Categorie: Spiritualitate

Ştiţi ce putere are cuvântul?

Trebuie sa fiti foarte atenti cu cuvintele pe care le pronuntati, pentru ca, chiar daca nu ginditi cu adevarat la ceea ce spuneti, entitati rele se pot servi de substanta cuvintelor voastre pentru a le realiza, si nu puteti sa le-o reprosati, depinde de voi sa nu le furnizati conditiile de a face rau.

In multe tari oamenii au obiceiul sa pronunte blesteme; pentru te miri ce isi blestema parintii, copiii, vecinii, prietenii… Este un obicei foarte urit, deoarece cuvintele creeaza conditiile pentru ca nenorocirile sa soseasca. Trebuie deci sa fim foarte vigilenti si niciodata sa nu mai sfirsim o conversatie folosind cuvinte negative la adresa cuiva, pentru ca este o lege care vrea ca aceste cuvinte negative sa continue sa lucreze.Chiar daca sunteti obligat sa faceti critici la adresa cuiva, nu sfirsiti cu defectele sale. Sfirsiti conversatia folosind cuvinte pozitive, spunind:” Are totusi si citeva calitati”, mentionati-le si opriti-va.

Ce este un cuvint? Este o racheta care parcurge spatiul si care, in in trecerea sa, declanseaza forte, stimuleaza entitati si provoaca efecte ireparabile. Da, in realitate efectele sunt ireparabile. Evident, daca am putea remedia imediat cuvintele urite, nu s-ar produce stricaciuni: dar cu cit lasam sa treaca timpul, cu atit cuvintele capata efect distructiv. Timpul este deci un factor formidabil. Presupuneti ca a-ti da ordin sa se taie capul cuiva si cei care trebuie sa execute ordinul sunt deja plecati… Ce-ati putea repara odata ce capul ar cade? L-ati putea lipi? Cind un ordin a fost dat deja, ce s-ar mai putea face? Sa se dea un contra ordin, deci sa se trimita alti mesageri, alti servitori, pentru a-l contramanda. Dar daca a trecut prea mult timp, nu mai puteti repara nimic. De aceea s-a spus: ” Inainte sa apuna soarele, impaca-te cu fratele tau”.Aceasta inseamna ca trebuie sa reparam cit putem de repede raul pe care l-am facut altora. Majoritatea oamenilor se lasa rascoliti de sentimente, spun orice, dar intr-o zi Karma bate la usa si spune: si-acum platiti!

Trebuie deci sa reparam imediat, fara macar sa asteptam ziua de miine pentru ca vorba zboara; este o forta, o putere care parcurge spatiul si actioneaza. Dar trebuie sa stiti totodata ca mai exista o putere inca si mai eficace si mai rapida decit cuvintul; este gindul; si daca va puneti la lucru imediat prin gind, puteti ajunge din urma cuvintul. Este dificil, bineinteles, pentru ca gindul apartine unei regiuni mult mai subtile decit cuvintul; dar daca vreti sa remediati consecintele cuvintelor voastre puteti totusi sa va concentrati si sa cereti servitorilor lumii invizibile sa impiedice raul sa se produca. In acel moment nu reparati complet, dar evitati ce-i mai rau.  Trebuie sa fiti foarte rapid si gindul vostru sa fie foarte intens, daca nu, ordinul de executie va fi dat, victima va fi decapitata (simbolic vorbind) si intr-o zi veti  fi obligati sa platiti pentru tot raul pe care l-ati facut. – Omraam Ivanhov

Înscriere newsletter

Please wait...

Thank you for signing up!

 

Ştiaţi că ura e o forţă care vă leagă ?

Cind detestati pe cineva este  exact ca si cum l-ati iubi: deja aveti, o legatura cu el. Ura este la fel de puternica precum dragostea. Daca doriti sa va eliberati de cineva, sa nu-l mai vedeti niciodata, nu-l detestati, fiti indiferenti. Daca-l uriti ,va legati de el cu lanturi pe care nimic nu le va putea desface; veti fi tot timpul cu el si veti avea de-a face cu el timp de ani si ani. Ura este o forta care va leaga de persoana pe care-o uriti . Este la fel ca in dragoste dar bineinteles, legatura este diferita. Dragostea va va aduce unele lucruri si ura altele, dar la fel de sigur si puternica ca si dragostea. – Omraam Aivanhov

Înscriere newsletter

Please wait...

Thank you for signing up!

 

Gândul zilei 23 octombrie

Adevărul, la fel ca libertatea, are întotdeauna un preţ. Dar preţul, atunci când spui adevărul este mult mai mare.
A nu spune adevărul ne poate da o siguranţă temporară, dar ea este siguranţă oferită de o închisoare. Avem un pat pe care să ne întindem şi hrană de mâncat, dar nu ajungem niciodată să vedem ce se afla dincolo de zidurile temniţei.
Fiecare dintre noi are de făcut o călătorie unică. Chiar dacă mergem pe o cale bătătorita, trebuie să mergem în ritmul nostru şi să avem propriile noastre experienţe. Nu putem face acest lucru, dacă îi lăsăm pe ceilalţi să ne zorească, sau să ne întârzie.
Atunci când nu ne convin direcţia sau ritmul de mers, trebuie să vorbim clar. Călătoria noastră va fi autentică şi reală, numai dacă avem curajul de a fi cinstiţi cu privire la cine suntem.-Paul Ferrini

2015-04-Life-of-Pix-free-stock-photos-Opstadhornet-Norway-mountain-escape-Andreas-Winter

Înscriere newsletter

Please wait...

Thank you for signing up!

Cum să îmbunătăţeşti viaţa ta în dragoste?

Toţi dorim să fim iubiţi dar din păcate ne este frică să ne arătăm adevăratele emoţii sau nu ştim să mai iubim. Am mai observat la persoanele care au venit să fie mediate că, confundă îndrăgostirea cu iubirea. Când ne îndrăgostim căutăm să facem pe plac persoanelor de care ne-am îndrăgostit şi plăcerile noastre le amânăm. Într-o bună zi obosim să satisfacem doar ceea ce îi face plăcere partenerului nostru şi dorim să revenim la obiceiurile şi programul pe care îl aveam înainte de a apărea în viaţa noastră persoana de care ne-am îndrăgostit. Este posibil ca partenerul dumneavoastră să simtă că aţi devenit altă persoană, neconştientizând că eraţi în perioada de îndrăgostire.

Ştiu că avem multe locaşuri bisericeşti şi în ele predică preoţi şi călugări cu har.Am avut o perioadă când mergeam săptămânal la biserică şi mă simţeam şi mai confuză ca în perioada când nu mergeam la slujbe . Apoi am ales să devin terapeut şi atunci am căpătat claritate şi am înţeles mai bine ceea ce reprezintă biserica pentru mine. Din păcate am conştientizat că este şi manipulare, motiv care m-a determinat să trec informaţiile prin filtrul personal.

Am primit într-un email un interviu cu părintele Pantelimon şi am ales să-l împărtăşeşc şi cititorilor mei.

