Gândul zilei 24 ianuarie

Atunci când îi învinovăţeşti şi îi judeci pe cei din viaţa ta, vei trăi experienţa separării. Poţi realiza o punte de legătură peste această separare, numai comunicând cu ceilalţi, într-un mod lipsit de ostilitate. Dacă ai un sentiment de mânie, de exemplu, lasă cealaltă persoană să ştie că eşti mânios, dar nu o învinovăţi pe ea pentru că te “face” să fii mânios.Nu îţi ascunde sau deghiza mânia. Admite-o în mod deschis. Asumă-ţi responsabilitatea pentru ea. Comunică cu onestitate ceea ce simţi şi apoi ascultă, fără să judeci, cum se simt ceilalţi. În acest fel, eviţi stările extreme de a-ţi înăbuşi sentimentele, sau de a le proiecta şi de a-i ataca pe ceilalţi – Paul Ferrini

Înscriere newsletter

Please wait...

Thank you for signing up!

Gândul zilei 22 ianuarie

În orice relaţie vor exista momente când nu vei fi de acord cu partenerul tău. Problema este cât de bine te vei descurca când nu veţi fi de acord? Există oare loc în relaţia voastră pentru ca amândoi să aveţi opinii diferite, cât şi interese şi activităţi pe care nu le împărtăşiţi? O relaţie care, pentru a se dezvolta, cere o înţelegere desăvârşită şi o împărtăşire totală a opiniilor şi intereselor nu poate fi una realistă. Aceasta înseamnă să aştepţi mult prea mult de la orice relaţie.
Atunci când dragostea ta pentru partenerul tău se bazează pe acceptare şi nu pe contract, ai o şansă mai bună de a crea o intimitate reală. Contrar a ceea ce cred mulţi, într-o relaţie bună nu e nevoie să împărtăşeşti totul cu partenerul tău. Mai degrabă, ea îţi cere să aveţi acea încredere reciprocă unul în celălalt, care să a permită să fiţi autentici şi să vă exprimaţi pe voi înşivă – atât separat, cât şi împreună.
Desigur că intimitatea vine din intensitatea şi profunzimea îmbrăţişării voastre. Dar ea vine şi din dorinţa voastră de a renunţa, când e cazul, şi de a vă sprijini unul pe celălalt, atunci când există lucruri pe care nu le puteţi împărtăşi. – Paul Ferrini

Înscriere newsletter

Please wait...

Thank you for signing up!

Gândul zilei 21 ianuarie

E uşor să devii dependent de o poveste de dragoste.
Aşa cum se întâmplă cu toată lumea, şi ţie îţi place să te îndrăgosteşti foarte tare. De aceea, atunci când o relaţie se sfârşeşte şi te simţi trist şi părăsit, cauţi imediat o altă relaţie care să-ţi refacă moralul.
A te îndrăgosti seamănă foarte tare cu un drog. Te poartă foarte sus, pentru o scurtă perioadă de timp – dar prăbuşirea e inevitabilă. Apoi, dacă ai devenit dependent, ieşi afară şi mai iei o doză. Găseşti pe altcineva de care să te îndrăgosteşti – şi vă pierdeţi unul în celălalt.
Nu trebuie să aveţi prea multe în comun ca să te îndrăgosteşti. Atunci când te simţi bine, ţi se pare că poţi împărtăşi totul cu partenerul tău. Numai atunci când drogul îşi pierde efectul, realizezi că e posibil ca tu şi cealaltă persoană să nu prea aveţi multe în comun. Poate fi foarte dureros să te uiţi la cineva cu care ai împărţit patul trei sau patru luni şi să îţi dai seama că aveţi sisteme de valori, interese şi ţeluri diferite.Tuturor le place să se îndrăgostească. Cui nu i-ar place “să-i fiarbă hormonii”? Dar foarte puţini oameni realizează cât de periculos poate fi acest lucru.
Într-adevăr, foarte puţine cupluri supravieţuiesc perioadei când sunt “îndrăgostiţi”. Acelea care supravieţuiesc sunt cele care fie că îşi fac timp să se cunoască înainte de a se îndrăgosti – fie că sunt, pur şi simplu, norocoase. – Paul Ferrini

Înscriere newsletter

Please wait...

