Etichetă: compasiune

Gândul zilei 6 februarie

A forţa luarea unei decizii în cazul unui conflict sau a unei situaţii ambigue este un mod de a te pedepsi pe tine, sau pe ceilalţi. Nu încerca să forţezi o decizie, atunci când nu eşti pregătit să iei decizii. În schimb, îmbrăţişează toate faţetele conflictului. Admite tot ce doreşti în legătură cu serviciul sau relaţia în care eşti implicat – cât şi tot ce te face să o iei la fugă. Îmbrăţişează cu braţele sufletului toate aceste lucruri.
Nu te mai abţine – şi respiră adânc. Eliberează-te de tensiune. Când accepţi, cu compasiune, conflictul sau situaţia ambiguă, te cuprinde o pace deplină, accepţi ce se întâmplă – şi, la momentul potrivit, totul îţi devine limpede. – Paul Ferrini

 

 

 

Gândul zilei 31 ianuarie

Relaţia ta te va duce pe culmile raiului şi în adâncurile iadului. Atât îngerii, cât şi diavolii, trăiesc în îmbrăţişarea ta şi se mişcă o dată cu tine, în călătoria ta către iertarea de sine.
Dacă tu te aştepţi ca relaţia ta să fie numai fericită şi să-ţi dea aripi, cum vei înfrunta momentele când te vei simţi respins sau separat de partenerul tău? Cum te vei descurca cu tristeţea ta, cu îndoielile şi temerile tale, atunci când acestea se ivesc? Nici o relaţie, indiferent cât de potriviţi sunt partenerii unul pentru celălalt, indiferent cât de mult se iubesc, nu va fi lipsită de luptă şi chin. În orice relaţie există inevitabile suişuri şi coborâşuri, momente de unire şi separare.
Felul în care tratezi momentele de separare este la fel de important ca şi felul în care sărbătoreşti momentele de unire. Poţi trata durerea ta şi durerea partenerului tău cu compasiune – sau o refuzi şi încerci să o faci să plece? Îţi înfrunţi singur frica, mânia şi neliniştea, sau le proiectezi asupra partenerului tău? Te foloseşti de provocările pe care ţi le oferă relaţia, pentru a privi mai adânc în tine – sau fugi, te ascunzi şi ameninţi să părăseşti relaţia, de fiecare dată când apar neînţelegeri? Îţi aduci tu oare întunericul la lumină şi înveţi să-l iubeşti? Sau ţi-l ascunzi undeva, într-un cotlon sufletesc inaccesibil, unde ceilalţi nu-l pot vedea?
Te îndrepţi către impostura şi negare – sau către o mai mare onestitate şi transparentă?- Paul Ferrini

Înscriere newsletter

Please wait...

Thank you for signing up!

Gândul zilei 18 ianuarie

Atâta vreme cât relaţia ta evoluează şi este sinceră, merită să te dedici ei. Aceasta nu înseamnă că este perfectă. Chiar şi în cele mai bune relaţii, ambii parteneri continuă să aibă îndoieli şi temeri. Cu toate acestea, cuplurile mature învaţă să-şi îmbrăţişeze cu compasiune aceste îndoieli şi temeri. Partenerii învaţă să fie răbdători şi îngăduitori unul cu celălalt.
Cu timpul, coaja groasă din jurul inimilor voastre începe să crape. Acolo unde frica te trăgea înapoi, înveţi să mergi cu paşi de copilaş. Înveţi să treci prin temerile tale şi să întinzi mâna spre partenerul tău. Învăţaţi să vă vindecaţi împreună şi aveţi încredere unul în celălalt.
După aceea, trăieşti experienţa blândeţii născute din luptă, a duioşiei născută din durere. Apoi se iveste o sclipire în ochii tăi, atunci când îţi priveşti partenerul. Nu mai este aceeaşi sclipire care există atunci când v-aţi întâlnit pentru prima dată. E una nouă acum. Ea vorbeşte despre călătoria ta prin frică şi dincolo de ea, despre acceptarea şi iubirea care ţi-au invadat inima.- Paul Ferrini

Înscriere newsletter

Please wait...