“Iubirea e fundamentul fiinţei noastre”- Drumul spre Oasa e bătut de sute de tineri care vin să se spovedească. Simţiţi, oare, prin destăinuirile lor, că ceva s-a schimbat în felul în care se raportează la dragoste? – Aş spune că noi, monahii, cunoaştem mult mai bine lumea decât se cunoaşte ea însăşi, pentru că noi n-o vedem din exterior, ci din interior. În sensul acesta, părerea mea este că tinerii de azi au mare potenţial sufletesc, dar le lipsesc punctele cardinale. Cel mai adesea ei nu ştiu cu adevărat ce e iubirea. O confundă cu îndrăgostirea. Şi nici nu ştiu să o trăiască. Văd filme şi trăiesc după clişee. Visează toţi o iubire mare, ca-n filme. O iubire dată de-a gata, cu un partener fără cusur, care să-i înţeleagă orice ar fi. Şi nu pricep de ce lor nu li se întâmplă la fel. Dar iubirile astea din cărţi şi filme sunt utopice, nu se verifică real. Ceea ce se simte însă la toţi cei care vin să se spovedească este o căutare neobosită, nevoia de a trăi o iubire profundă, perfectă. Foamea asta de iubire există în toţi. – De ce avem atâta nevoie să ne împlinim într-o dragoste mare? – Căutând iubirea, îl cauţi, de fapt, pe Dumnezeu. Chiar fără să-ţi dai seama. Chiar dacă nu eşti un bun creştin, simţi cumva, straniu, de fiecare dată când iubeşti şi eşti iubit, că acolo, în iubire, e adevărul. Cauţi iubirea toată viaţa, ai nevoie de ea chiar şi atunci când te prefaci că nu mai ai, o trăieşti greşit, o trăieşti strâmb, dar o iei de la capăt. Gravitezi în jurul ei, te străduieşti mereu să o înţelegi, pentru că simti că acolo e împlinirea şi fericirea. Noi, oamenii, nu putem să nu iubim, să nu vrem să fim iubiţi. Pentru că ăsta e fundamentul fiinţei noastre. Dumnezeu este iubire şi tot ceea ce este în lumea asta tânjeşte după iubire. Dumnezeu a creat totul după chipul şi după asemănarea Lui, după tiparul Lui, al relaţiei treimii. Dumnezeu e o relaţie, Dumnezeu nu e singur. Noi am fost creaţi ca oameni să participăm la bucuria relaţiei din Dumnezeu şi cu Dumnezeu. Să trăim iubirea. Să fim împreună. De aceea se spune că raiul e comuniunea cu toţi, iar iadul e neputinţa de a mai iubi. – Deşi îl avem pe Dumnezeu, simţim totuşi că fără celălalt nu suntem compleţi. E nevoie de un altul, ca să fim fericiţi? – Dumnezeu i-a făcut pe oameni incompleţi, tocmai ca să aibă nevoie unul de altul. Dacă ne-ar fi făcut perfecţi, ne-am fi fost suficienţi singuri. Sigur, există oameni care dăruiesc mai mult, oameni care dau mai puţin, dar nu trebuie să ne oprim la relaţia cu un singur om, trebuie să învăţăm să iubim pe toată lumea, să câştigăm un rod din relaţia cu fiecare, nu doar din aceea cu partenerul de viaţă. Orice om e un dar potenţial pentru noi, cu care ne putem îmbogăţi. – Visăm, aproape toţi, la o iubire mare, care să ne ţină toată viaţa. Şi totusşi, realitatea ne arată că iubirile mor, şi ele, mai des decât am vrea să credem. De ce se stinge dragostea? – Moare pentru că nu există şi Dumnezeu în ecuaţie. Şi atunci noi nu avem de unde să ne alimentăm, să ne regenerăm iubirea. Fără Dumnezeu, nu există principiul generator de iubire. Omul singur e o fiinţă limitată. Harul e cel care îl face infinit de adânc. Harul e de la Dumnezeu. Sfântul Ioan Gură de Aur spunea că orice realitate netransfigurată degenerează. Se consumă. Fără har, omul e în stare căzută. La fel şi cu iubirea. Ea se stinge dacă nu există răspuns. Dacă o întorci către Dumnezeu şi către oameni, ea primeşte răspuns din infinitatea Lui Dumnezeu. Dacă o întorci către tine, către trup, către materie, ea se cheltuie, se epuizează, pentru că lucrurile astea sunt limitate. De asta e nevoie de cununie. Cununia e unirea a doi cu un al treilea, cu Dumnezeu, care e infinit. – Din păcate, simplul fapt că te cununi în biserică nu garantează mereu fericirea… – Trebuie să învăţăm să-L vedem în celălalt pe Dumnezeu. Nu trebuie să ne raportaăm la un om ca la un lucru finit. Orice persoană e un izvor infinit, dar care nu e descătuşat. Prin iubire şi cu ajutorul lui Dumnezeu, putem rupe zăgazurile, astfel ca celălalt să-şi dea drumul fiinţial, să scoată din el tot potenţialul lui moral, spiritual şi de iubire. Pentru că fiecare om e cu mult mai mult decât se vede. Şi vine iubirea şi activează în celălalt ceva ce habar nu avea că zace în el. Ai nevoie de un celălalt care saă îţi dea măsura. În relatie de doi, omul evoluează continuu. Şi nu mai are cum să se sature de celălalt, să se plictisească, să ajungă la rutină. Pentru că fiecare îl face pe celălalt să evolueze. Fiecare se desface ca un boboc, apoi ca o floare, şi această înflorire a lui este infinită. Mulţi oameni par incapabili de sentimente profunde. Asta, pentru că nu au fost iubiţi, la rândul lor, ca sa înceapă să înflorească. Dar toate astea nu sunt posibile fără Dumnezeu. Şi fără efortul fiecăruia de a activa în celălalt taina Lui, harul dumnezeiesc. Trebuie să iubeşti cu Dumnezeu din tine, pe Dumnezeu din celălalt. – Cum ar trebui să iubim, părinte? Unde greşim, de tot ajungem să o luăm de la capăt? – Nu ştim să ne dăruim. Nu avem exerciţiul dăruirii de sine. Societatea actuală îi educă pe oameni în direcţia propriilor dorinţe, îi învaţă să se iubească întâi de toate pe ei, să-şi urmarească propria împlinire. Şi dragostea devine, astfel, un fel de accesoriu, care le serveşte fericirii proprii. Am o carieră, am o casă, am şi o iubită! Dar nu iubim cu adevărat decât atunci când facem acest exerciţiu al ieşirii din sine şi când incepem să ne exersăm în dăruire, să ne antrenăm puterea de iubire. Să iubeşti înseamnă să gravitezi în jurul împlinirii celuilalt. Să te gândeşti cum poţi tu să-l ajuşi pe celălalt, cum poţi să-i vii în întâmpinare, cum să-l odihneşti, cum să-l scuteşti de un efort, cum să-i faci o bucurie, cum să-i găteşti o mâncare bună, când e obosit. Trebuie să înveţi să trăieşti prin celălalt şi pentru celălalt. Iubirea înseamnă foarte multe gesturi. Intenţiile, gândurile în sine nu au nici o valoare în absenţa lor. E plină lumea de ele. Făcând gesturi te şi verifici pe tine, dacă poţi cu adevărat să iubeşti. Am citit de curând într-o carte cum un deţinut politic ţăran, închis la bătrâneţe, primea de la băbuţa lui scrisori, în care ea punea şi câte o floare presată. Asta înseamnă iubirea. Şi chiar mai mult. Să dăruieşti atunci când eşti epuizat, când nu mai ai nici o forţă. Nu există scuză să nu dăruieşti. Dacă dai din prisos, când ţi-e bine şi-ţi vine uşor, nu are valoare. Atunci când nu mai poţi şi vrei totuşi să faci ceva pentru celălalt, izbucnesc în tine resurse de energie de care habar nu aveai. Primeşti forţă de la Dumnezeu şi ajungi să faci mai mult decât credeai că eşti capabil. Să te daruieşti atunci când nu mai poţi te leagă cu adevărat de celălalt şi-l face şi pe celălalt să se deschidă, să dăruiasca la rândul lui. În iubire, trebuie să dăruim ce nu avem, când nu mai avem. Şi atunci, ca În Evanghelie, nimicul se transformă, şi pâinea şi peştii ajung tuturor. – Până unde te poţi dărui pe tine, fără ca asta să te anuleze cu totul? Uneori, poate e mai bine să te opreşti, dacă celălalt nu-ţi raspunde la fel… – Dăruirea de sine e un gest voluntar, nu este o dependenţă faţă de celălalt, nu e sclavie. Nu ţi se cere s-o faci. Prin dăruire nu mă anulez, ci ma regăsesc pe mine şi mă îmbogăţesc cu felul celuilalt de a fi. Prin posedare, mă anulez. Unora le convine să se lase stăpâniţi de alţii. E cazul multor femei de azi, care ajung să se înrobească. Le bat bărbaţii, sunt chinuite, dar le e frică să-şi asume un drum, de dragul siguranţei. Au parte de o suferinţă absurdă, care nici măcar nu e mântuitoare. E o formă de lene. Refuză responsabilitatea propriilor decizii şi atunci preferă doar să execute. Dar aşa nu vor evolua niciodată. “Când Dumnezeu îţi trimite dragostea, nu înseamnă că-ţi dă de-a gata şi o mare iubire” – Nu toată lumea are parte în viaţa aceasta de iubiri extraordinare. E vina noastră? Ţine de noi să trăim o mare iubire sau ea e un dar de la Dumnezeu? – Dumnezeu are un drum clar pentru fiecare. Nu există coincidenţe. Faptul de a întâlni o anumită persoană ţine de voia Domnului. Dar felul în care reactionăm noi la întâlnirea respectivă ţine de noi. Fiecare persoană care ne iese în cale e un dar de la Dumnezeu şi noi trebuie să ne întrebăm, de fiecare dată, de ce a rânduit Dumnezeu să întâlnesc omul ăla. Ce pot eu să fac din relaţia asta? Ce trebuie eu să înţeleg? Ce folos pot să trag? Apoi, să nu confundăm îndrăgostirea cu iubirea. Dacă Dumnezeu îţi trimite dragostea, nu înseamnă că-ţi dă de-a gata şi o mare iubire. Dragostea e doar o arvună de la Dumnezeu. Dacă o cheltui fără ştiinţă, nu mai ajungi niciodată la iubirea adevarată. Poate la început nu pare mare, dar iubirea, dacă se lucrează, creşte tot mai mult. Iubirea nu e emoţie, e o putere. Dumnezeu nu e trup şi totuşi se defineşte pe sine ca iubire. Deci, iubirea nu e trup! Sigur, şi componenta asta trupească intră în iubire, dar nu se reduce totul la ea. . – Iubirea adevarată e întotdeauna liberă? – Da, iubirea adevarată afirmă libertatea celuilalt. Nu încearcă să-l stăpânească. Aici se greşeşte cel mai mult în relaţii, când unul încearcă să-l transforme pe celălalt, să-l ajusteze după gustul propriu. Cand iubeşti, trebuie să ieşi din tine în sensul de a încerca să-l trăieşti pe celălalt, să-l înţelegi pe celălalt, să vezi lumea prin ochii lui. Dacă îi calci libertatea, apare instinctul de apărare. Şi se va închide în el. Se va feri de tine, se va simţi agresat. Într-o relaţie trebuie să existe un balans între apropiere şi distanţă. Trebuie să-i păstrezi celuilalt taina, să n-o spulberi. Să nu încerci să cotrobăi în toate cotloanele sufletului lui, să nu intri cu excavatorul peste flori. Tupeul, îndrăzneala distrug misterul celuilalt. Exerciţiul acesta al ieşirii din noi înşine uneori e dureros, înseamnă să părăseşti o poziţie sigură, să ieşi din confortul felului tău de a fi, adoptând felul celuilalt de a fi. Dar numai aşa te poţi lărgi, te poţi îmbogăţi şi poţi transforma iubirea în cale de cunoaştere. Dac rămâi în tine insuţi, eşti foarte sărac. Ba, mai mult, te trezeşti că toţi îţi întorc spatele. Te trezeşti singur. – Căteodată, oricâte ai face pentru celălalt, el rămâne indiferent şi nu-ţi intoarce nici o fărâmă de dragoste. Cum ştii care e omul pentru care merită să dai tot? – În ordinea firească, important e să nu te implici într-o relaţie până nu eşti sigur de ea. Potenţialul de afecţiune, de iubire, trebuie păstrat până găseşti o persoană cu care te potriveşti cu adevărat, cu care să ai în primul rând o potrivire sufletească, nu trupească. Apoi, un om de calitate, dacă a întâlnit un alt om de calitate şi se jertfeşte până la capăt, reuseşte să-l învingă pe celălalt prin iubire, chiar dacă celălalt iubeşte mai puţin. Iubirea unuia, cu statornicie, poate să salveze iubirea celuilalt. Am cunoscut multe recuperări miraculoase de relaţii care erau în pragul eşecului şi au ajuns chiar mai puternice şi mai profunde ca înainte. Oamenii trebuie să înveţe să aprecieze crizele. Întrebarea mai are însă şi o capcană. Dacă te opreşti la om, rişti să pierzi tot. Dacă îl ai în minte mereu şi pe Dumnezeu, găseşti în jur suficiente persoane care să merite să dai tot, fără să-ţi mai fie teamă că ai putea pierde. Nici un om nu merită în sine să-i dai tot. Pentru că omul ăla nu e ultima realitate, dar Dumnezeul din el, da. În definitiv, prin om ne dăruim, de fapt, lui Dumnezeu. – Există suflete pereche? Oameni alături de care totul devine mult mai uşor? – Există, dar mai multe. Nu există un singur om cu care să-ţi fie scris să fii împreună. Există însă mai multe persoane în lumea asta cu care relaţionezi foarte bine. Faptul că ai întâlnit una şi, din neştiinţă, iubirea s-a cheltuit, nu înseamnă că vei rămâne toată viaţa singur. Aşa cum faptul că ai întâlnit un suflet pereche nu garantează că iubirea va dura, dacă nu lucrezi virtuţile ei. Fără potrivire, nu e posibilă dragostea. Dar potrivirea e doar o scânteie. Ea nu garantează veşnicia sentimentului. Nu meriţi ceva pentru care n-ai muncit! (râde). Din contră, se întamplă des ca tocmai aceste iubiri să se cheltuie mai repede, pentru că totul e perfect şi nimeni nu depune nici un efort. Se ajunge la un fel de suficienţă, pentru că celălalt corespunde perfect nevoilor mele şi eu nevoilor lui, şi atunci fiecare se iubeşte pe sine, prin intermediul celuilalt. – Aşa se nasc gelozia şi posesivitatea? – Gelozia e iubirea de sine prin celălalt. Dacă eşti gelos, nu-l iubeşti pe celălalt cu adevărat, ci consideri ca celălalt e dreptul tău şi cineva atentează la el. Ţi-e frică să nu vină cineva să ţi-l fure. Dar nici un om nu are dreptul să îl confişte pe celălalt. Iubirile astea contorsionate, cu gelozii şi suferinţe care-ţi fură ochii şi-ţi întunecă mintea, sunt iubiri demonice. Ele sunt fascinante în felul lor, sunt foarte simţuale, au un erotism exacerbat, dar produc enorm de multă suferinţă, te desfiinţează ca persoană. Tu crezi că te-ai jertfit suferind, dar de fapt ai fost posedat. Iubirea adevarată, dumnezeiască, afirmă, nu distruge. E ca un cer senin. N-are tulburare şi n-are ceaţă. – Astăzi, tot mai mulţi oameni aleg o formă liberă de iubire. Nu se mai căsătoresc, ba uneori nici nu mai locuiesc împreună, dar cu toate acestea, se iubesc şi trăiesc în armonie. E greşit ca procedează aşa? – Iubirea care nu implică responsabilitate şi sacrificiu nu e iubire adevarată. E iubire conjuncturală, care nu ajunge la maturitate. – Când trăieşti o iubire nefericită, te gândeşti adesea că ar putea exista cineva care să te iubească mai mult, să te înţeleagă mai bine… – Modul ăsta de a vedea lucrurile e o consecinţă a gândirii tehniciste. Un produs se uzează moral, în momentul în care apare o versiune îmbunătăţită a lui. (râde) Adică iese din uz. Or, oamenii nu ies din uz, ei devin continuu. Trebuie să aprofundăm, să săpăm în relaţia respectivă, pentru a ajunge la noi şi noi adâncimi, chiar dacă apar oportunităţi de relaţii mai bune, chiar dacă cunoaştem persoane care ni se par mai potrivite. N-avem voie să schimbăm persoana. N-avem voie să începem mii de drumuri, pentru că nu mai ajungem niciodată la capăt. Nu poţi sa te remodelezi la infinit după alte tipare de femei sau bărbaţi, pentru că te toceşti ca piesă, ajungi să nu mai ai nici un profil. Tu crezi că ai căpătat experienţă, ca ţi-ai îmbogăţit modul de a fi, având foarte multe iubiri, dar de fapt te-ai pierdut pe tine, nu mai ştii cine eşti cu adevărat. În iubire, ca şi în profesie, e foarte important să fii statornic. Nu te poţi face trei ani medic, apoi încă trei actor şi după alţi trei să te pregăteşti să devii fotbalist. Trebuie să mergi mai departe. Pentru că impasul la care ajungi într-o relaţie e al tău, în primul rând, nu al celuilalt. Dumnezeu ţi l-a rânduit ţie, ca să te depaşeşti, ca să evoluezi. Schimbând persoana, fugi de tine, fugi de devenire. Iar obstacolul va reveni, sub altă formă, oricine ar fi lânga tine. “Nimic nu se poate fără sacrificiu, fără principiul crucii” – De ce e atât de importantă fidelitatea? Cunosc persoane care spun că-şi iubesc partenerii, deşi îi mai înşală din când în când, şi că asta nu are nici o importanţă, atâta timp cât nu sunt sentimente la mijloc. – Se mint singuri. Infidelitatea e o formă de consum. E foarte urât să-i consumi pe ceilalţi, pentru nevoile tale erotice. Dar, de fapt, te consumi pe tine. Stagnezi. Fără fidelitate, nu poţi ajunge la nivele mai profunde. Numai aşa poţi evolua. Or, dacă îţi permiţi alternative, înseamnă că nu eşti dispus să înfrunţi blocajul, că vrei să îl ocoleşti. Dacă îţi refuzi alternativa, atunci nu mai eziţi, depaşeşti criza şi vezi şi ce potenţial zace în tine şi în celălalt. Şi eşti mai câştigat şi mai bogat ca înainte. Ajungi la alt nivel al iubirii, e o iubire rafinată şi foarte profundă, care nu mai stă doar în îndrăgostirea trupească. Efortul puţin înseamnă devenire puţină, înseamnă să fugi de împlinirea de sine. Vedeţi, nimic nu se poate fără sacrificiu, fără principiul crucii. Sacrificiul pe cruce e fereastra spre Înviere. Sfântul Maxim Mărturisitorul spunea că în creaţie toate se cer după cruce. Aşa se manifestă iubirea lui Dumnezeu faţă de noi. Pentru că asta e condiţia noastră cazută, consecinţa căderii în păcat. Nu ni se dă nimic, dacă nu jertfim ceva. Şi iubirea e o jertfă. Jertfeşti sinele tău, ca să-ţi apropii sinele celuilalt. E o renunţare la tine. Sacrificiul dă profunzime oricărei relatii. E cel care fixează iubirea. Să te îndrăgosteşti e uşor, dar saă iubeşti e foarte greu. Fugi de cruce: fugi de înviere, fugi de bucurie, fugi de iubirea adevărată! Nu se poate fără. Fără cruce, e calea uşoară, comodă. Neştiind să suferim cu bucurie, să umplem suferinţa de rost, fugim, de fapt, de viaţă. Şi tot ce primim e de mâna a doua. Toate bucuriile şi iubirile sunt diluate. Tot ce trăim e searbăd. – De ce suferinţele din dragoste sunt unele dintre cele mai dureroase? – Pentru că omul, iubind, se deschide şi devine profund. Şi atunci încasează loviturile direct în profunzimea fiinţei. Dacă iubirea a fost cu Dumnezeu şi celălalt pleacă totuşi, Dumnezeu nu rămâne dator. Vine El şi umple golul, pentru că tu nu l-ai iubit doar pe cel care a plecat, ci şi pe Dumnezeu din el. Poţi fi destrămat cu adevărat după o despartire, doar dacă nu-L ai pe Dumnezeu. Dacă ai iubit strâmb, dacă ai fost posedat de celălalt. – Uneori, după o mare iubire, nu mai avem curaj să mergem mai departe, să ne mai deschidem sufletul încă o dată. Cum putem vindeca rănile lăsate de o suferinţă din dragoste?
– Părintele Teofil Păraian spunea că suferinţa e o mare taină. Degeaba ţi-o explici teoretic, inima continuă să doară. Şi orice sfat din afară rămâne tot în afară. Numai Dumnezeu poate vindeca astfel de răni, dacă consideră. Dar unele dintre ele nici nu trebuie să se vindece. Se intamplă uneori ca inima ta să poată purta infinit de multe răni deschise. Capacitatea de suferinţă a omului e foarte mare. Dar nici nu trebuie să devenim atât de obsedaţi să se închidă rana, să uităm tot. Un eşec în dragoste nu trebuie să ne infirmizeze afectiv. Poţi să duci o altă relaţie şi cu o rană în inimă. Şi cu mai multe răni în inimă. Dumnezeu îţi dă oricum puterea de a iubi din nou. Trebuie să mergi înainte, să ai curajul să te deschizi din nou, să încasezi din nou. N-ai voie să te opreşti. “Fericirea se munceşte în fiecare zi” – Unora parcă le sunt date numai suferinţe, toată viaţa… – Trebuie să înţelegi că e ca un joc între tine şi Dumnezeu. În suferinţă se ascunde, de fapt, dragostea lui Dumnezeu faţă de tine. Şi atunci începi să gaseăti un rost fiecărei suferinţe. Fără Dumnezeu, totul sfârşeşte într-un mare absurd. Şi cea mai mică suferinţă te doboară. Nu mai înţelegi nimic şi ajungi să-ţi pui capăt zilelor. Cu Dumnezeu, cea mai mare suferinţă e umplută de sens şi e mereu urmată de bucurie. Trebuie să nu uiţi niciodată că Dumnezeu te iubeşte şi te pune la încercare. Te încearcă, pentru că vrea să-ţi dea ceva. Dar cu un preţ! Trebuie să meriţi darul, să te ridici spiritual la nivelul la care îl poţi primi. Nivelul următor al jocului. Oricum, darul e întotdeauna cu mult mai mare decât suferinţa pe care o treci ca să ajungi la el. Dumnezeu nu ne poate dărui liber, că atunci ne-ar asfixia cu iubirea lui, ne-ar distruge fiinţa, nu ne-ar mai lăsa să înflorim liber. Dumnezeu, când ne iubeşte, ne pune la încercare, ca pe argint în topitoare. Pentru că vrea să scoată din noi esenţa cea mai pură. – Ce ar trebui să facem ca să fim fericiţi? – Trebuie să pornim în căutarea adevărului iubirii, cu toate forţele noastre. Să nu ne angajăm steril, de suprafaţă, ci să ne dăruim total, tuturor oamenilor şi, prin ei, lui Dumnezeu. Şi să o facem pe viaţă. Fericirea adevarată există. Şi există aici, pe pământ. Ea nu e decât o cale pe care înaintăm. Doar în măsura în care ştim să dăruim, o să şi primim. Pentru că Dumnezeu ne chinuie uneori, dar ne şi răsplateşte. Se joacă cu noi, ne face să vrem mai mult, să ne dorim mai mult, să devenim mai mult. O fericire statică ne-ar strivi sub o plictiseală cumplită. Fericirea se munceşte, se câştigă în fiecare zi. E un urcuş continuu, o dinamică ce se adaptează permanent nevoilor noastre. Fericirea e devenire.“

Înscriere newsletter

Please wait...

Thank you for signing up!

Iată un mod rapid şi uşor de comunicare cu celulele

După stiinţa Iniţiatică, o celulă este o creatură vie, un mic suflet inteligent care ştie cum să respire, să se hrănească, să producă secreţii, proiecţii… Priviţi cum lucrează celulele stomacului, creierului, inimii, ficatului, organelor sexuale : ele sunt cu adevărat specializate. Ansamblul tuturor acestor creaturi, suma activităţilor lor, este inteligenţa noastră. Inteligenţa noastra se bazează pe inteligenţa acestor toate mici celule: noi depindem de ele şi ele de noi, formăm o unitate. În planul fizic, noi nu putem face nimic fără consimţământul celulelor noastre, ziua în care se vor opri din lucru, funcţionarea organismului este perturbată: nutriţia, eliminarea, respiraţia…

Omul este sinteza tuturor inteligenţelor care sunt acolo, aşezate în el. De aceea trebuie să capete obiceiul de a vizita celulele sale, să vorbească acestui popor care este acolo, îl ascultă şi care asteaptă, este la dispoziţia sa dar pe care el le-a neglijat, abandonat şi de care aproape îşi bate joc. Cel care fumează, de exemplu, sau care bea fără măsură, deranjează aceste frumoase suflete care locuiesc în plămânii sau în inima sa şi ele plâng, îl imploră să se oprească, dar ele continuă să le violenteze, până la provocarea unei boli.