Thank you for signing up!

Gândul zilei 20 ianuarie

Nu-ţi face planuri nerealiste cu privire la când sau cum îţi vor fi satisfăcute necesităţile. Dacă ceri un măr şi primeşti un măr, nu înseamnă că tu eşti copilul preferat al lui Dumnezeu. Înseamnă doar că este sezonul merelor.
Fii fericit. Sărbătoreşte-ţi norocul.
Dacă ceri un măr şi capeţi o banană, poţi avea două atitudini. Una este:”Cel puţin e un fruct!” Cealaltă este: Dumnezeu nu mă place, pentru că mi-a trimis o banană, iar eu nu pot să sufăr bananele”. Dacă îţi doreşti ceva foarte mult, faptul că ai primit o banană nu te va opri să doreşti în continuare.
Dar cei mai mulţi dintre noi nu cunosc acest lucru. În nouă cazuri din zece, aruncăm banana şi apoi alunecam pe coajă!
Adu-ţi aminte că, dacă este sezonul bananelor şi tu aştepţi un măr, s-ar putea să trebuiască să ai răbdare până când vine sezonul merelor! Eşti dispus să aştepţi? Cât de mult îţi doreşti cu adevărat un măr? Vezi, aici este vorba numai şi numai de tine. Nu are nimic de-a face cu altcineva.- Paul Ferrini

Înscriere newsletter

Please wait...

Thank you for signing up!

Gândul zilei 19 ianuarie

Atunci când ceva nu merge în viaţa ta, încerci să îndrepţi lucrurile.Apoi, dacă nu reuşeşti, pentru o vreme poţi să pretinzi că totul e în regulă, chiar dacă ştii că nu este. În cele din urmă realizezi că inima ta nu e implicată în acea activitate sau relaţie.Acesta este momentul când eşti gata să dai drumul, să renunţi.
A renunţa este un act de mare curaj. Există întotdeauna un oarecare grad de durere, atunci când laşi să plece o persoană sau un lucru care, odată ţi-a adus bucurie şi fericire. Va trebui să ai răbdare şi să-ţi plângi pierderea. Dar, când ai terminat cu jelitul, vei vedea lucrurile cu totul altfel.
Atunci când vechiul moare, noul se naşte.
Pasărea Phoenix se ridică din cenuşa distrugerii.
Dacă rămâi centrat, în timp ce focul arde în jurul tău, în viaţa ta se vor ivi ocazii la care nici n-ai visat vreodată.- Paul Ferrini

Înscriere newsletter

Please wait...

Thank you for signing up!

Povestea olarului

A fost odată un olar care trăia într-un sat uitat de lume. Visul lui era să ajungă în marea Cetate, unde să poată avea propria prăvălie de vase, oale şi obiecte ceramice. Dar şansele lui erau mici, pentru că olarul era foarte leneş şi muncea doar pentru a-şi asigura traiul zilnic.

Într-o zi olarul întâlni un călător care îi spuse că într-un sat vecin trăieşte într-o colibă un înţelept care poate să-ţi ofere orice răspuns. Ce era ciudat la el era că nu ieşea niciodată din colibă şi nici măcar nu vorbea. Cel care dorea să-i pună o întrebare trebuia să bată la uşă apoi să deschidă un oblon îngust prin care se vedeau în semi-întunericul dinăuntru doar ochii înţeleptului mut. Apoi trebuia să-i pună o întrebare, iar înţeleptul îi răspundea din ochi, omul putea citi răspunsul în expresia acestora.

Auzind asta, olarul alergă imediat în satul vecin, la coliba cu pricina. Ciocăni uşor, apoi trase oblonul de pe uşă. Prin fanta îngustă, văzu cu greu nişte ochi ce îl priveau din întuneric. Îi puse pe nerăsuflate întrebarea: “Cum pot să ajung să prosper în marea Cetate?” apoi se uită cu atenţie la expresia celui dinăuntru. Şi văzu nişte ochi plictisiţi..nepăsători, total indiferenţi.