Thank you for signing up!

Gândul zilei 14 decembrie

Astăzi, fii blând şi răbdător cu tine. Când te trezeşti dimineaţa, fii deschis la ceea ce are ziua să te înveţe. Atunci când ţi se iveşte în cale o încercare dificilă, adu-ţi aminte că scopul ei principal este să te ajute să te iubeşti pe tine însuţi şi pe ceilalţi oameni cu care îţi împarţi viaţa. Când mergi seara la culcare, închide ochii şi revezi-ţi ziua. Vezi acele momente când ai experimentat teamă şi înţelege felul în care lipsa ta de amabilitate faţă de ceilalţi izvorăşte din neputinţa ta de a avea răbdare şi compasiune fată de tine însuţi.
Iartă-te pentru că eşti aspru cu tine şi afirma că eşti dispus să fii mai blând. Dă-ţi seama că acesta este un proces. Nu-l poţi grăbi, sau face să se întâmple. Poţi fi însă plin de bunăvoinţă şi îi poţi permite să se întâmple. Poţi învăţa să inviţi pacea să vină în mijlocul fricii tale. – Paul Ferrini

Înscriere newsletter

Please wait...

Thank you for signing up!

Gândul zilei 5 octombrie

Învaţă să te ierţi pe tine însuţi. Indiferent ce ai spus sau ai făcut, nu meriţi să suferi. Suferinţa ta nu îi va hrăni pe cei înfometaţi şi nu îi va vindeca pe cei bolnavi.
Iartă şi întoarce-te în viaţa ta cu un punct de vedere clar şi o inimă puternică.
A te elibera de vinovăţie nu este doar un serviciu pe care ţi-l faci ţie însuţi, ci şi celor care au nevoie de faptele tale bune şi de înţelegerea ta plină de compasiune.- Paul Ferrini

Gândul zilei 15 septembrie

Nu putem fi de acord cu fapta cuiva care comite un act împotriva firii. Dar putem simţi compasiune pentru sufletul persoanei care comite acest act – şi pentru sufletul victimei.
Atunci când cineva comite o faptă perversă, trebuie să decidem dacă răspundem la nedreptate cu nedreptate – sau cu compasiune. Când ne îngăduim să simţim compasiune, simţim durerea atât a victimei, cât şi a torţionarului. Simţim rana colectivă în propriile noastre inimi. Dacă nu simţim durerea pe ambele părţi ale rănii, nu ne putem vindeca de ea – nici la nivel individual, nici la nivel colectiv.- Paul Ferrini

Înscriere newsletter

Please wait...

Thank you for signing up!

Gândul zilei 2 august

Orice obstacol în calea iubirii sălăşluieşte în inima – şi acolo trebuie el dizolvat. Nu aştepta ca cerul să vină ca să-ţi răspândească iubirea. Fă-o tu acum. Asta, pentru că cerul este în ochii tăi, atunci când priveşti cu acceptare şi compasiune. Este în mâinile tale, atunci când le întinzi ca să ajuţi. Este în mintea ta, atunci când vezi “bine” în loc de “rău”.
Felul în care vezi lumea determina ce va fi lumea pentru tine. Aşadar, nu căuta să-i schimbi pe ceilalţi, sau lumea din jurul tău. În schimb, uită-te la tine. Priveşte-ţi convingerile – şi vei vedea unde anume e nevoie să te deschizi. Priveşte în inima ta – şi vei şti unde anume să aduci iubire. – Paul Ferrin

i

Înscriere newsletter

Please wait...

Thank you for signing up!

 

Gândul zilei 3 iulie

E uşor să-i iubeşti pe cei care sunt amabili cu tine, dar nu e tot atât de uşor să-i iubeşti pe cei cărora nu le eşti pe plac, sau care te atacă. Adevărata compasiune se iveşte atunci când capacitatea ta de a iubi nu mai depinde de felul în care te tratează ceilalţi.