Trebuie deci să vă arătaţi foarte atent şi plin de dragoste pentru propriul vostru popor; în acel moment când ceva nu este în regulă, el vă previne prin anumite semne la care trebuie să vă luati precauţii, evitând astfel multe incoveniente. Altfel, nimeni nu vă previne şi, în ultimul moment, când nu mai e nimic de remediat, vă întrebaţi cum se face că n-aţi primit nici un semnal avertizor. Dacă veţi şti însă cum să vă conduceţi în raport cu celulele voastre, ele vă vor preveni de cele mai mici lucruri, pentru că ele vă iubesc..

Gândurile şi cuvintele frumoase pe care le trimiteţi fiecărui organ şi membru al vostru produc modificări benefice. Dacă în fiecare zi, timp de câteva minute, vă obisnuiţi să vă gândiţi la celulele voastre şi să le vorbiti, vă veţi putea ameliora sănătatea voastră.

Faceţi de exemplu acest exerciţiu: plasaţi-vă mâna pe plexul solar, şi în această poziţie adresaţi-vă celulelor voastre: cereţi-le să remedieze tot ce nu merge în voi, dar multumiţi-le de asemenea pentru treaba lor bună. Ele vă vor întelege pentru că plexul solar dirijează toate procesele inconştiente ale organismului: secreţia, creşterea, circulaţia, digestia, eliminarea, respiraţia… Veţi putea astfel să vorbiţi celulelor voastre, să fiţi înteleşi de ele şi aceasta cu atât mai mult cu cât credinţa şi puterea gândului vostru vor fi mai mari. – Omraam Aivanhov

Înscriere newsletter

Please wait...

Thank you for signing up!

Patru căi ce duc spre unitate

Dacă încă mai considerăm că acest aspect este o idee ciudată a altcuiva, experienţa
noastră de viaţă nu se schimbă. O realitate unică nu este o idee, este o poartă spre o
nouă modalitate de a trăi viaţa.
Conştiinţa este potenţialul întregii Creaţii, când vom înţelege faţa se va lumina. Cu cât
deţinem mai multă conştiinţă, cu atât avem mai mult potenţial ca să creezi. Necesită o
întrebare: Dorim să fim victima celor cinci simţuri sau co-creator? Unele din opţiuni sunt:
În funcţie de cele cinci simţuri, adică: separare, dualitate, ego-ul, a fi supus fricii, a fi
detaşat de Sursă, a fi limitat în timp şi spaţiu.
În funcţie de legile naturale, adică: a deţine controlul, a fi mai puţin supus fricii, a fi
conectat la resursele naturale, a fi inventiv, a fi înţelegător, a exploata bogăţiile timpului şi
spaţiului.
În funcţie de conştienţă, adică: apropiat de legile naturii, aproape de Sursă, graniţele
dispar, intenţiile se transformă în rezultate, dincolo de timp şi spaţiu.

Conştienţa este tot ce schimbă în călătoria de la separare la realitatea unică. Atunci când depinzi de cele cinci simţuri, eşti conştient că lumea fizică este realitatea
primară. Singurul rol pe care-l are Conştienţa ta este să privească lumea care este acolo afară.
Cele cinci simţuri sunt foarte înşelătoare, căci ne spun că soarele răsare în est şi apune în vest, etc. Următorul stadiu al conştienţei depinde de legile naturii la care se ajunge prin gândire şi experimentare. Observatorul nu mai este o victimă a amăgelii, poate descifra legea gravitaţiei, utilizând matematica şi experimentele gândului. Când creierul uman are în vedere legile naturii, lumea materială se află tot acolo afară şi aşteaptă să fie explorată.
În cele din urmă cineva trebuie să întrebe: Cine sunt eu, cel care gândeşte toate
aceste lucruri? Aceasta este întrebarea ce duce la conştienţa pură, asta deoarece dacă goleşti creierul de orice gând (ca la meditaţie) conştienţa se dovedeşte a nu fi goală, vidă şi pasivă.
Dincolo de limitele timpului şi spaţiului, are loc un sigur proces şi doar unul, adică: creaţia se creează pe sine, folosind conştienţa ca pe plastilină.
În lumea obiectivă, conştiinţa se transformă în lucruri, iar în lumea subiectivă în
experienţe. Nu există nici o diferenţă şi printr-o atingere magică, creierul uman nu trebuie să stea în afara procesului creator. Doar fiind atenţi şi având o dorinţă activăm butonul creaţiei. Se poate activa doar dacă credem şi să o facem, doar cei ce cred în limitări nu o pot face.
Splendoarea călătoriei spirituale este aceeaşi ca şi ciudăţenia ei, adică: primim o putere
deplină, doar prin înţelegerea faptului că am folosit acea putere tot timpul, pentru a vă conecta la voi înşivă. Suntem la nivel potenţial, prizonierul, temnicerul, eroul care deschide carcera sau toate la un loc.
Această dilemă a frustrat pe toată lumea care a încercat să accepte această realitate,
chiar şi atunci când înţelepciunea este dobândită şi-ţi dai seama că propriu creier dă naştere tuturor lucrurilor din jurul nostru, iar găsirea butonului creaţiei ne scapă. Există o cale, în spatele fiecărei experienţe se află un experimentator care ştie ce se petrece. Când vom găsi acel punct în care se găseşte acesta ne aflăm în punctul zero, în jurul căreia se învârte lumea. Ajungerea în acel punct este un proces care începe acum.
Orice experienţă ne vine într-una din cele patru modalităţi: ca sentiment, ca gând, ca acţiune sau simplu ca un sentiment de a fi. În momente neaşteptate experimentatorul este mult mai prezent în aceste patru aspecte decât de obicei.
Toate lucrurile sunt ca şi conţinutul unei valize mentale, oamenii îngrămădesc în
valizele lor mii de lucruri. Dar, conştienţa nu este o valiză şi acelaşi lucru îl putem spune
despre lucrurile din interior.

Conştienţa se defineşte pe sine însuşi, ca: pură, vie, vioaie, tăcută şi plină de potenţial creator. Uneori, aproape că experimentaţi acea stare pură şi în acele momente, unul din lucrurile pe care le-am menţionat anterior sau ceva similar iese la suprafaţă, în loc să stea ascuns.
Anumite semne sunt palpabile şi se nasc ca nişte senzaţii de netăgăduit în corp, iar
altele la nivel subtil fiind greu de exprimat, ca: un tremur de la ceva care ne atrage pe
neaşteptate atenţia. La observarea unui astfel de semn, avem deja la îndemână o pistă care poate duce dincolo de gând, sentiment sau acţiune şi în acest moment putem să facem o alegere.
Există doar o diferenţă foarte fină între a simţi că sunt în siguranţă, ca de exemplu şi a
şti că sunt în siguranţă. Din acest punct de vedere se trece mai departe la a acţiona ca şi cum sunt în siguranţă şi până când îmi dau seama în sfârşit că, îndoiala, întreaga mea existenţă a fost în siguranţă, încă de când m-am născut, deci Sunt în siguranţă.

Arătăm în continuare cum este trăită efectiv fiecare din aceste căi.
Simţirea ne arată calea, ori de câte ori trăim experienţa iubirii şi exprimăm. Aici,
emoţiile noastre personale se lărgesc pentru a deveni atotcuprinzătoare. Iubirea de sine şi de familie se contopeşte cu iubirea pentru omenire. În forma superioară de expresie, iubirea noastră este atât de puternică, încât ÎL cheamă pe DUMNEZEU să ni se arate. Inima care tânjeşte îşi găseşte pacea supremă prin unirea cu inima CREAŢIEI.
Gândirea ne arată calea, ori de câte ori mintea noastră încetează să fie neliniştită şi
speculativă. Pe această cale, ne oprim dialogul interior, pentru a găsi claritatea şi nemişcarea.
Este nevoie de claritate, pentru ca mintea să vadă că nu trebuie să fie atât de unidirecţională.
A gândi se poate transforma în a şti, adică în înţelepciune. Cu o claritate mai mare,
intelectul nostru analizează orice problemă şi vede soluţia. Misterul existenţei este cel pe care mintea doreşte cu adevărat să-l cunoască. Întrebările bat la uşa eternităţii, moment în care CREATORUL este singurul care le poate da răspuns. Împlinirea acestei căi apare atunci când mintea noastră se contopeşte cu mintea lui DUMNEZEU.
Acţiunea ne arată calea, ori de câte ori ne predăm. Pe această cale controlul ego-ului
asupra acţiunii slăbeşte.. Acţiune încetează să mai fie motivată de dorinţe egoiste. Cu timpul acţiunea se va detaşa de ego şi a face devine motivat de o forţă din afara noastră. Deci, ataşamentul nostru personal faţă de propriile noastre acţiuni este transformat în nonataşament, prin faptul că îndeplinim acţiunile lui DUMNEZEU. Calea îşi atinge împlinirea, atunci când abandonarea noastră este atât de completă, încât DUMNEZEU conduce tot ceea ce facem.
A fi ne arată calea, ori de câte ori cultivăm un SINE care trece dincolo de ego. Acest
ego se dovedeşte a fi o iluzie, o mască ce ascunde un EU cu mult mai măreţ care există în fiecare din noi. Identitatea noastră reală este un simţ al existenţei pure, pe care-l
numim EU SUNT. Toate fiinţele împărtăşesc acelaşi EU SUNT, iar împlinirea apare
atunci când fiinţa noastră îmbrăţişează atât de multe, încât în sentimentul nostru de a fi vii este inclus şi DUMNEZEU. Unitatea este o stare în care nimic nu este lăsat în afara lui EU SUNT.
În aceste situaţii noi luăm o decizie crucială, adică: O iau de la capăt, deci, renunţăm
la vechile percepţii şi nu la bunurile noastre. Universul, ca orice oglindă, este neutru, dar el reflectă ceea ce se află în faţa sa, fără a judeca şi fără a distorsiona. Acest pas duce la
renunţare, dacă-l crezi. Deci, ai renunţat la credinţa că lumea exterioară are vreo putere asupra ta. Acest adevăr va deveni adevărat, atunci când va fi trăit.
Pentru atingerea acestei stări propunem următorul exerciţiu.
El începe ca să observăm când atingem în conştienţa noastră niveluri subtile, in
comparaţie cu cele grosiere, deci un exerciţiu:

A iubi pe cineva este mai subtil decât a avea resentimente sau respingere de acea
persoană.
A accepta pe cineva este ceva mai subtil decât a critica persoana respectivă.
– A promova pacea este ceva mai subtil decât a promova violenţa.
– A vedea pe cineva, fără a-l judeca este ceva mai subtil decât a-l critica.
Experienţa subtilă este liniştită şi armonioasă, deci, vă simţiţi stabil şi nu sunteţi în
conflict cu nimeni. Odată ce aţi identificat această parte începeţi să favorizaţi latura subtilă a vieţii noastre. Trebuie să facem singuri alegerea, la nivelul conştienţei, deoarece, în diversitatea infinită a CREAŢIEI, fiecare percepţie dă naştere la o lume care o oglindeşte.
Orice experienţă care vă aduce în contact cu nivelul tăcut de conştienţă, poate fi numit
meditaţie.

Deepak Chopra – Cartea secretelor

Înscriere newsletter

Please wait...

Thank you for signing up!

 

Ştii care sunt cele 3 legi care te ajută să scrii romanul propriei vieţi?

Cele 3 legi universale care te transformă în cel mai bun scriitor al propriei vieţi sunt: 
 
Prima lege, Legea Atracţiei, spune: Cele care se aseamănă se atrag. Chiar daca pare o afirmaţie destul de simplă, ea defineşte cea mai puternică Lege din Univers -o lege care afectează tot ceea ce este în permanenţă. Nu există nimic care să nu fie afectat de această lege puternică.
 
A doua lege, Ştiinţa Creaţiei la Voinţă spune: Ceea ce cred, aştept sau la ceea ce mă gândesc – există. Pe scurt, obţineţi lucrurile la care vă gândiţi, fie că le doriţi sau nu.
Ştiinţa Creaţiei la Voinţă reprezintă o aplicaţie deliberată a gândirii, pentru că dacă nu înţelegeţi aceste legi şi nu le aplicaţi în mod intenţionat, veţi crea lucrurile în mod
automatic.
 
Cea de a treia lege, Arta de a da voie, spune: Eu sunt ceea ce sunt şi doresc să îi las şi pe ceilalţi să fie ceea ce ei sunt. Atunci când sunteţi dispuşi să îi lăsaţi şi pe ceilalţi să fie aşa cum sunt ei, chiar dacă ei nu vă lasă pe voi, atunci veţi deveni unul din cei care dau voie, dar nu prea se poate să ajungeţi în acest punct până nu ajungeţi mai întâi să înţelegeţi cum obţineţi ceea ce obţineţi.Numai atunci când înţelegeţi că nimeni nu poate lua parte la ceea ce trăiţi decât dacă îi invitaţi prin gândurile voastre (sau prin atenţia ce le-o acordaţi), şi că împrejurările nu pot fi parte a experienţei voastre decât dacă le chemaţi prin intermediul gândurilor (sau al observaţiei), numai atunci veţi fi Cel Care Dă Voie, lucru pe care vi l-aţi dorit atunci când aţi venit în acest plan fizic.
Înţelegerea acestor trei puternice legi universale şi aplicarea lor în mod intenţionat vă va conduce la acea libertate plină de bucurie de a fi în stare să vă creaţi propria viaţă, exact aşa cum vreţi să fie. Odată ce înţelegeţi că toţi oamenii, toate conjuncturile şi toate evenimentele sunt chemate de către voi, prin intermediul gândurilor, veţi începe să vă trăiţi viaţa aşa cum aţi decis atunci când aţi luat hotărârea de a vă încarna în acest corp fizic.Şi astfel, înţelegerea puternicei Legi a Atracţiei, cuplată cu intenţia de a vă crea la voinţă propria voastră experienţă de viaţă, vor duce în cele din urmă la acea libertate neîngrădită care poate veni numai dintr-o completă înţelegere şi aplicare a Artei de a da voie.

Înscriere newsletter

Please wait...

Thank you for signing up!

Scapă de autosabotare pentru totdeauna

Majoritatea oamenilor anulăm dorinţele imediat după ce ni le-am pus. Mintea întotdeauna logică, analitică şi obiectivă aduce argumente de ce nu poţi avea lucrurile dorite.Gândurile de genul ‘dacă’ sau  ‘da,dar’ anulează dorinţele.În momentul în care spui sau gândeşti aşa intervine îndoiala şi anulează totul. Împlinirea dorinţelor se realizează când ceea ce gândeşti spui cu credinţa că deja ţi s-a îndeplinit şi încarci şi cu emoţii adecvate împlinirii dorinţelor.

Cele mai frecvente forme de autosabotare întâlnite sunt :

  • critica, judecata şi acuzaţiile aduse ţie : ‘e numai vina mea’, ‘cât de dobitoc am putut să fiu că am făcut asemenea prostie’, ‘sunt atât de proastă’
  • te concentrezi asupra lucrurilor care sunt rele ,greşite sau care îţi lipsesc: ‘nu am bani să-ţi cumpăr ..’, ‘dacă nu-mi primesc prima nu-mi pot permite să fac cursurile de..’
  • dai vina pentru suferinţele, eşecurile sau frustrarea ta: ‘nu sunt destul de bogat…’ ,’ nu sunt căsătorit pentru că femeile sunt materialiste’
  • analizezi unde greşeşti
  • empatizezi cu stările negative, suferinţele, problemele altora
  • te concentrezi asupra ‘greşelilor’ altora sau asupra motivelor pentru care tu ai ‘dreptate’
  • dai vina pe trecut : ‘da, dar părinţii mei erau simpli şi nu am putut…’
  • găseşti motive care te împiedică să ai ce-ţi doreşti sau alegi să-ţi justifici dorinţa(ceea ce înseamnă că dorinţele sunt contradictorii)
  • ai regrete şi resentimente
  • cedezi la dorinţele, aşteptările sau nevoile celorlalţi
  • ai credinţa că nu meriţi, nu eşti suficient de bun pentru a avea lucrurile dorite
  • ai credinţe limitative preluate din mediul înconjurător: ‘banii sunt ochiul dracului’, ‘doar cine fura este bogat’, ‘pentru a reuşi trebuie să calci pe cadavre’, ‘banii sunt blestemaţi’, ‘mai bine sărac şi curat’
  • explici sau justifici motivele pentru care te afli în situaţia de a nu avea ceea ce-ţi doreşti

Când empatizăm cu ştirile citite sau vizionate despre crize, drame, sărăcie, boli, atacuri, abuzuri atragem evenimente, oamenii sau situaţiile care corespund acestor vibraţii pentru că încotro este îndreptată atenţia, acolo este îndreptată şi energia şi cum Universul răspunde perfect emoţiilor noastre( în aceste cazuri fiind milă, furie) vom accesa ceea ce ascultăm, vedem şi credem.