În acel moment realiză că aşa a fost şi el faţă de meseria lui, leneş şi nepăsător!
Îşi spuse: “Până acum am stat şi am aşteptat şansa ideală, să mă lovească din senin. Dar răspunsul e foarte simplu, trebuie să muncesc eu mai mult pentru a mă apropia de ţelul meu!”
“Oare câţi oameni fac aceeaşi greşeală?” se mai întrebă el. “Peste tot văd oameni care se plâng de lipsa de şansă în loc să pună mâna şi să facă ceva..”

În următoarele luni începu să modeleze oale şi ulcioare zi de zi, pe care le vindea în satele apropiate, şi rezultatele nu întârziară să apară. Deja câştiga bine, iar o mare parte din bani îi punea deoparte pentru a-şi permite să se mute în Cetate. Cu toate astea, îşi dădea seama că nu era suficient şi în acest ritm i-ar fi trebuit ani întregi. Şi pe deasupra, la sfârşitul zilei nu se simţea împlinit de munca lui.

Aşa că porni iar spre coliba înţeleptului mut, gândindu-se cu nerăbdare la reîntâlnire. Coliba arăta la fel, în paragină, puteai să juri că nu locuieşte nimeni acolo. Bătu în uşă după obicei, apoi trase oblonul şi puse întrebarea cu ardoare: “Cum pot să vând mai mult pentru a-mi permite să plec în marea Cetate?” Ochii dinăuntru erau trişti, obosiţi, lipsiţi de lumină.
“Privirea unui om singuratic, izolat de lume”, gândi el. Şi atunci îşi aminti de propria singurătate, de faptul că nu avea prieteni şi îşi evita mereu rudele. Pentru că îi era frică să nu îi ceară bani sau alt ajutor.
A doua zi plecă în târg cu un singur gând: să vândă atât de multe oale încât să-şi poată ajuta toate rudele, vechii prieteni şi chiar vecinii cu care nu se înţelegea foarte bine. Toţi cunoscuţii lui erau oameni sărmani care abia se descurcau de pe o zi pe alta. După o lună, vindea şi câştiga aproape de 2 ori mai mult şi nu numai că ajutase mulţi oameni cu bani şi mâncare, dar îi rămânea şi lui o sumă impresionantă.

Câştiga atât de bine încât peste puţin timp reuşi să-şi ia o căsuţă în marea Cetate, unde visase mereu să ajungă. Târgul era mult mai mare în Cetate. Pe aici treceau călători care veneau de peste mări şi ţări şi care aveau pungile doldora de bani. Olarului îi mergea foarte bine şi îşi făcuse mulţi prieteni, căci îşi păstrase obiceiul de a ajuta oameni aflaţi la nevoie. Dar înca era departe de ţelul lui.

Pentru a-şi deschide prăvălia pe care o visase, unde să aibă ucenici şi vânzători care să lucreze pentru el, avea nevoie de mult mai mult. Şi deja muncea de dimineaţa pînă seara şi vindea aproape tot ce producea. De data asta abia aştepta să ajungă din nou la coliba înţeleptului. Şi avea încredere deplină că îşi va primi răspunsul, ca şi în celelalte dăţi.
Ajuns în faţa colibei, fu cuprins de un sentiment ciudat. Era şi mai dărăpănată, arăta de-a dreptul părăsită. “Oare o fi murit?” se întrebă el şi îl trecu un fior. Ciocăni în uşă cu mâini tremurânde şi deschise oblonul îngust. Un sentiment de recunoştinţă îi cuprinse inima când văzu din nou ochii în întuneric.”Muncesc de dimineaţa până seara şi vând tot ce produc. Dar tot nu e suficient pentru a-mi permite să deschid prăvălia mea. Ce aş putea face diferit pentru a câştiga mai mult?” şi se uită cu atenţie în ochii înţeleptului mut.