Înscriere newsletter

Please wait...

Thank you for signing up!

Gândul zilei 25 iunie

Provocarea ce ne stă în faţa constă în a învăţa să ne acceptăm în întregime – şi nu numai părţile care ne plac. Îmbrăţişarea cu blândeţe şi compasiune a tuturor aspectelor noastre este ceea ce vindecă sinele divizat şi aduce unitate conştiinţei noastre. Această unitate interioară reprezintă naşterea Sinelui Unic în conştiinţa noastră. Atunci când Sinele Unic se naşte în interiorul nostru, noi nu mai vedem o separare exterioară între noi şi ceilalţi, pentru că fiecare sine este Sinele Unic. Fiecare bărbat sau femeie este un Christos sau un Buddha – treaz sau încă adormit. Sinele Unic etern sălăşluieşte în inima tuturor fiinţelor. – Paul Ferrini

Înscriere newsletter

Please wait...

Thank you for signing up!

Gândul zilei 24 iunie

Pesimismul cu care privim lumea izvorăşte din faptul că ne autoincriminăm. Cât timp nu am învăţat să ne îmbrăţişăm teama cu compasiune şi să ne privim părţile întunecate fără a le judeca, nu putem privi lumea cu acceptare şi cu compasiune.
Dar atunci când ne îmbrăţişăm propriul întuneric şi găsim lumina dinăuntru, începem să vedem acea lumină în ceilalţi – chiar şi atunci când ei ne arată aspectele lor întunecate. Nu mai suntem intimidaţi de o lume în care violenţa pare să domine, deoarece înţelegem că acesta nu este decât un simptom al sinelui care s-a separat. Este un strigăt sfâşietor după iubire, cu nimic diferit de acela pe care l-am auzit ieşind din noi înşine, atunci când simţeam durerea separării.
Când, aflaţi în mijlocul durerii noastre, vom fi învăţat să ne iubim pe noi înşine, atunci putem răspunde la chemarea iubirii – chiar în clipa în care ea ajunge la noi. În loc să disperăm din cauza violenţei din lume, noi aducem iubirea celor din jurul nostru, care au cea mai mare nevoie de ea. – Paul Ferrini

Înscriere newsletter

Please wait...

Thank you for signing up!

OSHO despre mânie

Dacă doriţi să ştiţi cu adevărat ce este , pătrundeţi în ea, meditaţi asupra ei, gustaţi-o în cele mai diferite feluri. Permiteţi-i să se manifeste în interiorul dumneavoastră, înconjuraţi-vă de ea, simţiţi-i întreaga durere, întreaga otravă, felul în care vă doboară, în care creează o vale întunecată în fiinţa dumneavoastră,un iad interior, o scufundare. Simţiţi-o, cunoasteţi-o, iar această înţelegere va da naştere unui proces de transformare interioară. A cunoaşte adevărul înseamnă a fi transformat. Adevărul vă va face liberi, dar el trebuie să fie propriul vostru adevăr, nu al altora.

Ce este mânia?

Psihologia mâniei porneşte de la o dorinţă personală, a cărei împlinire este împiedicată de altcineva.Cineva se interpune ca un obstacol şi vă blochează împlinirea dorinţei.  Energia voastră era pe punctul de a obţine ceva, şi altcineva a blocat-o. Nu aţi putut obţine astfel ceea ce doreaţi. Această energie frustrată se transforma în mânie, fiind orientată împotriva persoanei care a distrus posibilitatea de a vă împlini dorinţa. Mânia voastră este autentică, căci vă aparţine personal, şi tot ceea ce vă aparţine este autentic. De aceea, găsiţi sursa din care s-a născut mânia, din care a provenit ea. Închideţi ochii şi interiorizaţi-vă; înainte de a pierde şansa, căutati sursa.