Alege să fii alături de oameni care te fac să râzi, care te motivează; citeşte cărţi care te inspiră şi te motivează; caută punctele forte şi talentele oamenilor din mediul tău social; fii recunoscător pentru tot ce este bun şi benefic în viaţa ta.

Observă toate gândurile negative cu iubire de sine, acceptare şi alege şi permite să te desparti de ele cu un zâmbet.Alege şi permite să te concentrezi pe ceea ce îţi doreşti cu credinţa unui copil, în apropierea Crăciunului, că Moş Crăciun îi îndeplineşte dorinţele.

Înscriere newsletter

Please wait...

Thank you for signing up!

Iubire versus ură

De la începutul Creaţiei se vorbeşte despre iubire . Poeţii au scris mii de poezii, compozitorii i-au dedicat cele mai frumoase note muzicale, fotografii au surprins în diferite ipostaze oameni care exprimau această emoţie complexă.

Oameni dragi am observat în terapiile făcute că mulţi oameni au iubit, au dăruit iubirea şi pentru că nu au primit-o în felul în care se aştepta, ci în felul în care partenerul a oferit-o au trecut în cealaltă latură: ura.

Dacă aţi citit cartea lui Gary Chapman ştiţi că iubirea are  cinci limbaje principale: cuvintele de încurajare, timpul acordat, primirea de daruri, serviciile şi mângâierile fizice. De regulă, limbajul dumneavoastră principal de iubire nu este acelaşi cu al partenerului dumneavoastră. Poate doriţi să fiţi încurajat în intreprinderile dumneavoastră, însă nu face decât să vă gătească cele mai gustoase mâncăruri din lume. Poate că aţi dori ca el să vă scoată la o plimbare în parc, pentru că nu aţi mai ieşit demult în natură şi pe vremuri era una dintre cele mai mari plăceri ale dumnevoastră, însă el nu pricepe şi munceşte din zori până-n seară pentru a aduce mai mulţi bani în casă. Dacă amândoi veţi învăţa să vorbiţi şi să înţelegeţi limbajul principal de iubire al partenerului, nimic nu va mai sta în calea fericirii căminului dumneavoastră, în care, părinti şi copii, vă veţi simţi iubiţi şi în siguranţă.

Din cauza limbajului diferit aveţi impresia că nu vi se răspunde iubirii şi toată furia reprimată se transformă în ură. Ura este la fel de puternică ca şi dragostea şi constituie o forţă care vă leagă de persoana pe care o urâţi. Dacă doriţi să încetaţi o relaţie nu ajungeţi la ură ci păstraţi-vă amintirile frumoase, învăţăturile benefice şi continuaţi-vă călătoria.

Avem tendinţa ca la cea mai mică jignire, cea mai mică ofensă să dăm frâu liber Ego-ului şi să răspundem ‘atacului’, în loc să lăsăm să treacă pe langă noi ca o uşoară adiere de vânt. Să conştientizăm că ura de fapt nouă ne face rău. Indiferent de natura gândurilor nutrite pentru o persoană, faptul că atenţia noastră este asupra ei îi creşte vibraţia. În schimb pe noi cum ne afectează?

Haideţi să fim alchimişti şi să transformăm ura în iubire, gândurile negative în gânduri pozitive, emoţiile distructive în emoţii constructive pentru a avea o viaţă armonioasă!

Înscriere newsletter

Please wait...

Thank you for signing up!

Cum să trăim o viaţă armonioasă

 

 Întregul vostru destin este înscris în viaţa pe care o duceţi astăzi, în direcţia pe care o daţi astăzi gândurilor şi sentimentelor voastre, în activităţile unde vă cheltuiţi astăzi energiile voastre. Ca urmare a faptului că sunteţi atenţi şi vigilenţi sau nu, va curăţaţi terenul pentru viitor sau din contră, îl încărcaţi cu tot felul de lucruri inutile sau chiar nocive care împiedică buna voastră dezvoltare.

Acesta este sensul cuvintelor lui Iisus când spunea să nu ne gândim la ziua de mâine, pentru că dacă în fiecare zi vegheaţi ca în comportamentul vostru totul să fie corespunzător, ziua de mâine va fi complet degajată şi veţi fi liberi să întreprindeţi tot ce doriţi, rămânând vigilenţi pentru a nu lăsa nimic să treneze. Numai astfel fiecare zi vă va găsi bine dispuşi, pregătiţi să respiraţi, să studiaţi, să vă bucuraţi, să cântaţi şi toată viaţa va căpăta o culoare extraordinară de fericire şi de binecuvântare. Iată cum trebuie să înţelegem. Numai veghind cum să ne rezolvăm totul astăzi, vă gândiţi indirect la ziua de mâine. Nu vă gândiţi deci deloc la ziua de mâine, gândiţi la cea de astăzi.

Dacă totul este aranjat pentru astăzi, va fi şi pentru mâine, automat. Şi cum totul este înscris, odată ce aţi trăit o zi splendidă, o zi de viaţă eternă, ea este înregistrată, ea nu moare, ea rămâne vie şi are misiunea să antreneze toate celelalte zile, să o urmeze pentru ca să-i semene. Încercati cel puţin să trăiţi bine o singură zi, pentru că ea le va  influenţa pe celelalte; ea le va vorbi să le convingă să fie ca ea, echilibrate, ordonate, armonioase.

Cum încă n-aţi studiat aspectul magic al acestei probleme, vă spuneţi: “Ah, o zi, ce-ar putea face asta? Am trăit în dezordine, dar mâine va fi mai bine “. Da, va fi mai bine cu condiţia să faceţi imediat efortul de a restabili ordinea. Dacă nu, se va întâmpla ca în anumite jocuri de la iarmaroc: cu o minge dărâmăm o cutie sau un popic care, în căderea sa, antrenează dupa sine o altă serie. – Mikhael Aivanhov

Înscriere newsletter

Please wait...

Thank you for signing up!

Cum poţi să fii fericit(ă) ascultând intuiţia copiilor

Copiii, darul nepreţuit al vieţii. Majoritatea părinţilor dorim tot ce este mai bun pentru copiii noştri : cea mai bună educaţie, să fie bine îngrijiţi şi să-i ştim în siguranţă.Am observat că părinţii copiilor mici când doresc bone pentru copii cer calificare şi scrisoare de recomandare. Sincer ,dacă aş avea copil mic pe care să-l las în grija unei bone,nu aş cere calificare şi scrisoare de recomandare .Serios, cine ar oferi o scrisoare de recomandare critică? Din punctul meu de vedere scrisoarea de recomandare este nulă.

Eu personal aş merge pe intuiţia copilului, pentru că acest dar minunat ne-a fost oferit de bunul Dumnezeu la naştere,dar din păcate această capacitate pe parcurs o pierdem din cauza necunoaşterii celor din mediul în care trăim.Lăsaţi-vă propriul copil să-şi aleagă bona.Intuiţia sa ştie dacă acea persoană este benefică sufletului său, dacă este o persoană care se bucură de prezenţa sa, dacă este răbdătoare,se joacă cu el.

Eu asta am făcut în urmă cu 17 ani şi mă bucur că am mers pe intuiţia fiicei mele.Mi-am lăsat intuiţia fiicei să aleagă pentru amândouă şi mulţumesc îngerilor şi bunului Dumnezeu că am avut încredere în intuiţia copiilor.Eram divorţată şi într-o zi a venit o colegă să-mi spună că cineva doreşte să ne cunoaştem. Eu nu am vrut pentru că nu mă simţeam pregătită să aduc copilului meu un tată. Într-un final am acceptat şi a venit în vizită. Ceea ce m-a surprins a fost reacţia fiicei mele care la 15 minute mi-a cerut jocurile să se joace cu el.Nu-mi venea să cred, căci aveam un vecin care o iubea mult şi de câte ori ne întâlneam se juca cu ea , îi cumpăra prăjituri însă nu a fost niciodată atât de deschisă şi dornică de a împărţi jocurile ei cu cineva.Deşi consideram că nu sunt pregătită pentru o nouă relaţie, am acceptat să formăm un cuplu. Am avut o relaţie minunată, fiica mea nu a simţit că are tată vitreg. I-a fost alături în permanenţă şi a contribuit la formarea ei . Sunt tare mândră de ea ! Este studentă la A.S.E în ultimul an la master, lucrează la HP şi pentru că îi place foarte mult PR-ul în timpul liber se ocupă şi de clienţii săi.

Alegeţi să vă reamintiţi şoaptele intuiţiei şi ascultaţi-le. Dacă doriţi să vi le reamintiţi şi simţiţi că aveţi nevoie de un îndrumător,de un ajutor vă spun că se poate cu ajutorul terapiei Thetahealing şi a terapiei cu îngeri.

Tu , dragă cititor,ai ascultat vreodată de intuiţia copilului ? Ţi-aş fi recunoscătoare, atât eu cât şi cititorii să ne împărtăseşti experienţa .

Înscriere newsletter

Please wait...

Thank you for signing up!

Cum să trăim bine cele 24 ore zilnice

 

 

 Întregul vostru destin este înscris în viaţa pe care o duceţi astăzi, în direcţia pe care o daţi astăzi gândurilor şi sentimentelor voastre, în activităţile unde va cheltuiţi astăzi energiile voastre. Ca urmare a faptului că sunteţi atenţi şi vigilenţi sau nu, va curăţaţi terenul pentru viitor sau din contră , îl încărcaţi cu tot felul de lucruri inutile sau chiar nocive care împiedică buna voastră dezvoltare.

Acesta este sensul cuvintelor lui Iisus când spunea să nu ne gândim la ziua de mâine, pentru că dacă în fiecare zi vegheaţi ca în comportamentul vostru totul să fie corespunzător, ziua de mâine va fi complet degajată şi veţi fi liberi să întreprindeţi tot ce doriţi, rămânând vigilenţi pentru a nu lăsa nimic să treneze. Numai astfel fiecare zi vă va găsi bine dispuşi, pregătiţi să respiraţi, să studiaţi, să vă bucuraţi, să cântaţi şi toată viaţa va căpăta o culoare extraordinară de fericire şi de binecuvântare. Iată cum trebuie să întelegem. Numai veghind cum să ne rezolvăm totul astăzi, va gândiţi indirect la ziua de mâine. Nu vă gândiţi deci de loc la ziua de mâine, gândiţi la cea de astăzi.

Dacă totul este aranjat pentru astăzi, va fi şi pentru mâine, automat. Şi cum totul este înscris, odată ce aţi trăit o zi splendidă , o zi de viaţă eternă , ea este înregistrată , ea nu moare , ea rămâne vie şi are misiunea să antreneze toate celelalte zile , să o urmeze pentru ca să – i semene. Încercati cel puţin să trăiţi bine o singură zi , pentru că ea le va influenţa pe celelalte ; ea le va vorbi să le convingă să fie ca ea, echilibrate , ordonate , armonioase.

Cum încă n-aţi studiat aspectul magic al acestei probleme , vă spuneţi: “Ah, o zi, ce-ar putea face asta? Am trăit in dezordine, dar mâine va fi mai bine “. Da , va fi mai bine cu condiţia să faceţi imediat efortul de a restabili ordinea. Daca nu , se va intimpla ca în anumite jocuri de la iarmaroc: cu o minge dărâmăm o cutie sau un popic care, în căderea sa , antrenează după sine o altă serie.

Aivanhov Mikhael – Reguli de aur

Înscriere newsletter

Please wait...

Thank you for signing up!

 

 

 

Cum să – ţi purifici organismul

Pentru purificarea organismului este indicat să bem dimineaţa înainte de masă apă fiartă . Unii preferă apa plată , eu personal am pus apă într-un borcan de sticlă . Am introdus  un ban de argint şi am lipit un bilet pe care scrie: iubire şi recunoştinţă infinită. Biletul este lipit cu scrisul în interiorul borcanului pentru ca apa să primească informaţia . Ştiţi că argintul este extrem de valoros fiind un foarte bun dezinfectant ( de aceea la Sf.Împărtăşanie este folosită linguriţă de argint ) .De asemenea , cunoaşteţi puterea cuvintelor .  Recunoştinţa ştim că are efect de multiplicare.

De ce apă fiartă ?

Pentru că în organism se găsesc depozite pe care nu le putem elimina decât postind şi bând apă foarte caldă, doarece sub efectul căldurii ţesuturile se dilată şi circulaţia se ameliorează. Folosirea cu regularitate a apei calde  poate vindeca sau evita : migrenele, febre, lipsa apetitului, insomnie . Arterioscleroza provine din depozitarea anumitor substanţe pe peretele arterelor, care devin îngroşate. Bând apă foarte caldă , se produce dizolvarea unei importante cantităţi din aceste substanţe şi ţesuturile devin mai suple.

Înscriere newsletter

Please wait...

Thank you for signing up!

Cum să ne spălăm dimineaţa când ne trezim

Odată sculaţi, trebuie să vă faceţi toaleta. Înainte să vă rugaţi, înainte să faceţi orice altceva, trebuie să spălaţi mâinile şi faţa, şi mai ales să nu va atingeţi ochii înainte de a vă spăla pe mâini. Este spus în Kabbala că de îndată ce omul adoarme, un spirit impur se ataşează de corpul său fizic şi la trezire acest spirit rămâne încă agăţat mâinilor sale şi feţei sale. Deci, în momentul când ne trezim, mâinile şi faţa noastră sunt încă sub dominaţia acestui spirit impur şi de aceea nu trebuie să facem nimic până când nu înlăturam acest strat fluidic de impurităţi care ne-a impregnat.

Trebuie să ne spălăm conştient şi cu atenţie că este la fel de important  a ne spăla ca şi a ne hrăni . Nu faceţi gesturi rigide sau dezordonate spălându-vă faţa, fiindcă în domeniul eteric există o ordine foarte subtilă a particulelor şi gesturile bruşte deranjează această ordine. Observaţi-vă si veţi vedea că spălându-vă în viteză vă demagnetizaţi.

Când vă spalaţi, concentraţi-vă asupra senzaţiei de prospeţime pe care apa o produce asupra pielii voastre. Această senzaţie vă va limpezi gândurile. Simţiţi că îndepliniţi un act sacru şi spuneţi:”Fie ca Iubirea Divină să-mi lumineze faţa , aşa cum îmi spăl chipul meu fizic, aşa să se spele şi chipul meu spiritual . În numele Iubirii nemuritoare şi eterne, în numele Înţelepciunii nemuritoare şi eterne în care noi trăim şi existăm, fie ca această apa să mă elibereze de toate impurităţile”

Şi vă rugaţi câteva minute.

Mikhael Aivanhov – Reguli de aur

Înscriere newsletter

Please wait...

Thank you for signing up!

La mulţi ani , 2016 !