Privirea din întuneric era de această data vie, îndârjită. Olarul putea citi în ea determinare, dar şi disperarea unui om pe cale să-şi piardă speranţa. Apoi se gândi la viaţa lui din ultimul timp. Pe de-o parte era foarte mulţumit că se mutase în Cetate şi că prospera, dar pe de altă parte muncea atât de mult încât nu se mai putea relaxa şi bucura de viaţă.
În următoarea dimineaţă se trezi mult mai odihnit, parcă era mai uşor. Îşi savură micul dejun la umbra copacilor din grădină, gândindu-se cât de recunoscător este pentru viaţa lui. Abia acum îşi dădea seama cât de bine este să te şi opreşti din când în când să te bucuri de lucrurile mărunte, cum ar fi aroma ceaiului sau mirosul florilor sălbatice. Apoi făcu ceva ce nu făcuse de foarte mult timp: plecă direct spre târg, fără să modeleze nici o oală. De obicei începea ziua muncind din greu, apoi fugea repede după-amiază să-şi vândă creaţiile. Luă doar câteva ulcioare făcute de el mai demult. Erau cele mai frumoase, le păstra în locuinţa lui pentru a-i încânta ochii.

Dimineaţa, lumea din târg era diferită. Erau alţi muşterii, călători veniţi din alte părţi. Printre ei, olarul remarcă un personaj aparte, îmbrăcat în haine scumpe. Avea trăsături nobile şi din mersul lui se vedea că era un om puternic şi hotărât. Omul se opri chiar în faţa olarului şi începu să studieze cu atenţie ulcioarele lucrate cu migală.”Nu am mai văzut nicăieri asemenea îndemânare”, spuse el. “Ce ai zice să lucrezi ceramică pentru Curtea Regală? Ai fi plătit de cinci ori mai mult faţă de cât câştigă un olar de rând”.

Olarul nostru nu-şi mai încăpea în piele de bucurie..să producă pentru feţele regale! Cu banii câştigaţi ar putea să-şi deschidă prăvălia în câteva luni! Şi toate astea doar pentru că a decis în acea zi să se relaxeze şi să fie deschis la ceva nou!
Primul lucru la care s-a gândit după această întâmplare a fost să-i mulţumească înţeleptului mut. Îl ajutase aşa de mult şi nici măcar nu apucase să îl vadă complet la faţă! Vroia să-l strângă în braţe şi să-i spună cât de mult au contat întâlnirile lor..Ajuns la colibă, bătu la uşă iar apoi deschise oblonul. Ochii dinăuntru străluceau de bucurie ca niciodată.”

Mare înţelept, ştiu că eşti mai retras de felul tău, dar vreau să-ţi mulţumesc din suflet şi să-ţi povestesc cât de mult m-ai ajutat!”, spuse olarul. Apoi deschise uşa şi rămase înmărmurit. Înăuntru, dincolo de uşă, era doar o oglindă.

Înscriere newsletter

Please wait...

Thank you for signing up!

Gândul zilei 18 ianuarie

Atâta vreme cât relaţia ta evoluează şi este sinceră, merită să te dedici ei. Aceasta nu înseamnă că este perfectă. Chiar şi în cele mai bune relaţii, ambii parteneri continuă să aibă îndoieli şi temeri. Cu toate acestea, cuplurile mature învaţă să-şi îmbrăţişeze cu compasiune aceste îndoieli şi temeri. Partenerii învaţă să fie răbdători şi îngăduitori unul cu celălalt.
Cu timpul, coaja groasă din jurul inimilor voastre începe să crape. Acolo unde frica te trăgea înapoi, înveţi să mergi cu paşi de copilaş. Înveţi să treci prin temerile tale şi să întinzi mâna spre partenerul tău. Învăţaţi să vă vindecaţi împreună şi aveţi încredere unul în celălalt.
După aceea, trăieşti experienţa blândeţii născute din luptă, a duioşiei născută din durere. Apoi se iveste o sclipire în ochii tăi, atunci când îţi priveşti partenerul. Nu mai este aceeaşi sclipire care există atunci când v-aţi întâlnit pentru prima dată. E una nouă acum. Ea vorbeşte despre călătoria ta prin frică şi dincolo de ea, despre acceptarea şi iubirea care ţi-au invadat inima.- Paul Ferrini

Înscriere newsletter

Please wait...