Veţi ajunge cu uimire într-un spaţiu vid. Scufundaţi-vă din ce în ce mai mult în interior şi veţi constata la un moment dat că nu mai există nici o mânie , în centrul fiinţei mânia nu poate exista.

De unde provine mânia?


Mânia nu provine niciodată din centrul fiinţei, ci numai din ego, iar egoul este o entitate falsă. Cu cât vă veţi scufunda mai adânc în ea , cu atât veţi întelege mai bine că ea nu provine din centru , ci de la periferia fiinţei. Ea nu are cum să provină din centru , căci acesta este o stare de vid absolut. Mânia se naşte din ego , care este o entitate falsă, creată de societate. Ea este ceva relativ , o identitate asumată. Cineva te insultă, te simţi rănit , şi astfel apare mânia.

Voi SUNTEŢI mânia. De-a lungul timpului aţi reprimat atâta mânie , încât acum vă este imposibil să mai fiţi altfel decât mânioşi. Singura diferenţă este că în anumite momente vă simţiţi mai mânioşi decât în altele.Întreaga voastră fiinţă este otravită prin reprimare. Atunci când mâncaţi , sunteţi mânioşi -iar hrana are un alt gust atunci când este mâncată într-o stare de mânie. Este minunat că priveşti pe cineva care mănâncă fără a fi deloc mânios. Chiar dacă mănâncă un aliment pe bază de carne , el o face într-o manieră non-violentă. Alţii pretind că sunt vegetarieni , mănâncă numai legume şi fructe, dar o fac într-o stare de mânie , aşa că nu cunosc non-violenţa.

Simplul act al alimentaţiei este suficient pentru a manifesta mânia reprimată.Acest lucru este vizibil din felul în care muscaţi din alimentele voastre , ca şi cum v-ar fi duşmani de moarte . Când faceţi dragoste , priviţi felul în care acţionati : mişcările voastre sunt aceleaşi ca într-un act de agresiune. Priviţi-vă faţa ! Plasaţi o oglindă în apropiere , ca să vedeţi felul în care arată faţa voastră în asemenea momente!Toate grimasele furiei şi agresiunii apar identice în timpul actului sexual. Atunci când mâncaţi , voi vă manifestaţi mânia. Este suficient să priviţi o persoană care manâncă pentru a vă convinge de acest lucru. Atunci când faceţi dragoste , la fel. Mânia a pătruns atât de adânc în voi încât până şi iubirea voastră -această activitate care se află la antipodul mâniei – până şi ea este otravită. Până şi alimentaţia , această activitate atât de neutră din punct de vedere emoţional , vă este otravită. Când deschideţi o uşă , sunteţi mânioşi, când citiţi o carte , sunteţi mânioşi , când vă încălţaţi , sunteţi mânioşi , când vă strângeţi mâinile , la fel – pentru că voi sunteţi mânia personificată.

Dacă doriţi să cunoasteţi mânia numai pentru a scăpa de ea, acest lucru se poate dovedi extrem de dificil , căci dorinţa de a scăpa de mânie creează o diviziune.Voi porniţi de la premisa că mânia este ceva rău , deci lipsa ei trebuie să fie ceva bun , la fel cum sexualitatea este ceva rău , iar abstinenţa ceva bun , sau cum lăcomia este ceva rău , iar lipsa ei ceva bun… Dacă porniţi de la asemenea distincţii , vă va fi foarte greu să cunoasteţi în profunzime aceste manifestări. De aceea , chiar dacă vi se pare că le-aţi transcens , nu aţi făcut în realitate decât să le reprimaţi. Este suficient un act simplu , de o spontaneitate autentică , pentru a fi transportaţi pe loc într-o altă dimensiune. Atunci când sunt false , chiar şi emoţiile pozitive – precum iubirea – devin urâte. Invers , atunci când sunt autentice , chiar şi emotiile negative devin frumoase. Chiar şi mânia poate fi frumoasă atunci când este constientizată cu întreaga fiinţă , când fiecare fibră a corpului vibrează pe frecvenţa ei.