Anul 2016 se apropie cu paşi repezi. Să mulţumim pentru ceea ce ne-a adus , să conştientizăm că fiecare pas ne aduce mai aproape de adevărata noastră fiinţă şi de alegerile noastre şi construim viaţa armonioasă pe care o dorim fiecare dintre noi. Toţi dorim o viaţă magică dar uităm că bagheta se află în mâinile noastre şi noi trebuie să spunem ce dorim să se manifeste în acest minunat dar minunat oferit oamenilor, apoi în timp ce afirmăm cu încredere dorinţele să ridicăm bagheta cu credinţă că în acea clipă toate fiinţele din Univers participă la crearea oportunităţilor , bineînteles dacă le cerem , pentru realizarea dorinţelor noastre dacă sunt benefice sufletului nostru. Alegeţi să fiţi şi să oferiţi : iubire şi adevăr. Conştientizaţi puterea iubirii şi a adevărului. Asumaţi-vă sentimentele , emoţiile , cuvintele , gândurile şi cuvintele. Conştientizaţi puterea lor . Puteţi construi  sau puteţi distruge , puteţi aduce armonie şi fericire sau discordie şi tristeţe. Reamintiţi-vă că în Univers totul este perfect şi printre legile Universului ştim că se află şi legea bumerangului .Când oferim armonie , zâmbete şi bucurie sufletul nostru valsează de bucurie ; dar când oferim discordie şi tristeţe probabil ego ne lasă iluzia că acea fiinţă merita , pentru că mintea face ceea ce ştie ea cel mai bine : ne minte , nu? Pe moment avem iluzia că suntem mai deştepţi şi i-am oferit o lecţie persoanei  în fapt. Dar fii sincer cu tine şi observă –ţi  sufletul . Când simte împlinire când persoana de lângă tine zâmbeşte şi îţi mulţumeşte pentru ceea ce ai oferit sau când ‘ eşti deştept ‘ şi oferi lecţii învăţate de ego ? Să alegem să iubim ,să fim prezenţi în viaţa celor dragi , să ascultăm când persoana dragă vorbeşte( din păcate avem falsa iluzie că ascultăm în timp ce persoana dragă ne povesteşte ceea ce a făcut şi noi suntem cu un ochi pe postările de pe Facebook , urechea la ştirile toxice din media) , să alegem să vizionăm filme cu mesaje benefice pentru fiinţa noastră , să ascultăm muzică pozitivă , să vizionăm emisiuni educative ( m-am săturat de ştirile toxice ) , să luminăm în jurul nostru şi astfel vom avea o viaţă armonioasă , binecuvântată cu linişte sufletească.

Ca terapeut am observat că tot mai mulţi oameni doresc să se schimbe , să scape de fricile şi temerile care le-au făcut viaţa un coşmar , conştietizând că sunt cocreatorii propriei vieţi dar din păcate le este frică să continue. Cu siguranţă când am învăţat să mergem cu bicicleta , cu rolele şi patinele am căzut dar ne-am ridicat şi am continuat ca şi atunci când eram mici şi am învăţat să mergem. Dar cu cât înaintăm în viaţă devenim mai înţelepţi şi ne pierdem inocenţa şi curiozitatea copilului . Pentru o viaţă armonioasă este nevoie de echilibru în orice arie. Atunci când balanţa înclină mai mult în favoarea unei părţi , s-a creat  dezechilibru . Alege să îmbini puterea minţii cu trăirile sufletului , păstrează-le într-un echilibru şi viaţa ta va fi o magie. În plus suntem susţinuţi de Univers , nu suntem singuri şi neputincioşi. Alegeţi să retrăiţi copilăria în perioada când aţi învăţat să mergeţi , aţi fost prima oară spălaţi pe faţă de stropii ploii şi gâdilaţi de primii fulgi de nea . V-a fost frică de căzăturile luate,de ploaie ,de zapadă ? Conştientizează că Universul îţi răspunde dorinţelor dar alegerile le faci tu. Alege să priveşti totul cu uimire şi inocenţă şi transformă-ţi viaţa în magie!

Fii lumină,iubire şi adevăr !

Îţi doresc să alegi ca anul 2016 să fie anul cel mai magic al tău din viaţă!

12 îmbrăţişări şi alege magia

Cu drag,

new-year-happy-light-45158768

Viorica

P.S Dacă ţi-a plăcut şi ţi-am luminat sufletul ,luminează şi tu alte suflete .Dă mai departe pentru a aduce cât mai multă lumină.

Înscriere newsletter

Please wait...

Thank you for signing up!

OSHO despre mânie

Dacă doriţi să ştiţi cu adevărat ce este , pătrundeţi în ea, meditaţi asupra ei, gustaţi-o în cele mai diferite feluri. Permiteţi-i să se manifeste în interiorul dumneavoastră, înconjuraţi-vă de ea, simţiţi-i întreaga durere, întreaga otravă, felul în care vă doboară, în care creează o vale întunecată în fiinţa dumneavoastră,un iad interior, o scufundare. Simţiţi-o, cunoasteţi-o, iar această înţelegere va da naştere unui proces de transformare interioară. A cunoaşte adevărul înseamnă a fi transformat. Adevărul vă va face liberi, dar el trebuie să fie propriul vostru adevăr, nu al altora.

Ce este mânia?

Psihologia mâniei porneşte de la o dorinţă personală, a cărei împlinire este împiedicată de altcineva.Cineva se interpune ca un obstacol şi vă blochează împlinirea dorinţei.  Energia voastră era pe punctul de a obţine ceva, şi altcineva a blocat-o. Nu aţi putut obţine astfel ceea ce doreaţi. Această energie frustrată se transforma în mânie, fiind orientată împotriva persoanei care a distrus posibilitatea de a vă împlini dorinţa. Mânia voastră este autentică, căci vă aparţine personal, şi tot ceea ce vă aparţine este autentic. De aceea, găsiţi sursa din care s-a născut mânia, din care a provenit ea. Închideţi ochii şi interiorizaţi-vă; înainte de a pierde şansa, căutati sursa.

Veţi ajunge cu uimire într-un spaţiu vid. Scufundaţi-vă din ce în ce mai mult în interior şi veţi constata la un moment dat că nu mai există nici o mânie , în centrul fiinţei mânia nu poate exista.

De unde provine mânia?


Mânia nu provine niciodată din centrul fiinţei, ci numai din ego, iar egoul este o entitate falsă. Cu cât vă veţi scufunda mai adânc în ea , cu atât veţi întelege mai bine că ea nu provine din centru , ci de la periferia fiinţei. Ea nu are cum să provină din centru , căci acesta este o stare de vid absolut. Mânia se naşte din ego , care este o entitate falsă, creată de societate. Ea este ceva relativ , o identitate asumată. Cineva te insultă, te simţi rănit , şi astfel apare mânia.

Voi SUNTEŢI mânia. De-a lungul timpului aţi reprimat atâta mânie , încât acum vă este imposibil să mai fiţi altfel decât mânioşi. Singura diferenţă este că în anumite momente vă simţiţi mai mânioşi decât în altele.Întreaga voastră fiinţă este otravită prin reprimare. Atunci când mâncaţi , sunteţi mânioşi -iar hrana are un alt gust atunci când este mâncată într-o stare de mânie. Este minunat că priveşti pe cineva care mănâncă fără a fi deloc mânios. Chiar dacă mănâncă un aliment pe bază de carne , el o face într-o manieră non-violentă. Alţii pretind că sunt vegetarieni , mănâncă numai legume şi fructe, dar o fac într-o stare de mânie , aşa că nu cunosc non-violenţa.

Simplul act al alimentaţiei este suficient pentru a manifesta mânia reprimată.Acest lucru este vizibil din felul în care muscaţi din alimentele voastre , ca şi cum v-ar fi duşmani de moarte . Când faceţi dragoste , priviţi felul în care acţionati : mişcările voastre sunt aceleaşi ca într-un act de agresiune. Priviţi-vă faţa ! Plasaţi o oglindă în apropiere , ca să vedeţi felul în care arată faţa voastră în asemenea momente!Toate grimasele furiei şi agresiunii apar identice în timpul actului sexual. Atunci când mâncaţi , voi vă manifestaţi mânia. Este suficient să priviţi o persoană care manâncă pentru a vă convinge de acest lucru. Atunci când faceţi dragoste , la fel. Mânia a pătruns atât de adânc în voi încât până şi iubirea voastră -această activitate care se află la antipodul mâniei – până şi ea este otravită. Până şi alimentaţia , această activitate atât de neutră din punct de vedere emoţional , vă este otravită. Când deschideţi o uşă , sunteţi mânioşi, când citiţi o carte , sunteţi mânioşi , când vă încălţaţi , sunteţi mânioşi , când vă strângeţi mâinile , la fel – pentru că voi sunteţi mânia personificată.

Dacă doriţi să cunoasteţi mânia numai pentru a scăpa de ea, acest lucru se poate dovedi extrem de dificil , căci dorinţa de a scăpa de mânie creează o diviziune.Voi porniţi de la premisa că mânia este ceva rău , deci lipsa ei trebuie să fie ceva bun , la fel cum sexualitatea este ceva rău , iar abstinenţa ceva bun , sau cum lăcomia este ceva rău , iar lipsa ei ceva bun… Dacă porniţi de la asemenea distincţii , vă va fi foarte greu să cunoasteţi în profunzime aceste manifestări. De aceea , chiar dacă vi se pare că le-aţi transcens , nu aţi făcut în realitate decât să le reprimaţi. Este suficient un act simplu , de o spontaneitate autentică , pentru a fi transportaţi pe loc într-o altă dimensiune. Atunci când sunt false , chiar şi emoţiile pozitive – precum iubirea – devin urâte. Invers , atunci când sunt autentice , chiar şi emotiile negative devin frumoase. Chiar şi mânia poate fi frumoasă atunci când este constientizată cu întreaga fiinţă , când fiecare fibră a corpului vibrează pe frecvenţa ei.

Priviţi mânia copiilor mici , şi veţi întelege întreaga frumuseţe a acestei emoţii. Copiii se înfurie cu întreaga lor fiinţă. Faţa lor devine roşie , dar ochii le strălucesc de pasiune. Par să aibă o putere atât de mare încât ai zice că vor distruge întreaga lume! Ce se întâmplă cu copiii atunci când se înfurie? După numai câteva minute , sau chiar secunde , ei sunt din nou fericiţi , alergând şi dansând în jurul casei.Vouă de ce nu vi se întâmplă acest lucru? Pentru că oscilaţi între doi poli la fel de falşi! Nu există nimic autentic în voi.Mânia nu reprezintă un fenomen de durată. Însăşi natura ei o face să nu dureze prea mult. Dacă este reală , mânia nu poate dura mai mult de câteva minute , iar atâta vreme cât există în aceasta stare autentică , este o emoţie frumoasă. Ea nu poate răni pe nimeni. Nimic din ceea ce este real şi spontan nu poate răni pe altcineva. Numai minciuna poate răni. Dacă cineva se poate mânia spontan , valul de energie va trece în mod natural în câteva momente , după care el se va relaxa , căzând în extrema opusă. El devine infinit de iubitor. La antipozi se situează cei care nu reuşesc să îşi depaşească momentul , reînnoindu-l mereu şi mereu.Primul lucru pe care vi-l recomand este următorul: nu vă divizaţi în două.

V-aş fi recomandat să fiţi lucizi , constienţi , dar nu a sosit încă timpul. Nu aveţi cum să fiţi astfel, înainte de a deveni cu adevărat contemplativi , va trebui să treceţi prin iad, prin toate emoţiile voastre negative , în caz contrar , acestea vor fi reprimate , ceea ce înseamnă că ar putea exploda oricând , în orice moment de slăbiciune. De aceea , este preferabil să scăpaţi de ele. Acest lucru este posibil chiar şi fără prea multă luciditate.

Uitaţi aşadar de luciditate. Trăiţi fiecare emoţie pe care o simţiţi , căci ea este una cu voi. Oricât vi s-ar parea de urâtă , de nedemnă , de respingătoare -nu contează! Mai întâi de toate , oferiţi-i şansa să se manifeste , să iasă la lumină , în planul conştient. Ceea ce faceţi voi acum , prin eforturile voastre de conştientizare , de autocontrol , nu înseamnă altceva decât o reprimare a lor în subconştient. Vă implicaţi apoi în activităţile voastre de zi cu zi , şi le fortaţi să iasă din nou la lumină , în acest fel nu veţi putea scăpa de ele. Lăsaţi-le să iasă la lumină – trăiţi-le plenar , suferiţi din cauza lor , suportaţi-le. Va fi un proces dificil , dar rezultatele vor fi colosale. Odată experimentate , suportate , acceptate ca fiind propria voastra fiinţă , veţi fi surprinşi să constataţi că ele vor dispărea de la sine. Dar mai întâi de toate trebuie să vi le asumaţi , să le recunoasteţi ca fiind una cu voi – fără să vă mai autocondamnaţi , trebuie să vă descoperiţi exact aşa cum sunteţi , să le trăiţi  conştient, fără nici o reprimare. Treptat , puterea lor asupra voastră va scădea , gheara cu care vă vor strânge de gât nu va mai avea aceeaşi forţă. Odată ce va începe să se întâmple acest lucru , va veni o clipă când veţi putea să le contemplaţi cu detaşare.

Nu mă întelegeţi greşit. Am spus: “Exprimaţi-vă emoţiile negative”, dar nu am adăugat şi: “public”. Cei care procedează astfel îmi distorsionează cuvintele. Dacă sunteţi furios pe cineva şi începeţi să vă manifestaţi mânia , este limpede că nici celălalt nu va rămâne calm şi nemişcat precum Gautama Buddha. Dacă îl veţi insulta , îşi va ieşi din fire şi va proceda şi el la fel. Mânia atrage după sine mânie , la care se adaugă de multe ori violenţă şi răzbunarea. Şi astfel , veti fi atras într-un cerc vicios , şi asta pentru că vi s-a spus să vă manifestaţi mânia. E adevarat , v-am spus să vă manifestaţi mânia , dar nu public. Dacă vă simţiţi furios , mergeţi în cameră , închideţi uşa cu cheia şi luaţi la bătaie o pernă , sau asezaţi-vă în faţa unei oglinzi şi începeţi să strigaţi la propria dumneavoastră imagine. Spuneţi lucruri pe care nu le-aţi spus niciodată , dar pe care aţi simţit întotdeauna nevoia să le spuneţi. Procesul trebuie să fie însă unul privat, căci altfel spirala nu va avea niciodată sfârşit. Ciclul se va repeta la infinit , până când nu veţi mai suporta. De aceea, atunci când simţiţi o emoţie negativă faţă de o altă persoană, urmăriţi să constientizaţi că nu acea persoană este problema.

Nu trebuie să vă vărsaţi mânia pe altcineva. Mai bine mergeţi în baie , sau faceţi o plimbare lungă. Important este să întelegeţi că în interiorul dumneavoastră există o energie puternică, ce simte nevoia să fie eliberată. Puteţi face jogging; veţi simţi imediat relaxarea.După un catharsis de circa cinci minute veţi simţi cum vi se ia o piatră de pe inimă , şi veţi fi încântat că nu v-aţi descărcat povara pe altcineva , mai ales că acest lucru este o prostie. Mânia nu este lipsită de frumuseţe , la fel ca şi sexul. Toate lucrurile frumoase pot fi însă uneori urâte. Depinde numai de dumneavoastră. Dacă le condamnaţi , ele vor deveni urâte. Dacă le transformaţi , ele vor deveni divine.

Transformată , mânia devine compasiune , căci energia care stă la baza celor două emoţii este aceeaşi. Un buddha este întotdeauna plin de compasiune ; de unde provine compasiunea lui? Este vorba de aceeaşi energie care la alţi oameni se manifestă sub forma mâniei. La sfinţi , ea se manifestă sub forma compasiunii. De unde se naşte iubirea? Un buddha este plin de iubire ; Isus a fost plin de iubire. Energia lor este aceeaşi cu energia care la alţi oameni se manifestă sub forma sexualităţii.

De aceea , nu uitaţi: ori de câte ori condamnaţi un fenomen natural , acesta devine otrăvitor. Mai devreme sau mai târziu , el vă va distruge , vă va împinge către sinucidere, în schimb , daca îl veţi transforma , el va deveni divin. Pentru aceasta , trebuie însă mai întâi să fie transformat.În viziunea mea , cei mai urâţi oameni din lume sunt aşa-numiţii “non-violenţi”. Ei nu sunt oameni buni , căci ascund în interior un vulcan. Este imposibil să te simţi bine în preajma lor , căci au în aură o vibraţie periculoasă. Oricine o poate simţi , este aproape tangibilă.

Mânia voastră este o energie parţială, călduţă. Este precum un câine care nu ştie cum să se comporte în faţa unui străin. S-ar putea împrieteni cu străinul, dând din coadă, sau i-ar putea deveni duşman, dacă ar lătra la el. De fapt, el le face pe amândouă deodată. Pe de o parte latră, pe de alta parte dă din coadă. El acţionează cu diplomaţie, astfel încât indiferent ce turnură vor lua lucrurile, să poată spune că a avut dreptate. Dacă vine stăpânul şi câinele vede că străinul este un prieten al acestuia, el încetează să mai latre şi întreaga energie se acumulează în coadă. Dacă stăpânul este furios pe străin, energia dispare complet din coadă şi se focalizează exclusiv asupra lătratului.