Thank you for signing up!

Gândul zilei 17 ianuarie

Oamenii care se tem de iubire sunt duplicitari în ceea ce priveşte a da şi a primi. Atunci când eşti distant, ei se simt în siguranţă şi îţi doresc prezenţa. Dar când te apropii, ei se sperie şi îţi cer să faci un pas înapoi, sau să pleci. Acest comportament de cochetărie emoţională le dă posibilitatea de a avea o relaţie, evitând în acelaşi timp, intimitatea şi angajamentul.
Dacă eşti atras într-o astfel de relaţie, trebuie să înfrunţi faptul că poate şi tu te temi să primeşti iubire. De ce altceva ai alege un partener care nu o poate dărui?- Paul Ferrini

Înscriere newsletter

Please wait...

Thank you for signing up!

Gândul zilei 16 ianuarie

Atunci când cineva încetează să mai fie angajat faţă de o relaţie, are loc o schimbare. Energia este retrasă dintr-o direcţie şi plasată într-o direcţie nouă.
Poţi să discuţi la nesfârşit faptul că e corect sau nu că cineva să nu mai rămână lângă tine, dar nu-ţi va fi de nici un folos. Nu poţi împiedica oamenii să meargă înainte şi să evolueze, chiar dacă nu eşti de acord cu deciziile lor.
Dacă vei privi cu suficientă atenţie, vei vedea că fiecare aparentă “pierdere” pe care o experimentezi, îţi aduce un câştig neaşteptat. Atunci când cineva părăseşte o relaţie care nu evoluează spre o legătură mai strânsă, cealaltă persoană este eliberată la rândul ei.- Paul Ferrini

Înscriere newsletter

Please wait...

Thank you for signing up!

Gândul zilei 15 ianuarie

A trăi singur este o cerinţă pentru a reuşi să trăieşti foarte bine cu o altă persoană. Dacă nu ai trăit singur, nu ai avut timp să afli cine eşti şi de ce anume ai nevoie într-o relaţie. E posibil ca tu să fi trăit, străduindu-te să-ţi satisfaci părinţii, profesorii, prietenii şi iubiţii.
Ca să obţii acceptarea şi aprobarea acestor persoane importante din viaţa ta, poate că ţi-ai neglijat propriile necesităţi şi dorinţe. A trece de la o relaţie la alta nu te va ajuta să prinzi rădăcini în propria ta experienţă. Trebuie să-ţi faci puţin timp pentru a-ţi stabili propriul tău ritm şi pentru a afla ce este cu adevărat important pentru tine. – Paul Ferrini

Înscriere newsletter

Please wait...

Thank you for signing up!

Gândul zilei 14 ianuarie

Chiar dacă nu ştii de ce e închisă o uşă, respectă cel puţin faptul că ea este închisă – şi nu te lupta cu clanţa. Dacă uşa ar fi deschisă, ai şti. Faptul că vrei ca ea să fie deschisă nu o va face să se deschidă.
O mare parte din durerea ta din timpul vieţii se produce atunci când încerci să treci prin uşi închise, sau când încerci să pui cepuri pătrate în găuri rotunde. Încerci să te agăţi de cineva care se pregăteşte să plece – sau să determini pe cineva să facă ceva, înainte ca acesta să fie gata. În loc să accepţi cum stau lucrurile şi să acţionezi în consecinţă, tu intervii şi încerci să manipulezi totul pentru a-ţi atinge scopurile. Evident, acest lucru nu merge. El nu face altceva decât să creeze o stare conflictuală – pentru tine şi pentru ceilalţi.- Paul Ferrini

Înscriere newsletter

Please wait...

Thank you for signing up!