Priviţi mânia copiilor mici , şi veţi întelege întreaga frumuseţe a acestei emoţii. Copiii se înfurie cu întreaga lor fiinţă. Faţa lor devine roşie , dar ochii le strălucesc de pasiune. Par să aibă o putere atât de mare încât ai zice că vor distruge întreaga lume! Ce se întâmplă cu copiii atunci când se înfurie? După numai câteva minute , sau chiar secunde , ei sunt din nou fericiţi , alergând şi dansând în jurul casei.Vouă de ce nu vi se întâmplă acest lucru? Pentru că oscilaţi între doi poli la fel de falşi! Nu există nimic autentic în voi.Mânia nu reprezintă un fenomen de durată. Însăşi natura ei o face să nu dureze prea mult. Dacă este reală , mânia nu poate dura mai mult de câteva minute , iar atâta vreme cât există în aceasta stare autentică , este o emoţie frumoasă. Ea nu poate răni pe nimeni. Nimic din ceea ce este real şi spontan nu poate răni pe altcineva. Numai minciuna poate răni. Dacă cineva se poate mânia spontan , valul de energie va trece în mod natural în câteva momente , după care el se va relaxa , căzând în extrema opusă. El devine infinit de iubitor. La antipozi se situează cei care nu reuşesc să îşi depaşească momentul , reînnoindu-l mereu şi mereu.Primul lucru pe care vi-l recomand este următorul: nu vă divizaţi în două.

V-aş fi recomandat să fiţi lucizi , constienţi , dar nu a sosit încă timpul. Nu aveţi cum să fiţi astfel, înainte de a deveni cu adevărat contemplativi , va trebui să treceţi prin iad, prin toate emoţiile voastre negative , în caz contrar , acestea vor fi reprimate , ceea ce înseamnă că ar putea exploda oricând , în orice moment de slăbiciune. De aceea , este preferabil să scăpaţi de ele. Acest lucru este posibil chiar şi fără prea multă luciditate.

Uitaţi aşadar de luciditate. Trăiţi fiecare emoţie pe care o simţiţi , căci ea este una cu voi. Oricât vi s-ar parea de urâtă , de nedemnă , de respingătoare -nu contează! Mai întâi de toate , oferiţi-i şansa să se manifeste , să iasă la lumină , în planul conştient. Ceea ce faceţi voi acum , prin eforturile voastre de conştientizare , de autocontrol , nu înseamnă altceva decât o reprimare a lor în subconştient. Vă implicaţi apoi în activităţile voastre de zi cu zi , şi le fortaţi să iasă din nou la lumină , în acest fel nu veţi putea scăpa de ele. Lăsaţi-le să iasă la lumină – trăiţi-le plenar , suferiţi din cauza lor , suportaţi-le. Va fi un proces dificil , dar rezultatele vor fi colosale. Odată experimentate , suportate , acceptate ca fiind propria voastra fiinţă , veţi fi surprinşi să constataţi că ele vor dispărea de la sine. Dar mai întâi de toate trebuie să vi le asumaţi , să le recunoasteţi ca fiind una cu voi – fără să vă mai autocondamnaţi , trebuie să vă descoperiţi exact aşa cum sunteţi , să le trăiţi  conştient, fără nici o reprimare. Treptat , puterea lor asupra voastră va scădea , gheara cu care vă vor strânge de gât nu va mai avea aceeaşi forţă. Odată ce va începe să se întâmple acest lucru , va veni o clipă când veţi putea să le contemplaţi cu detaşare.