La fel este şi mânia voastră. Cântariţi mereu cât de departe să mergeţi, cam care va fi preţul… Nu treceţi niciodată de o anumită limită, nu-l provocaţi niciodată pe celălalt prea tare. Mânia pură este frumoasă pentru că nu-i lipseşte totalitatea.Asta s-a întâmplat cu Isus. Atunci când a intrat în marele templu şi i-a vazut pe cămătari şi tarabele lor în curtea interioară, el s-a înfuriat. A devenit mânios. Era aceeaşi energie pe care o manifesta de obicei sub forma iubirii şi a compasiunii. Cu mâinile goale, i-a aruncat afară din templu pe cămătari şi pe negustori şi le-a răsturnat tarabele. Trebuie să fi fost extrem de mânios, căci felul în care a procedat – de unul singur – nu era deloc un lucru uşor.

Mânia lui trebuie sa fi fost cu adevarat pură! Indienii nu i-au iertat nici până astăzi această atitudine. Ei nu sunt convinşi că lisus a fost un iluminat – din cauza acestui unic incident. Oamenii sunt plini de prejudecăţi, de idei personale, în loc să vadă realitatea, omul iluminat în cazul de faţă, ei vin cu clişeele lor limitate şi constată că acesta nu se încadrează în ele. Deci nu a fost un iluminat. De altfel, nici un iluminat nu se va încadra vreodată în clişeele şi prejudecăţile voastre. Acest lucru este imposibil.

Înscriere newsletter

Please wait...

Thank you for signing up!

Fă-ţi viaţa mai bună!

Oamenii sunt ceea ce cred în adâncul sufletului ca sunt!- David

Gândurile puternice sunt magice.

Faptul că alegeţi să vizionaţi filme documentare, să citiţi cărţi şi articole, să participaţi la cursuri despre puterea minţii şi cum să deveniţi proprii cocreatori ai vieţii demonstrează că faceţi parte din categoria oamenilor care aleg să-şi împlinească dorinţele şi obiectivele, să se bucure de un standard de viaţă superior, să cunoască libertatea, să se respecte, să aibă relaţii împlinite şi armonioase . Acestea constituie instrumentele necesare transformării dorinţelor în realitate.Nu puteţi obţine casa visurilor, maşina dorită, concediile, siguranţa financiară şi avantajele maxime pentru copiii dumneavoastră sperând.

În Univers totul este perfect ! Atâta timp cât avem credinţă, gânduri pozitive şi atitudine constructivă vom crea energia şi puterea necesară pentru acţiune. De aceea, este important să fim fideli gândurilor proprii şi să nu devenim victimele gândurilor mediului înconjurător. Din păcate majoritatea gândurilor nu sunt constructive, ci sunt distructive.

Zilnic auzim în jurul nostru  ‘ Viaţa este grea ! ‘ , ‘ E greu ….’ , ‘ Oamenii sunt răi ! ‘ , ‘ Cei bogaţi au, că au furat! ‘ , ‘ Dacă eşti bun, toţi profită de tine ! ‘ , etc. Aceste gânduri limitative auzite de nenumărate ori devin programe ale subconştientului. Rolul acestor programe este de sabotare, în acele momente mintea ne minte şi apar motivele şi scuzele pentru eşec.

Toate gândurile constructive sunt ‘ omorâte din faşă’ şi ca din senin apare lipsa de entuziasm, neîncrederea, îndoiala acompaniate de replici : ‘Aveam o presimţire că nu va funcţiona’, ‘Am zis să încerc, că încercarea moarte nu are ‘ , ‘Nici nu mă mir că nu am reuşit’. În acest caz ce rezultat credeţi că obţineţi ? Cu siguranţă îndoielile ne conduc încet şi sigur către eşec,apoi drumul ne conduce spre depresie, frustrare şi neîncredere în noi.

Ce putem face în acest caz ?

  1. Să ne asumăm răspunderea că noi am creat totul prin gândurile, cuvintele, emoţiile şi faptele proprii.
  2. Să fim sinceri cu noi şi să conştientizăm cine suntem cu adevărat, fără măştile purtate zilnic pentru a fi plăcuţi de cei din mediul nostru
  3. Să luăm decizia de a ne restarta propria viaţă şi a elimina programele limitative instalate în subconştient, pentru a putea instala programe benefice unei vieţi împlinite, prospere, cu relaţii armonioase.

Paşii aceştia se pot realiza şi cu ajutorul terapiei Thetahealing, o terapie vindecătoare prin unde Theta, cu ajutorul căreia obţinem armonie , prosperitate , linişte şi pace sufletească.

Cu ajutorul acestei terapii, Thetahealing,  putem obţine nenumărate beneficii :

  1. Vindecare fizică, psihică( emoţională), spirituală ( evoluţie)
  2. Dezvoltare personală
  3. Eliberarea fricilor , temerilor şi programelor din subconştient 
  4. Renaşterea proprie, ca pasărea Phoenix din propria cenuşă
  5. Conştientizare 

Majoritatea investim în ceea ce credem noi că este preţios şi valoros de-a lungul timpului. Fiecare om are percepţia sa. Ca terapeut am observat că majoritare sunt casele , joburile, educaţia copiilor, economiile, etc. Cândva, aceleaşi filtre se regăseau şi la mine. Dar am conştientizat că cea mai bună investiţie este în propria persoană şi în dezvoltarea personală pentru că mintea odată largită nu poate reveni la dimensiunea ei originală. Casele, joburile, economiile se pot pierde. În schimb nimeni nu-mi poate lua capacitatea intelectuală acumulată în urma investiţiilor realizate în propria persoană.

Dacă vrei să găseşti soluţiile adecvate pentru a avea viaţa pe care ţi-o doreşti, te pot îndruma cu iubire cum să găseşti soluţiile cele mai potrivite pentru tine , în cel mai optim mod posibil .Dacă eu am reuşit, cu siguranţă vei reuşi şi tu !

 

Înscriere newsletter

Please wait...

Thank you for signing up!

 

 

 

Descoperă cum poţi să fii cocreator

Spune-mi, ai în minte gândul: îmi doresc „succes lumesc”?

Uneori, da.
Şi îţi vine uneori gândul: „vreau mai mulţi bani”?
Da.
De aceea nu poţi să ai nici succes lumesc, nici mai mulţi bani.
De ce nu?
Pentru că universul nu poate să facă altceva decât să-ţi aducă manifestarea directă a gândului tău.Gândul tău este: „vreau succes lumesc”. Înţelegi?
Puterea creatoare este ca un duh din sticlă. Cuvintele tale sunt un ordin pentru el. Înţelegi?
Şi atunci, de ce nu am mai mult succes?


Ţi-am spus, cuvintele tale sunt un ordin. Cuvintele tale au fost „eu vreau succes”. Şi universul spune „foarte bine, vrei”.
Tot nu sunt sigur că pricep.
Priveşte lucrurile în felul acesta. Cuvântul „eu” este cheia care porneşte motorul creaţiei. Cuvinteleeu sunt” sunt extrem de puternice. Ele sunt afirmaţii lansate
către univers. Comenzi.
Orice urmează după cuvântul „eu” (care îl pune în mişcare pe Marele Eu Sunt) are tendinţa de a se manifesta în realitatea fizică.
De aceea, „eu” + „vreau succes” produce ideea că tu vrei succes. „Eu” + „vreau bani” trebuie să producă ideea că tu vrei bani. Nu poate produce nimic altceva, pentru că
gândurile, cuvintele sunt creatoare. La fel sunt şi acţiunile. Şi dacă tu acţionezi într-un mod care spune că vrei succes şi bani, atunci gândurile tale, cuvintele şi acţiunile tale sunt în concordanţă şi tu vei trăi fără îndoială experienţa acestei stări de a dori.
Înţelegi?
Da. Dumnezeule! Chiar aşa stau lucrurile?
Desigur. Tu eşti un creator foarte puternic. Dar, crede-mă că, dacă tu ai avea un gând sau ai face o afirmaţie o singură dată – cum se întâmplă la furie, de exemplu,
sau când eşti frustrat – nu prea e posibil ca aceste gânduri sau cuvinte să fie transpuse în realitate. Aşa că, nu trebuie să-ţi faci griji dacă spui „vedea-te-aş
mort!” sau „du-te naibii!”, sau orice alte lucruri nu prea amabile pe care le gândeşti sau le spui uneori.

Mulţumesc lui Dumnezeu.
Cu plăcere. Dar dacă repeţi un gând sau spui un cuvânt mereu şi mereu – nu o dată, nu de două ori, ci de zeci, de sute de mii de ori – îţi dai seama ce putere creatoare au?
Un gând sau un cuvânt rostit şi rostit şi rostit devine chiar aşa – rostit .Adică împins în afară. Devine realizat în exterior. Devine realitatea ta fizică.
Ce nenorocire!
Exact asta şi produce foarte adesea – o mare nenorocire! Voi iubiţi nenorocirea, iubiţi drama. Până la un punct, când nu le mai iubiţi. Vine un anumit moment în evoluţia voastră când încetaţi să mai iubiţi drama, încetaţi să mai iubiţi „povestea” pe care o
trăiţi. În acest moment decideţi – alegeţi în mod activ -să o schimbaţi. Numai că majoritatea nu ştiţi cum.
Acum, tu ştii.
Pentru a-ţi schimba realitatea, pur şi simplu încetează să mai gândeşti în felul acesta. În cazul nostru, în loc să gândeşti: „vreau succes”, gândeşte „am succes”.
Dar asta arată a minciună. M-aş amăgi pe mine însumi, dacă aş spune aşa ceva. Mintea
mea ar urla: „ai, pe naiba!”.
Atunci, gândeşte-te într-un mod pe care poţi să îl accepţi. „Succesul se îndreptă către mine acum” sau „totul mă duce spre succes”.

Afirmaţiile nu acţionează atunci când sunt, pur şi simplu, nişte propoziţii legate de ceva ce tu vrei să fie adevărat. Afirmaţiile acţionează numai atunci când ele sunt nişte propoziţii spuse în legătură cu ceva despre care tu ştii deja că este adevărat.
Cea mai bună afirmaţie este o frază de recunoştinţă şi apreciere.
„Mulţumesc, Dumnezeule, pentru că ai adus
succesul în viaţa mea”.
Această idee – gând – rostită şi trăită produce rezultate minunate atunci când ea vine din cunoaştere adevărată; nu dintr-o încercare de a produce rezultate, ci dintr-o convingere că rezultatele au fost deja produse.
Lui Iisus i-au fost clare toate aceste lucruri. Înaintea fiecărui miracol, El Îmi mulţumea pentru că i-l făceam posibil.
Niciodată El nu S-a gândit să nu fie recunoscător, pentru că niciodată nu S-a gândit că nu se va întâmpla ceea ce afirma El. Acest gând nu I-a venit niciodată în minte.
Atât era de sigur de Ceea Ce El Era şi de relaţia Lui cu Mine, încât fiecare dintre gândurile, cuvintele şi faptele Lui au reflectat această convingere – exact cum o
reflectă şi gândurile, cuvintele şi faptele tale …
Dacă există acum ceva ce tu alegi să trăieşti ca experienţă în viaţa ta, nu-l dori – alege-l.Alegi succesul în termeni lumeşti? Alegi mai mulţi bani? Bine. Atunci, alege-le. Total. Pe deplin. Nu cu jumătăţi de măsură.Totuşi, să nu te surprindă că, la nivelul tău de
evoluţie, „succesul lumesc” nu te mai interesează.

Conversaţii cu Dumnezeu – Neale Donald Walsch

Înscriere newsletter

Please wait...

Thank you for signing up!

Conversaţii cu Dumnezeu

Dificultatea constă în a face diferenţa între mesajele de la Dumnezeu şi datele venite din alte surse. Diferenţierea se face simplu, aplicând o regulă de bază:Mie Îmi aparţin Gândul vostru cel mai Înalt,Cuvântul vostru cel mai Clar, Sentimentul vostru cel
mai Măreţ. Orice altceva de mai mică valoare provine din altă sursă.Acum, sarcina de diferenţiere devine uşoară şi ar trebui să nu fie greu nici măcar pentru un începător să-şi dea seama ce înseamnă cel mai Înalt, cel mai Clar şi cel mai Măreţ.
Îţi voi da totuşi aceste îndrumări:Cel mai Înalt Gând este întotdeauna acel gând care
conţine bucurie. Cele mai Clare Cuvinte sunt acele cuvinte care conţin adevărul. Cel mai Măreţ sentiment este acel sentiment pe care-l numiţi dragoste.
Bucurie, adevăr, dragoste.
Acestea trei sunt surori şi una te duce întotdeauna la cealaltă. Nu contează ordinea în care sunt aşezate.Acum, după ce am stabilit care mesaje sunt ale Mele şi care vin din altă sursă, singura problemă care rămâne este dacă mesajele Mele vor fi luate în seamă.Majoritatea mesajelor Mele nu sunt luate în seamă.Unele, pentru că par prea bune ca să fie adevărate.Altele, pentru că par prea grele pentru ca să fie urmate. Multe, pentru că sunt, pur şi simplu, înţelese greşit. Majoritatea, pentru că nu sunt primite.
Cel mai puternic mesager al Meu este experienţa,dar până şi pe acesta îl ignoraţi. Îl ignoraţi în special pe acesta.Lumea voastră n-ar arăta aşa cum arată acum dacă
aţi fi dat, pur şi simplu, ascultare propriei voastre experienţe. Rezultatul faptului că nu aţi dat ascultare experienţei este că o retrăiţi iarăşi şi iarăşi. Asta,pentru ca planul Meu să nu fie contracarat şi voinţa Mea să nu fie ignorată. Veţi primi mesajul. Mai devreme sau mai târziu.Nu vă voi forţa totuşi. Nu vă voi sili niciodată. V-am dat liber arbitru – puterea de a face ce consideraţi voi că e mai bine şi nu o să vi-l iau niciodată înapoi.


 

Nu există „ar trebui” şi „nu ar trebui” în lumea lui Dumnezeu. Fă ce vrei. Fă ceea ce te reflectă, ceea ce te reprezintă ca o versiune mai grandioasă a Sinelui tău. Dacă vrei să te simţi prost, simte-te prost.
Dar nu judeca şi nu condamna, pentru că tu nu ştii de ce se întâmplă un lucru şi nici ce scop are el.Şi aminteşte-ţi: ceea ce tu condamni te va condamna şi, într-o zi, vei ajunge să fii ceea ce judeci.Caută, mai degrabă, să schimbi aceste lucruri care
nu mai reprezintă imaginea cea mai înaltă a lui Cine Eşti, sau sprijină-i pe cei care le schimbă. Dar binecuvântează totul – deoarece totul reprezintă creaţia lui Dumnezeu prin trăirea vieţii şi aceasta este cea mai înaltă creaţie.


Cuvântul „a renunţa” conţine un înţeles atât de greşit. În realitate, nu poţi să renunţi la nimic pentru că, orice căruia îi opui rezistenţă – persistă. Cel care cu adevărat renunţă – nu renunţă ci, pur şi simplu, alege altceva. Acesta este un gest de a te îndrepta spre ceva, nu de a te îndepărta de ceva. Nu poţi să te îndepărtezi de ceva pentru că acesta
te va urmări până la capătul pământului. De aceea, nu opune rezistenţă tentaţiei, ci, pur şi simplu, întoarce-i spatele. Întoarce-te către Mine şi îndepărtează-te de orice care nu seamănă cu Mine.