Gândul zilei 13 ianuarie

A ierta nu înseamnă a face ceva, ci a elibera. Pentru a te elibera de o judecată, spune-ţi în sinea ta: “Judecata pe care am făcut-o este neadevărată. Ea a fost făcută din ignoranţă. Ea spune mai mult despre mine, decât despre tine. Dar ea nu este adevărată nici în privinţa mea. Această judecată este o reflectare a fricii mele. Aş face mai bine să-mi înfrunt direct frica, decât să te judec pe tine sau pe mine.” – Paul Ferrini

Înscriere newsletter

Please wait...

Thank you for signing up!

Gândul zilei 12 ianuarie

Cele mai bune rezultate se obţin atunci când nu mai încercăm să forţăm lucrurile să fie aşa cum considerăm noi că ar trebui să fie. Atunci când încercam să impunem cu forţa o soluţie la o problemă, deseori suprasolicităm şi creăm o nouă problemă. Uneori, e mai bine ca, pur şi simplu, să nu mai facem ceea ce ştim că nu merge şi să ne facem timp pentru a ne recentra şi reconecta la esenţa adevărului din noi. Atunci, cursul acţiunii pe care îl vom stabili va fi mai organic, mai coerent şi mai plin de înţeles. Cu toţii avem nevoie să respirăm şi să fim. Este un moment sacru. Este un moment în care ne adunăm la un loc puterea şi direcţia.
Dacă nu ne facem acest timp, putem acţiona prematur sau impulsiv. Acţiunilor noastre le poate lipsi forţa – sau ele pot avea consecinţe nefericite, pe care nu le-am anticipat. – Paul Ferrini

Înscriere newsletter

Please wait...

Thank you for signing up!

Gândul zilei 11 ianuarie

Atunci când îţi este clar că ceva nu merge, încetează să mai faci acel lucru. Încetează să mai investeşti energie în el. Fă un pas înapoi şi depărtează-te de el. Detaşează-te. Dă-i drumul. Dacă nu te opreşti, vei înrăutăţi încă şi mai mult situaţia. ?- Paul Ferrini

Înscriere newsletter

Please wait...

Thank you for signing up!

Gândul zilei 17 ianuarie

Atunci când ceva nu merge în viaţa ta, încerci să îndrepţi lucrurile.Apoi, dacă nu reuşeşti, pentru o vreme poţi să pretinzi că totul e în regulă, chiar dacă ştii că nu este. În cele din urmă realizezi că inima ta nu e implicată în acea activitate sau relaţie.Acesta este momentul când eşti gata să dai drumul, să renunţi.
A renunţa este un act de mare curaj. Există întotdeauna un oarecare grad de durere, atunci când laşi să plece o persoană sau un lucru care, odată ţi-a adus bucurie şi fericire. Va trebui să ai răbdare şi să-ţi plângi pierderea. Dar, când ai terminat cu jelitul, vei vedea lucrurile cu totul altfel.
Atunci când vechiul moare, noul se naşte.
Pasărea Phoenix se ridică din cenuşa distrugerii.
Dacă rămâi centrat, în timp ce focul arde în jurul tău, în viaţa ta se vor ivi ocazii la care nici n-ai visat vreodată. – Paul Ferrini

Înscriere newsletter

Please wait...

Thank you for signing up!

Gândul zilei 10 ianuarie

Dacă ai trei mese calde şi un pat în care să dormi, nu vrei să vorbeşti de libertate. Nu contează că altcineva îţi planifica ziua: îţi spune când să mănânci, unde să exersezi şi când să te duci la culcare. Nu contează că uşa camerei tale este încuiată în fiecare seară.
Ideea de a trăi fără aceste comodităţi te înfricoşează. Nu ştii cum ai supravieţui dincolo de zidurile celulei. Dar gândeşte-te la acest lucru: într-o bună zi, gardianul va veni, va descuia uşa şi-ţi va spune că e timpul să pleci. Iar tu va trebui să pleci – fie că vrei, fie că nu. Chiar dacă vei cădea în genunchi şi vei implora să nu pleci, vei fi obligat să o faci.
În aceste împrejurări, nu există decât o singură întrebare pe care trebuie să o pui şi aceea nu este: “La ce oră se serveşte micul dejun?”. Ea este: “Eşti tu pregătit pentru acea zi – şi dacă nu, de ce nu?”. – Paul Ferrini

Înscriere newsletter

Please wait...