Nu mă întelegeţi greşit. Am spus: “Exprimaţi-vă emoţiile negative”, dar nu am adăugat şi: “public”. Cei care procedează astfel îmi distorsionează cuvintele. Dacă sunteţi furios pe cineva şi începeţi să vă manifestaţi mânia , este limpede că nici celălalt nu va rămâne calm şi nemişcat precum Gautama Buddha. Dacă îl veţi insulta , îşi va ieşi din fire şi va proceda şi el la fel. Mânia atrage după sine mânie , la care se adaugă de multe ori violenţă şi răzbunarea. Şi astfel , veti fi atras într-un cerc vicios , şi asta pentru că vi s-a spus să vă manifestaţi mânia. E adevarat , v-am spus să vă manifestaţi mânia , dar nu public. Dacă vă simţiţi furios , mergeţi în cameră , închideţi uşa cu cheia şi luaţi la bătaie o pernă , sau asezaţi-vă în faţa unei oglinzi şi începeţi să strigaţi la propria dumneavoastră imagine. Spuneţi lucruri pe care nu le-aţi spus niciodată , dar pe care aţi simţit întotdeauna nevoia să le spuneţi. Procesul trebuie să fie însă unul privat, căci altfel spirala nu va avea niciodată sfârşit. Ciclul se va repeta la infinit , până când nu veţi mai suporta. De aceea, atunci când simţiţi o emoţie negativă faţă de o altă persoană, urmăriţi să constientizaţi că nu acea persoană este problema.

Nu trebuie să vă vărsaţi mânia pe altcineva. Mai bine mergeţi în baie , sau faceţi o plimbare lungă. Important este să întelegeţi că în interiorul dumneavoastră există o energie puternică, ce simte nevoia să fie eliberată. Puteţi face jogging; veţi simţi imediat relaxarea.După un catharsis de circa cinci minute veţi simţi cum vi se ia o piatră de pe inimă , şi veţi fi încântat că nu v-aţi descărcat povara pe altcineva , mai ales că acest lucru este o prostie. Mânia nu este lipsită de frumuseţe , la fel ca şi sexul. Toate lucrurile frumoase pot fi însă uneori urâte. Depinde numai de dumneavoastră. Dacă le condamnaţi , ele vor deveni urâte. Dacă le transformaţi , ele vor deveni divine.

Transformată , mânia devine compasiune , căci energia care stă la baza celor două emoţii este aceeaşi. Un buddha este întotdeauna plin de compasiune ; de unde provine compasiunea lui? Este vorba de aceeaşi energie care la alţi oameni se manifestă sub forma mâniei. La sfinţi , ea se manifestă sub forma compasiunii. De unde se naşte iubirea? Un buddha este plin de iubire ; Isus a fost plin de iubire. Energia lor este aceeaşi cu energia care la alţi oameni se manifestă sub forma sexualităţii.

De aceea , nu uitaţi: ori de câte ori condamnaţi un fenomen natural , acesta devine otrăvitor. Mai devreme sau mai târziu , el vă va distruge , vă va împinge către sinucidere, în schimb , daca îl veţi transforma , el va deveni divin. Pentru aceasta , trebuie însă mai întâi să fie transformat.În viziunea mea , cei mai urâţi oameni din lume sunt aşa-numiţii “non-violenţi”. Ei nu sunt oameni buni , căci ascund în interior un vulcan. Este imposibil să te simţi bine în preajma lor , căci au în aură o vibraţie periculoasă. Oricine o poate simţi , este aproape tangibilă.

Mânia voastră este o energie parţială, călduţă. Este precum un câine care nu ştie cum să se comporte în faţa unui străin. S-ar putea împrieteni cu străinul, dând din coadă, sau i-ar putea deveni duşman, dacă ar lătra la el. De fapt, el le face pe amândouă deodată. Pe de o parte latră, pe de alta parte dă din coadă. El acţionează cu diplomaţie, astfel încât indiferent ce turnură vor lua lucrurile, să poată spune că a avut dreptate. Dacă vine stăpânul şi câinele vede că străinul este un prieten al acestuia, el încetează să mai latre şi întreaga energie se acumulează în coadă. Dacă stăpânul este furios pe străin, energia dispare complet din coadă şi se focalizează exclusiv asupra lătratului.