Evenimentele apar în timp şi spaţiu şi sunt produse prin alegerea voastră, iar Eu niciodată nu Mă amestec în această alegere. A proceda astfel ar însemna să anulez chiar motivul pentru care v-am creat. Dar asta ţi-am mai explicat-o.Voi produceţi unele evenimente de bună voie, iar alte evenimente le atrageţi către voi – mai mult sau mai puţin inconştient. Câteva evenimente – în această categorie voi băgaţi majoritatea dezastrelor naturale – sunt puse în seama „datului sorţii”.
Dar până şi cuvântul „dat” poate fi un acronim pentru „De voi / Atrase / Toate “. Cu alte cuvinte, de conştiinţa planetei.
Conştiinţa colectivă”.
Precis. Exact.
Există unii care spun că lumea se duce cu totul de râpă. Sistemul nostru ecologic e pe
moarte. Planeta noastră a intrat într-o serie de dezastre geofizice majore. Cutremure. Vulcani.Poate chiar o înclinare a Pământului pe propria sa axă. Şi sunt alţii care spun că această conştiinţă colectivă poate schimba totul; că noi putem salva Pământul cu ajutorul propriilor noastre gânduri.
Gânduri puse în acţiune. Veţi salva Pământul, dacă destui oameni de pretutindeni cred că trebuie făcut ceva ca să ajutaţi mediul înconjurător.

 

Înscriere newsletter

Please wait...

Thank you for signing up!

OSHO despre gelozie

GELOZIA NU ARE NIMIC COMUN CU DRAGOSTEA
GELOZIA VĂ ŢINE DEPARTE DE VOI ÎNŞIVĂ

Gelozia voastră distruge totul. Posesivitatea voastră distruge totul. Înainte de fericire trebuie să înţelegeţi că tot ceea ce câştigati cu gelozie, aruncaţi în foc; cu cât
deveniţi mai gelos, mai supărat, mai plin de ură, cu atât mai mult alungaţi cealaltă persoană mai departe de voi. Este o simplă lege aritmetică că nu mergeţi pe drumul care vă va ajuta; distrugeţi acelaşi lucru pe care doriti să-l păstraţi.
Este simplu, evident – este nemţeste !”

Gelozia este ca o ultimă explozie, un ţipăt negru al viselor distruse, a rănilor, a neajutorării şi a dezgustului de sine.Este ca un crucişător fără ieşire dintr-o zonă de război,fiind doar dumneavoastră la bord. Gelozia este ca un miros neplăcut ascuns în adâncurile fiinţei voastre care erupe pe pielea voastră şi pe care nici un săpun sau zâmbet nu-l poate ascunde. Gelozia este greu de definit.

Ce este şi la ce este bună? Când vorbeşti oamenilor despre acest subiect descoperi
că ei trebuie să caute câteva minute prin filele memoriei lor pentru a descoperi pe cea care indică gelozia. Bineînţeles că în partea superioară a paginii stă gelozia în dragoste din cauza lui sau a ei .
Bineînţeles ? Dar dragostea nu are nimic în comun cu gelozia .Atunci când iubitul sau iubita voastră merge cu altcineva trebuie să vă întrebaţi. Problema nu este că iubitul sau iubita voastră iubeşte pe altcineva; problema este dacă iubiţi acea persoană ? De multe ori nu sânteţi în stare să faceţi faţă acestei întrebări. Dar aceasta este cu adevărat întrebarea pe care trebuie să v-o puneţi. Dacă gelozia dispare şi dragostea totuşi rămâne, atunci înseamnă că aveţi ceva solid în viaţa voastră .

Gelozia este otrava care omoară toată dragostea şi bucuria ei. Dar gelozia vine din cauza unei neînţelegeri primare.

Continuăm să ne gândim la dragostea noastră ca la o cantitate,deci ne este frică. Ne iubea de 2 kg, iar acum doar de 1 kg.Şi mâine, dacă va găsi pe altcineva – doar de 1/2 kg. Iar în acest mod dragostea va continua să dispară; curând veţi sta faţă în faţă cu cântarul dumneavoastră fără niciun kilogram pe el. Unui bărbat trebuie să-i fie permis să vină în contact cu cât mai multe femei posibil. Unei femei trebuie să-i fie permis să vină în contact cu cât mai mulţi bărbaţi posibil.

Ambii trebuie să se îmbogăţeasc ă şi fiind bogaţi în experienţă, intimitate, prietenie, ei vor şti să aprecieze greutatea dragostei care altfel ar lipsi. Dar interesele meschine nu vor ca tu să fii inteligent, bogat în experienţă, să atingi apogeul potenţialului tău,pentru că este periculos pentru ele. Poţi rămâne sclav doar dacă eşti sărac în experienţă, doar dacă eşti sărac în înţelegere .”

“Rolul unui maestru este foarte straniu. El trebuie să te ajute să ajungi la înţelegerea structurii interne a conştiinţei tale, care este plină de gelozie. Toate tradiţiile şi întregul trecut au făcut doar opusul. Aşa numiţii sfinţi, în toate traditiile, trăiesc într-un asemenea mod încât nu vă veţi simţi gelosi pe ei niciodată. Reţineţi acest aspect. Va
simţi simpatie, respect pentru ei; dar respectul nu este realitatea voastră, simpatia nu este natura voastră. Sfântul se torturează pe el însusi, iar aceasta nu este natura sa, de asemenea. El începe să nu mai fie natural pentru a câştiga respect, pentru a-şi îndeplini egoul său. El nu este interesat în creşterea spirituală; el este interesat în respectabilitate, în a fi privit ca un zeu. Şi este gata să facă orice pentru asta. El trăieşte într-o iluzie şi crează o mare iluzie în oamenii ce vin la el. El îi ajută să simtă că sunt
religioşi, că sunt spirituali, pentru că ei respectă un sfânt.

 

Ei nu sunt gata să facă o asemenea disciplină ascetică pentru ei; dar ei speră că într-o zi… acesta este idealul lor. Ei uită însă complet că sunt fiinţe umane geloase. Iar  sfântul îi ajută să-şi uite gelozia; el îi ajută să şi-oreprime. Munca unui maestru este total diferità. El trebuie să provoace gelozia, pentru că acesta este singurul mod al
adepţilor săi de a o îndepărta.În primul rând trebuie să ştiţi că o aveţi, apoi va trebui să o aruncaţi, pentru că este doar mizerie şi suferinţă. Dar o puteţi reprima atât de adânc încât momentul când trebuie să o aruncaţi nu vine. Societatea,a exploatat individul în atâtea moduri, încât este aproape imposibil de crezut. A creat mijloace atât de inteligente şi ascunse, încât este aproape imposibil de crezut. A creat mijloace atât de inteligente şi ascunse, încât este aproape imposibil chiar a-ţi imagina că acestea sunt mijloace de exploatare. Acestea sunt mijloace de exploatare a indivizilor, de distrugere a integrităţii sale, de a îndepărta de el tot ceea ce el a produs – fără chiar a crea nici o suspiciune în el, nici o îndoială în legătură cu ceea ce face din el .

Gelozia este unul din cele mai puternice mijloace. Încă din copilărie fiecare societate, fiecare cultură, fiecare religie,ne învaţă despre comparaţie. Iar copilul este împins să înveţe aceasta. El este doar o tabula rasa, o hârtie albă fără niciun semn; deci ceea ce părinţii, profesorii, preoţii scriu în ea, el va începe să creadă că acesta este destinul său. Omul intră în existenţă cu toate uşile deschise, toate direcţiile permise, toate dimensiunile sunt pentru el de ales.Dar înainte de a putea alege, înainte de a putea fi, înainte chiar de a-şi fi simţit fiinţa, el este oprit. Şi este oprit de acei care cred că-l iubesc; zdrobit, limitat, condiţionat cu toate cele mai bune intenţii din lume…

Gelozia este unul dintre cele mai puternice mijloace .Uitaţi-vă la ea de aproape; ce poate să însemne ? Gelozia înseamnă a trăi prin comparatie. Cineva este mai înalt decît voi. Sunteti întotdeauna undeva pe o treaptă de mijloc a unei scări. Poate că scara este un cerc pentru că nimeni nu găseşte capătul. Oricine este înţepenit undeva la mijloc, oricine este la mijloc. Scara pare a fi o roată. Cineva este deasupra voastră – aceasta răneşte. Aceasta vă menţine într-o stare de luptă, mişcare prin toate mijloacele posibile, pentru că dacă reusiţi în bine sau în rău.

Succesul vă dă toate drepturile,insuccesul dovedeşte că aţi greşit. Tot ceea ce are importanţă este succesul, deci orice mijloc este permis. Deci nu trebuie să vă pese de mijloacele prin care-l atingeţi şi de fapt nimănui nu-i pasă. Problema este cum să urci cât mai sus pe scară. Dar niciodată nu vei ajunge la capătul ei. Şi oricine
va fi deasupra ta va crea în tine gelozia, pentru că el a reuşit si tu ai căzut. Cineva poate gândi că-şi poate petrece toată viaţa trecând de pe o scară pe alta, dar va găsi pe cineva care să fie mai sus decît el – care n-ar putea să sară de pe scară ? Nu, nu poate sări .

Societatea este foarte precaută, foarte inteligentă. Ea şi-a rafinat metodele de-a lungul miilor de ani. De ce nu puteţi ieşi din cerc ? Pentru că este cineva mai jos decât voi şi asta vă dă satisfacţii incredibile. Vedeţi strategia ? Cineva este deasupra voastră; ceea ce creează gelozie, mizerie, suferinţă,umilinţă, un sentiment de rău, ceea ce nu vă face să dovediţi mentalului că sunteţi om pe deplin. În timp ce ceilalţi continuă să se mişte, voi v-aţi oprit. Aceasta vă face să vă simţiţi rău, fără sens, nefolositor, o umbră pe pământ şi nimic mai mult. Doar aceasta este cazul în care săriţi de pe scară şi spuneţi celorlalţi de pe scară să meargă unde doresc. Dar nu puteţi sări pentru că mai sunt oameni sub voi; atât cât puteţi vedea sunt rânduri sub voi şi rânduri sub ei. Aceasta vă dă o mare satisfacţie, un sentiment mare că aţi întrecut atâţia oameni; că nu sunteţi pe deplin nefolositor. Aţi dovedit că aveţi o oarecare putere a voinţei şi că nu sunteţi o căzătură; aceşti oameni de sub voi sunt destui pentru a dovedi aceasta .

Acum sunteţi într-o dilemă .
De câte ori vă uitaţi în sus, o groază de mizerie coboară în voi; de cîte ori vă uitaţi în jos, o mare satisfacţie vă înconjoară .
Acum, cum puteţi sări de pe scară ? Pentru că sărind de pe ea, veţi sări peste amîndouă. Nimeni nu va mai fi deasupra voastră, dar nimeni nu va mai fi dedesubtul vostru; şi veţi fi lăsat singur dacă săriţi. Aici pe scară sunteţi cu toată lumea, cu o parte a societăţii, a culturii, a civilizaţiei – şi  este doar problema unui mic efort, şi oamenii vor continua să vă spună, “Bravo, continuă !” Nu fii deprimat, nu fi pesimist, rămîi optimist. Noaptea nu te va pierde pentru totdeauna. Ei vor continua să-ţi spună “Când noaptea este foarte adâncă,dimineaţa este aproape deci nu-ţi fie frică de întuneric, de cădere. “Îti vor da 1001 de exemple…”. Părinţii continuă să ne înveţe încă din copilărie, “Uită-te la băiatul vecinilor noştri – a ieşit primul la şcoală, colegiu sau universitate…
Şi aici este o logică, o logică simplă: dacă nu te simţi superior, nu te poţi simţi inferior. Amîndouă vin împreună, merg împreună. Dacă arunci una, nu o poţi salva pe cealaltă.
Dacă nu te simţi superior în faţa nimănui, cum ai putea să te simţi inferior ? Te poţi simţi doar tu însuţi .

M-am gândit întotdeauna la toţi aceşti oameni Alexandru cel Mare,Tamerlan,Napoleon Bonaparte. De ce să învăţăm copii inocenţi despre aceşti oameni ? Pentru a crea în ei dorinţa de a fi cuceritori, a fi bogaţi, a fi presedinţi, a fi miniştri, a nu fi ei înşişi. Nimeni nu vă învaţă să fiţi voi înşivă. Şi ei creează gelozie. Alexandru cel Mare – ce este mare în acest om ? Şi de ce trebuie să păstrăm vii numele lui Nadirshah,Tamerlan şi Genghis Khan ? Doar criminali, cei mai mari criminali pe care lumea i-a cunoscut. Micii criminali vă trimit la moarte, iar marii criminali vă fac istoria .

I-am spus profesorului meu de istorie: “Istoria dvs. este o istorie a crimei şi încercaţi să faceţi pe oricine criminal.Nu puteti găsi cîteva făpturi umane inocente şi să ne învăţaţi
că ei erau oameni autentici, reali ?” Dar nu, istoria întregii omeniri ar trebui aruncată la toaletă, aşa am putea începe să fim altfel. Aşa am putea fi noi înşine – pentru că nu ar mai exista comparaţie… Da, este posibil ca într-un domeniu să ştii mai mult, iar altcineva să ştie mai puţin. Într-o direcţie puteţi fi mai talentat, într-o altă direcţie altcineva poate fi mai talentat. Aceasta arată doar că oamenii sunt unici, că au calităţi diferite. Dar fiecare individualitate are stadiul ei incomparabil. Nu am crezut niciodată despre cineva că este inferior; nu am crezut niciodată despre cineva că este superior.

Eu sunt eu însumi, tu esti tu însuţi.
Comparaţia nu apare. Dar toţi copiii sunt forţaţi să fie în competiţie, să compare şi în mod natural gelozia apare pentru că cineva reuseşte si tu nu reuseşti. Cineva obţine acele lucruri pe care tu nu le obţii… Gelozia nu trebuie privită ca un fapt simplu – că ai fost învăţat să te vezi inferior cuiva, sau ca superior cuiva. Şi astfel ai devenit atât de
inconştient de ea încât judeci în mod constant oamenii ca inferiori, ca superiori, ca buni sau răi, corecţi sau incorecţi .

Nu judeca .
Oricine este doar el însuşi .
Acceptă-l pe celălalt aşa cum este .
Dar aceasta este posibil doar dacă te accepţi aşa cum eşti,fără ruşine, fără niciun sentiment de inferioritate .Răspunsul pentru cel care mă întreabă dacă gelozia ne
îndepărtează de noi înşine – este DA. Prin comparaţie, ai mers departe în ambele direcţii. Într-o parte sunt cei superiori ţie, iar într-alta sunt cei inferiori ţie – tu esti între. Nu mai ai timp să te vezi pe tine însuţi. În mod constant lupţi pentru a-i lua locul celui care este deasupra ta, şi în acelaşi timp îl împingi pe cel ce este sub tine, pentru că el
încearcă să-ţi ia locul. El trage de picioarele tale la fel cum tu tragi de picioarele altcuiva. Este un lanţ straniu în care fiecare trage de picioarele fiecăruia – şi toţi sunt în
pericol de a fi răniţi .

Când, în India, spatele meu a început să-mi dea probleme,ei mi-au dat să fac tracţiuni. Le-am spus: “Stiţi de unde vine cuvîntul tracţiune şi ce-mi faceţi ?”. “Nu. Tracţiunile
sunt un mijloc medical foarte bun şi sunt folosite oriunde.” “A fost inventat de către creştini în Evul Mediu pentru a tortura oamenii! Era un mod tare creştin de a tortura oamenii!
Le trăgeau mâinile într-o parte şi picioarele în cealaltă parte şi bineînţeles, dacă se doreau confesiuni de la ei, erau obţinute. Dacă doreşti ca o femeie să accepte că este vràjitoare prin tracţiune, ea va accepta, pe masa de tracţiune ea va accepta pentru că este un punct în care ea va spune – “Acum braţele îmi vor fi smulse din trup. Este mai bine să spun Da, sunt o vrăjitoare”, şi se şfârşeşte cu tracţiunile. Dar odată ce a acceptat că este o vrăjitoare ea va fi arsă de vie.

