înţeleptului mut. Îl ajutase aşa de mult şi nici măcar nu apucase să îl vadă complet la faţă! Vroia să-l strângă în braţe şi să-i spună cât de mult au contat întâlnirile lor..Ajuns la colibă, bătu la uşă iar apoi deschise oblonul. Ochii dinăuntru străluceau de bucurie ca niciodată.”

Mare înţelept, ştiu că eşti mai retras de felul tău, dar vreau să-ţi mulţumesc din suflet şi să-ţi povestesc cât de mult m-ai ajutat!”, spuse olarul. Apoi deschise uşa şi rămase înmărmurit. Înăuntru, dincolo de uşă, era doar o oglindă.

Înscriere newsletter

Please wait...

Thank you for signing up!