La fel este şi mânia voastră. Cântariţi mereu cât de departe să mergeţi, cam care va fi preţul… Nu treceţi niciodată de o anumită limită, nu-l provocaţi niciodată pe celălalt prea tare. Mânia pură este frumoasă pentru că nu-i lipseşte totalitatea.Asta s-a întâmplat cu Isus. Atunci când a intrat în marele templu şi i-a vazut pe cămătari şi tarabele lor în curtea interioară, el s-a înfuriat. A devenit mânios. Era aceeaşi energie pe care o manifesta de obicei sub forma iubirii şi a compasiunii. Cu mâinile goale, i-a aruncat afară din templu pe cămătari şi pe negustori şi le-a răsturnat tarabele. Trebuie să fi fost extrem de mânios, căci felul în care a procedat – de unul singur – nu era deloc un lucru uşor.

Mânia lui trebuie sa fi fost cu adevarat pură! Indienii nu i-au iertat nici până astăzi această atitudine. Ei nu sunt convinşi că lisus a fost un iluminat – din cauza acestui unic incident. Oamenii sunt plini de prejudecăţi, de idei personale, în loc să vadă realitatea, omul iluminat în cazul de faţă, ei vin cu clişeele lor limitate şi constată că acesta nu se încadrează în ele. Deci nu a fost un iluminat. De altfel, nici un iluminat nu se va încadra vreodată în clişeele şi prejudecăţile voastre. Acest lucru este imposibil.

Înscriere newsletter

Please wait...

Thank you for signing up!

OSHO despre gelozie

GELOZIA NU ARE NIMIC COMUN CU DRAGOSTEA
GELOZIA VĂ ŢINE DEPARTE DE VOI ÎNŞIVĂ

Gelozia voastră distruge totul. Posesivitatea voastră distruge totul. Înainte de fericire trebuie să înţelegeţi că tot ceea ce câştigati cu gelozie, aruncaţi în foc; cu cât
deveniţi mai gelos, mai supărat, mai plin de ură, cu atât mai mult alungaţi cealaltă persoană mai departe de voi. Este o simplă lege aritmetică că nu mergeţi pe drumul care vă va ajuta; distrugeţi acelaşi lucru pe care doriti să-l păstraţi.
Este simplu, evident – este nemţeste !”

Gelozia este ca o ultimă explozie, un ţipăt negru al viselor distruse, a rănilor, a neajutorării şi a dezgustului de sine.Este ca un crucişător fără ieşire dintr-o zonă de război,fiind doar dumneavoastră la bord. Gelozia este ca un miros neplăcut ascuns în adâncurile fiinţei voastre care erupe pe pielea voastră şi pe care nici un săpun sau zâmbet nu-l poate ascunde. Gelozia este greu de definit.

Ce este şi la ce este bună? Când vorbeşti oamenilor despre acest subiect descoperi
că ei trebuie să caute câteva minute prin filele memoriei lor pentru a descoperi pe cea care indică gelozia. Bineînţeles că în partea superioară a paginii stă gelozia în dragoste din cauza lui sau a ei .
Bineînţeles ? Dar dragostea nu are nimic în comun cu gelozia .Atunci când iubitul sau iubita voastră merge cu altcineva trebuie să vă întrebaţi. Problema nu este că iubitul sau iubita voastră iubeşte pe altcineva; problema este dacă iubiţi acea persoană ? De multe ori nu sânteţi în stare să faceţi faţă acestei întrebări. Dar aceasta este cu adevărat întrebarea pe care trebuie să v-o puneţi. Dacă gelozia dispare şi dragostea totuşi rămâne, atunci înseamnă că aveţi ceva solid în viaţa voastră .

Gelozia este otrava care omoară toată dragostea şi bucuria ei. Dar gelozia vine din cauza unei neînţelegeri primare.