A fost un instrument de tortură. A fost descoperit printr-o coincidenţă. Un bărbat despre care se credea că este eretic a fost întins pe masa de tracţiuni. El avea dureri de spate şi când s-a ridicat a spus: “O, Doamne !” Durerea de spate dispăruse. Doar printr-o coincidenţă s-a descoperit că ajuta la tratarea durerilor de spate . De atunci a aparţinut medicinii; înainte de aceasta a fost o parte a bisericii. Dar viaţa voastră pare a fi o tracţiune psihologică, în care nu mai aveţi timp , nici energie, nici spaţiu pentru voi,
întotdeauna vă uitaţi la altcineva, chiar pentru a vă simţi bine…
Dacă sunteţi gelos din competiţie cu toată lumea din jurul vostru – cum puteţi ajunge la voi înşivă ? Lumea este prea mare şi sunt atîţia oameni, şi voi sunteţi în competiţie cu toată lumea, şi chiar … sunteti! Cineva are o faţă frumoasă,cineva are un păr frumos, cineva are un trup proporţionat frumos, cineva are un intelect foarte dezvoltat, cineva este pictor, cineva este poet…

Cum vă puteţi descurca ? Toate acestea şi voi singuri în competiţie ? Veţi înnebuni ! Şi asta face toată umanitatea .
Aruncaţi competiţia, aruncaţi gelozia .
Este absolut fără sens .
Este un mijloc de tortură, astfel încât să nu puteţi fi niciodată voi înşivă – pentru că acesta este singurul lucru de care se tem religiile . Dacă sunteţi voi înşivă atunci
descoperiţi mulţumirea, împlinirea, extazul .

Atunci cui îi mai pasă de Divin ? Voi sunteţi Divinul.Aţi gustat divinitatea din voi. Acum nu vă mai deranjează nici împăratul, pentru că nu mai gîndiţi că vă este superior. Cum
ar putea să vă fie superior ? Aţi gustat ceva atât de nemaipomenit ca dimensiune încât el nu poate fi decât un biet om… Puteţi să simţiţi chiar compasiune pentru el, dar nu vă veţi simţi inferior pentru că ştiţi că acel lucru pe care tocmai l-aţi descoperit, el îl poartă înlăuntrul lui. Nu este o diferenţă calitativă între voi. Singura diferenţă este
exterioară: în haine, în titluri, în elefantul pe care stă regele. Dar acestea nu sunt diferenţe reale, nu sunt diferenţe care constituie o diferenţiere adevărat. În interiorul vostru veţi găsi linişte, pace, comori inestimabile. Şi găsindu-le stiţi că toată lumea le are; chiar dacă ştie sau nu. Dar în ceea ce priveşte existenţa, toată lumea are frumuseţile lumii, universului; toate extazurile şi dansurile universului. Da, în
diferitele moduri în care acestea sunt exprimate. Nu este nevoie să ne gândim că cineva care le exprimă prin dans este mai bun decât cineva care le exprimă prin cîntec, sau decât cineva care le exprimă prin tăcere. Ceea ce se exprimă este
acelasi extaz .

Şi veţi descoperi aceasta când veţi intra în lumea singurătăţii voastre în care nu mai este nimeni .Atunci aţi lăsat societatea departe în spate… pentru că această societate v-a schingiuit. Aţi lăsat, toate religiile,toate partidele politice, departe în spate .

Acum sunteţi aproape NIMENI .
Am spus “aproape” pentru că de fapt sunteţi, pentru prima dată, dar într-un plan total diferit. Nu aţi ştiut nimic despre el, că poate fi înlăuntrul dvs., atât de profund, atât
de plin şi atât de etern. Şi ce veţi pierde aruncând gelozia,competitivitatea şi comparaţia ?
Nimic .
Nu aveţi nimic de pierdut decât lanţurile voastre şi veţi câştiga întregul regat divin care este în interiorul vostru .

Înscriere newsletter

Please wait...

Thank you for signing up!

OSHO despre iubire

Pentru a înţelege iubirea, trebuie în primul rând să fiţi plini de iubire; numai atunci puteţi înţelege iubirea. Milioane de oameni suferă: ei doresc să fie iubiţi, însă nu ştiu cum să iubească. Iar iubirea nu poate exista ca un monolog; ea este un dialog, un dialog armonios. Nu ceea ce vi se oferă vă mulţumeşte; satisfacţia provine din ceea ce dăruiţi voi celorlalţi. Nu puteţi fi multumiţi dacă sunteţi cerşetori, mulţumirea apare numai dacă sunteţi regi. Iar atunci când dăruiţi iubire, deveniţi un rege. Puteţi dărui
atât de mult – este inepuizabil; cu cât dăruiţi mai mult, cu atât iubirea voastră devine mai rafinată, mai subtilă, mai nuanţată.

În momentul în care întelegeţi ce este iubirea, în clipa în care experimentaţi iubirea, deveniţi iubirea însăşi. Atunci în voi nu mai există nici dorinta de a fi iubiţi, nici dorinţa de a iubi; faptul de a iubi va deveni felul vostru firesc de a fi, la fel de natural ca şi respiraţia. Nu puteţi face nimic altceva; veţi fi – pur şi simplu – plini de iubire. Dacă
iubirea voastră nu va gasi ecou, nu vă simţiţi răniţi. Motivul este următorul: numai persoana care a devenit ea însăşi iubirea, poate iubi.

Puteţi dărui numai ceea ce aveţi deja. Nu are rost să cerem iubire unor oameni care nu au cunoscut iubirea în viaţa lor, care nu au ajuns la sursa întregii lor fiinţări, care nu au cunoscut iubirea în toată strălucirea ei… Cum ar putea să iubească aceşti oameni? Ei pot numai să simuleze…
S-ar putea chiar să creadă în mod sincer că vă iubesc. Însă, mai devreme sau mai târziu, îşi vor da seama că este numai o pretenţie, că este numai un rol, o ipocrizie. Poate că nu intenţionează să vă înşele, însă ce pot face aceste persoane? Voi cereţi să fiţi iubiţi, iar celălalt cere, la rândul lui, acelaşi lucru.
Fiecare presupune că partenerul este obligat să iubească, şi fiecare încearcă din răsputeri să o facă. Aceasta este o idee fixă, însă o asemenea idee nu duce la nimic. Ambii parteneri vor descoperi acest lucru, şi fiecare îl va reproşa celuilalt, plângându-se că ceva nu este in regulă. De la bun inceput ei sunt de fapt niste cerşetori, iar mâinile lor, întinse către celălalt pentru a cere, pentru a ruga, rămân goale.
Cei care au găsit sursa iubirii în ei însişi nu mai au nevoie să fie iubiţi; în ciuda acestui fapt, vor fi iubiţi. Ei vor iubi pur şi simplu pentru că au prea multa iubire, la fel ca un nor care vrea să-şi reverse ploaia, ca o floare care vrea să-şi împrăştie parfumul, fără dorinţa de a primi ceva în schimb. Răsplata iubirii este iubirea însăşi şi nu faptul de a primi iubire.
Acesta este unul din misterele vieţii: atunci când o persoana este răsplatită prin însăşi iubirea pe care o răspândeşte în jurul ei, mulţi oameni o vor iubi; fiind în contact cu ea, toate aceste fiinţe vor găsi treptat-treptat sursa iubirii în interiorul lor. Ele pot fi in legatură cu o fiinţă care îşi răspândeşte iubirea fără să ceară nimic în schimb. Şi cu cât
aceasta fiinţă împărtaşeste şi răspândeşte mai mult iubirea sa, cu atât iubirea este mai mare.

Înscriere newsletter

Please wait...

Thank you for signing up!

Scapă de grijile tale pentru bani pentru totdeauna

Banii un subiect controversat . Atât de mult sunt doriţi şi blasfemiaţi în acelaşi timp. Cine este sincer ,recunoaşte că doreşte ca numărul lor să fie mai mult decât suficient pentru a-şi satisface orice dorinţă. Cunoaşteţi persoane care au chiar şi 3 joburi şi se plâng de lipsa banilor ? Îşi pun întrebări cum reuşesc alte persoane ,doar cu un job, să obţină mai multă abundenţă ,să fie mai fericiţi şi împliniţi.

V- aţi întrebat vreodată ce este mai important numărul banilor sau ce sunt banii şi relaţia dumneavoastră cu ei?

Ce credinţe aveţi legate de bani şi de persoanele care au mai mult decât suficienţi pentru a-şi satisface orice nevoie ?

Banii ,ca de altfel tot ce se află în Univers , este energie.

Dacă ne plângem permanent că nu avem banii necesari pentru a ne permite ceva, atenţia noastră este orientată pe lipsa lor .Unde este atenţia ,acolo ne este şi energia.În acest caz ghiceşte ce atragi ? Şi mai multe lipsuri .

Am observat în majoritatea terapiilor cu unde theta efectuate în aria financiară programe limitative şi credinţe care împiedică atragerea banilor şi abundenţei:

  1. Dacă crezi despre persoanele care au bani, că  banii sunt obţinuţi din muncă necinstită să nu te uimească că nu stau şi în portofelul tău. Pentru că tu eşti o persoană cinstită, nu ?
  2. Pentru bani trebuie să munceşti din greu
  3. Banii sunt ochii dracului
  4. Sunt sărac
  5. Faceţi economii pentru  ‘zile negre ‘?
  6. Când plătiţi facturile cum o faceţi ?
  7. Cum îi ţineţi în portofel ?

Probabil vă întrebaţi cum  puteţi debloca fluxul energetic al banilor?

Ştiţi că Universul răspunde perfect gândurilor ,cuvintelor şi credinţelor noastre. Deci pentru a obţine mai mulţi bani alegeţi să vă schimbaţi credinţele .Abundenţa este pentru toată lumea .Este accesată de persoanele conştiente că banii sunt energie, aleg să facă plăţile cu bucurie, respectă banii şi îi onorează ,apreciază oamenii care au bani , fac economii pentru zile magice ( cumpărarea unei case , maşini , vacanţe, etc), se onorează pe ei înşişi.

Vă îmbrăţişez şi vă doresc spre binele dumneavoastră cel mai Înalt să vă deblocaţi fluxul energetic al banilor în cel mai bun şi elevat mod posibil.

 

Înscriere newsletter

Please wait...

Thank you for signing up!

Adevărul despre gânduri

Gândurile şi cuvintele ne transformă în stăpânul sau sclavul propriei vieţi.

Minunile vibraţiilor-gând

Orice gând care porneşte de la voi este o vibraţie ce nu va muri niciodată. El va continua să treacă prin vibraţia sa toate particulele universului, şi dacă este un gând nobil, sfânt şi plin de forţă, el va activa în mod similar toate minţile ce rezonează
cu el. Acest mecanism va permite tuturor celor care vă seamănă să preia gândurile voastre în mod inconştient şi să înceapă să emită gânduri asemănătoare, în funcţie de propria lor capacitate lăuntrică. Rezultatul va fi că, chiar fără să cunoaşteţi consecinţele propriilor voastre acţiuni, voi veţi fi pus în mişcare forţe uriaşe, amplificate prin puterea rezonanţei, care vor înfrânge gândurile malefice emanate de cei egoişti sau răi.

Diversitatea vibraţiilor-gând
Fiecare om îşi are propria sa lume mentală, modul său de a gândi, propriile căi de înţelegere a lucrurilor şi căile sale de acţiune.Aşa cum faţa şi vocea unui om diferă de ale celorlalţi, la fel diferă şi modurile de a gândi şi de a înţelege. Aceasta este
motivul pentru care apar atât de des neânţelegerile între oameni, chiar şi între cei apropiaţi sau prieteni.
De regulă, noi nu putem înţelege corect viziunea celuilalt.
De aici, fricţiuni, rupturi şi certuri ce se produc într-un minut, chiar între prietenii vechi. Aceasta explică de ce pe pământ prieteniile nu durează niciodată prea mult.
Ca să ne putem înţelege empatic unii pe alţii, ar trebui mai întâi să ne acordăm pe frecvenţa vibraţiilor mentale ale celuilalt, renunţând pe moment la propria noastră frecvenţă.
Dacă ne blocăm accesul la modul “lui” de gândire (la frecvenţa sa de emitere mentală), nu îl vom putea înţelege niciodată, percepându-l doar într-un mod critic, în funcţie de propriul nostru filtru mental (care distorsionează realitatea gândirii
celuilalt). Unde nu există empatie, cu greu putem vorbi de o prietenie autentică.
Gândurile de ură, gelozie, egoism sau desfrâu, produc imagini distorsionate în minte, determinând întunecarea înţelegerii, pervertirea intelectului, pierderea memoriei şi
confuzia mentală.

Conservarea energiei-gând

În fizică există termenul de “putere de orientare”. Deşi masa de energie există, curentul nu va trece prin ea. Mai întâi trebuie să conectăm masa la un magnet, pentru ca apoi curentul electric să înceapă să curgă prin intermediul puterii sale de orientare.
În mod similar, energia mentală care este disipată şi direcţionată greşit prin diferite gânduri lumeşti lipsite de valoare, ar trebui focalizată pentru a putea fi direcţionată corect prin canalele spirituale.
De aceea, nu stocaţi în creier informaţii nefolositoare.
Învaţaţi să decondiţionaţi mintea. Uitaţi tot ceea ce aţi învaţat şi care nu vă mai este de nici un folos. Atunci veţi avea rezerve enorme ce vor putea fi umplute cu gânduri divine. Veţi câştiga astfel o nouă putere mentală, căci razele disipate ale minţii vor
fi acum adunate într-un mănunchi strâns focalizat.

Gândurile atrag gânduri similare
În lumea gândurilor, ca şi pretutindeni în univers,funcţionează “legea atracţiei prin rezonanţă“. Oamenii care au gânduri similare se simt atraşi în mod natural unul către
celălalt. Sau cum spune înţelepciunea populară: “Cine se aseamănă, se-adună”, ori “Spune-mi cu cine te întovărăşeşti ca să-ţi spun cine eşti”.
Doctorul va fi atras de alţi doctori, sau de cercurile medicale; poetul de alt poet (sau de un suflet poetic);cântareţul de alţi cântareţi; filosoful de filosofi; vagabondul de
vagabonzi, etc. Mintea are putere de atracţie. Omul îşi atrage continuu spre sine din universul vizibil şi din cel invizibil (ce conţine forţele vieţii) gândurile, influenţele şi condiţiile cel mai apropiate de cele ale propriilor idei. Ducând cu voi anumite gânduri şi reţinându-le o durată mai lungă de timp, veţi atrage fără încetare, conştient sau inconştient, tot ceea ce corespunde calitaţii voastre dominante de gândire. Gândurile sunt proprietatea voastră privată şi le puteţi folosi într-un mod creator, împlindu-vă dorinţele, prin cunoaşterea puterii lor şi utilizarea lor conştientă, prin focalizare şi concentrare.
Voi ţineţi în mâinile voastre întreaga putere de a vă alege gândurile şi de a atrage astfel spre voi influenţele pe care le doriţi. folosiţi această putere, şi nu vă limitaţi la a fi sărmane creaturi bătute de valurile circumstanţelor întâmplatoare.Reamintiţi-vă că “omul este ceea ce el gândeşte”.

Gândul – un bumerang
Fiţi întotdeauna atenţi la ceea ce gândiţi, căci tot ceea ce iese din mintea voastră se întoarce înapoi. Orice gând pe care îl emiteţi este un bumerang.
Dacă urâţi pe cineva, ura se va întoarce împotriva voastră.Dacă iubiţi, veţi primi înapoi iubire. Un gând rău este de trei ori blestemat. În primul rând, el îl răneşte pe emitent, afectându-i corpul mental. În al doilea rând, el îl răneşte pe cel căruia îi este adresat. În sfârşit, el face rău întregii umanităţi prin vicierea atmosferei sale mentale. Dacă întreţineţi gânduri de ură, sunteţi deopotrivă un criminal, căci gândurile voastre ucid în lumea lor, dar şi un sinucigaş, căci ele se întorc împotriva voastră. În plus,
o minte angrenată în gânduri malefice acţionează ca un magnet, atrăgând gânduri similare şi amplificând astfel răul iniţial. Gândurile rele aruncate în atmosfera mentală otrăvesc minţile receptive.

Puterea gândului schimbă destinul

Unii oameni ignoranţi îşi spun: “KARMA face totul. Eu nu pot lupta cu destinul meu. Dacă aşa m-am născut, de ce aş face vreun efort să mă schimb?”. O asemenea gândire fatalistă provoacă inerţie, stagnare şi mizerie. Este cea mai perfectă
neînţelegere a legii KARMEI. Un om inteligent nu va pune asemenea întrebări stupide, nici nu va aduce asemenea argumente anapoda. El îşi va lua destinul în mâini, schimbându-şi gândurile şi acţiunile.

Puterea gândului – Swami Sivananda

 

Înscriere newsletter

Please wait...

Thank you for signing up!