Thank you for signing up!

Gândul zilei 9 ianuarie

Cum poţi să vii cu ceva nou, atunci când eşti ataşat faţă de ceea ce ai deja? Ca să vii cu cea nou, ceva proaspăt, ceva neprevăzut, trebuie să abandonezi ceva vechi, depăşit şi care a devenit un obicei. Dacă vrei ca puterea creatoare să se manifeste în tine, trebuie să abandonezi tot ceea ce nu este creator. Atunci, în spaţiul lăsat liber, se revarsă creativitatea.
Dacă ceaşca este plină de ceai învechit şi rece, nu poţi turna în ea un ceai proaspăt şi fierbinte. Trebuie, mai întâi, să o goleşti. De-abia apoi o poţi umple. – Paul Ferrini

Înscriere newsletter

Please wait...

Thank you for signing up!

Gândul zilei 8 ianuarie

Eşti liber să fii răspunzător pentru viaţa ta chiar acum – dar vrei tu oare asta? Eşti gata să renunţi la ataşamentul faţă de povestea ta? Problemele pe care le percepi în viaţa ta sunt proiecţii ale conflictului interior, de genul: “Eu vreau, dar nu pot avea.” Dacă ţi-ai îngădui să ai ceea ce vrei, sau dacă ai înceta să vrei ceva, pentru că ştii că nu-l poţi avea, acest conflict ar înceta. Povestea ta despre “caut dar nu găsesc” s-ar sfârşi. Dar eşti tu gata să renunţi la drama ta? Oare, durerea ta, sărăcia ta, nevoia ta de a corija sau de a fi corijat, au devenit parte din personalitatea ta? Oare povestea ta a devenit propria ta identitate? A renunţa la drama ta înseamnă a lăsa trecutul să  plece – chiar aici, chiar acum. Adică tu eşti întru totul responsabil pentru ceea ce alegi. Nu mai există nici o scuză. – Paul Ferrini

Înscriere newsletter

Please wait...

Thank you for signing up!

Şedinţa de consiliere şi suport 30 lei/h sau 50 lei/ 2 h

Gândul zilei 7 ianuarie

Centrarea înseamnă a rămâne cu ceea ce ştii şi a lăsa în urma ceea ce nu ştii. Nu ştii dacă trecutul se va repeta. Poate că da, poate că nu. Vechi tipare se pot dizolva, sau pot reapare. Tu nu ştii nimic din toate astea.
Tot ceea ce ştii este cum te simţi faţă de ceea ce se întâmplă chiar acum. Dacă poţi accepta această idee, atunci poţi să fii cinstit cu tine şi cu ceilalţi în ceea ce priveşte experienţa ta. Poţi spune, chiar acum, ce anume eşti capabil să faci şi ce nu, cât şi ce angajamente îţi poţi lua.
Lucrurile se pot schimba în viitor, dar nu poţi trăi în momentul de acum, sperând că ele se vor schimba. Tu trebuie să fii acolo unde eşti, nu acolo unde vrei să fii. – Paul Ferrini

Şedinţa de consiliere şi suport 30 lei/h sau 50 lei/ 2 h

Înscriere newsletter

Please wait...

Thank you for signing up!

Gândul zilei 6 ianuarie

Nu are nici un rost să fii obsedat de greşelile tale. Sentimentul de vinovăţie este productiv, numai atunci când el te ajută să înveţi din greşelile tale – în aşa fel încât să acţionezi cu mai multă responsabilitate în viitor.
Dacă nu e nimic de făcut pentru a îmbunătăţi situaţia, atunci accept-o aşa cum este. Uneori, nu este nimic de făcut. Nu-ţi e de nici un folos să te culpabilizezi pe tine, sau pe ceilalţi.
Nu eşti singurul care a luat-o pe de lături, sau care a făcut gafe. Să sperăm că, odată cu trecerea timpului, vei fi în stare să râzi de greşelile tale şi să le dai uitării. – Paul Ferrini

Înscriere newsletter

Please wait...

Thank you for signing up!

Gândul zilei 5 ianuarie

Atunci când ştii că viaţa ta este în regulă, indiferent cât de aspră şi nefinisată pare ea, există spaţiu pentru mişcare. Poate avea loc o schimbare. O uşă se poate deschide.
Cea mai importantă uşă este cea către inima ta. Dacă ea este deschisă, atunci întregul univers se află în tine. Dacă ea este închisă, atunci te afli singur, faţă în faţă cu lumea. – Paul Ferrini

Înscriere newsletter

Please wait...

Thank you for signing up!

Gândul zilei 4 ianuarie

Nu poţi ajuta oamenii să se vindece, dacă nu simţi iubire în inima ta. Când o simţi, ceea ce spui şi faci curge prin iubirea ta, nu prin frica ta – iar tu vei inspira, vei încuraja, vei înălţa. Aminteşte-ţi că te afli aici pentru a da celorlalţi forţă – nu pentru a-i corija, sau pentru a-ţi asuma răspunderea pentru durerea lor. Aşa că, nu-ţi impune darul asupra celorlalţi. Dăruieşte doar, celor ce-ţi cer ajutorul şi care sunt gata să îl primească. În felul acesta, nu le vei încălca libertatea şi nu-ţi vei epuiza propriile energii. – Paul Ferrini

Înscriere newsletter

Please wait...

Thank you for signing up!

Gândul zilei 3 ianuarie

Acceptarea este un dans de o viaţă.
Cu cât dansezi mai mult, cu atât devii mai priceput. Dar niciodată nu dansezi perfect.
Uneori oboseşti şi proclami: “Nu voi mai dansa”. Dar, pe urmă în mod neaşteptat, te îndrăgosteşti – sau cineva îţi face o propunere de afaceri pe care nu o poţi refuza.
Indiferent cât de tare încerci, sau cât de mult te plângi, nu poţi opri dansul.
Greşelile fac parte din dans. Dar unii oameni nu ştiu asta. Afacerile lor dau faliment, sau partenerul îi părăseşte – iar ei îşi zboară creierii. Ei joacă pe mize foarte mari.
Uneori luăm jocul prea în serios.
Uităm că suntem aici ca să învăţăm.
Avem nevoie să ne binedispunem, să facem o pauză şi să ne bucurăm de dans în sine. Dacă nu învăţăm să râdem de noi înşine, din când în când, călătoria noastră devine greoaie şi apăsătoare. Cu cât eşti mai nefericit, cu atât mai dificil devine dansul, pentru că trebuie să dansezi cu nefericirea ta. De aceea este atât de importantă acceptarea. Cu cât accepţi mai mult viaţa aşa cum este, cu atât dansul devine mai uşor. _ Paul Ferrini

Înscriere newsletter

Please wait...

Thank you for signing up!

Gândul zilei 2 ianuarie

Cu cât mai instabilă pare viaţa, cu atât mai mult gravităm către “siguranţa” promisă de către persoanele care au autoritate în faţa noastră. Ne căsătorim cu ele, le alegem, mergem în bisericile lor şi ne alăturăm cultelor lor. Cu timpul, mulţi dintre aceşti oameni sunt demascaţi şi discreditaţi, iar noi învăţăm să ne recuperăm puterea pierdută şi să ne adunăm la un loc viaţa fărâmiţata.
Atunci când ne dezrădăcinam pentru a urma falsele promisiuni ale liderilor charismatici, tindem să fim pedepsiţi de înseşi experienţele noastre. După aceea, ne întoarcem umili, cu lopeţile în mână, şi începem să sădim din nou.
Aceia care-şi abandonează rădăcinile, vor învăţa să le regăsească. Aceia care au căutat autoritate în alţi oameni, vor învăţa să o găsească în ei înşişi.- Paul Ferrini

Înscriere newsletter

Please wait...

Thank you for signing up!