Continuăm să ne gândim la dragostea noastră ca la o cantitate,deci ne este frică. Ne iubea de 2 kg, iar acum doar de 1 kg.Şi mâine, dacă va găsi pe altcineva – doar de 1/2 kg. Iar în acest mod dragostea va continua să dispară; curând veţi sta faţă în faţă cu cântarul dumneavoastră fără niciun kilogram pe el. Unui bărbat trebuie să-i fie permis să vină în contact cu cât mai multe femei posibil. Unei femei trebuie să-i fie permis să vină în contact cu cât mai mulţi bărbaţi posibil.

Ambii trebuie să se îmbogăţeasc ă şi fiind bogaţi în experienţă, intimitate, prietenie, ei vor şti să aprecieze greutatea dragostei care altfel ar lipsi. Dar interesele meschine nu vor ca tu să fii inteligent, bogat în experienţă, să atingi apogeul potenţialului tău,pentru că este periculos pentru ele. Poţi rămâne sclav doar dacă eşti sărac în experienţă, doar dacă eşti sărac în înţelegere .”

“Rolul unui maestru este foarte straniu. El trebuie să te ajute să ajungi la înţelegerea structurii interne a conştiinţei tale, care este plină de gelozie. Toate tradiţiile şi întregul trecut au făcut doar opusul. Aşa numiţii sfinţi, în toate traditiile, trăiesc într-un asemenea mod încât nu vă veţi simţi gelosi pe ei niciodată. Reţineţi acest aspect. Va
simţi simpatie, respect pentru ei; dar respectul nu este realitatea voastră, simpatia nu este natura voastră. Sfântul se torturează pe el însusi, iar aceasta nu este natura sa, de asemenea. El începe să nu mai fie natural pentru a câştiga respect, pentru a-şi îndeplini egoul său. El nu este interesat în creşterea spirituală; el este interesat în respectabilitate, în a fi privit ca un zeu. Şi este gata să facă orice pentru asta. El trăieşte într-o iluzie şi crează o mare iluzie în oamenii ce vin la el. El îi ajută să simtă că sunt
religioşi, că sunt spirituali, pentru că ei respectă un sfânt.

 

Ei nu sunt gata să facă o asemenea disciplină ascetică pentru ei; dar ei speră că într-o zi… acesta este idealul lor. Ei uită însă complet că sunt fiinţe umane geloase. Iar  sfântul îi ajută să-şi uite gelozia; el îi ajută să şi-oreprime. Munca unui maestru este total diferità. El trebuie să provoace gelozia, pentru că acesta este singurul mod al
adepţilor săi de a o îndepărta.În primul rând trebuie să ştiţi că o aveţi, apoi va trebui să o aruncaţi, pentru că este doar mizerie şi suferinţă. Dar o puteţi reprima atât de adânc încât momentul când trebuie să o aruncaţi nu vine. Societatea,a exploatat individul în atâtea moduri, încât este aproape imposibil de crezut. A creat mijloace atât de inteligente şi ascunse, încât este aproape imposibil de crezut. A creat mijloace atât de inteligente şi ascunse, încât este aproape imposibil chiar a-ţi imagina că acestea sunt mijloace de exploatare. Acestea sunt mijloace de exploatare a indivizilor, de distrugere a integrităţii sale, de a îndepărta de el tot ceea ce el a produs – fără chiar a crea nici o suspiciune în el, nici o îndoială în legătură cu ceea ce face din el .

Gelozia este unul din cele mai puternice mijloace. Încă din copilărie fiecare societate, fiecare cultură, fiecare religie,ne învaţă despre comparaţie. Iar copilul este împins să înveţe aceasta. El este doar o tabula rasa, o hârtie albă fără niciun semn; deci ceea ce părinţii, profesorii, preoţii scriu în ea, el va începe să creadă că acesta este destinul său. Omul intră în existenţă cu toate uşile deschise, toate direcţiile permise, toate dimensiunile sunt pentru el de ales.Dar înainte de a putea alege, înainte de a putea fi, înainte chiar de a-şi fi simţit fiinţa, el este oprit. Şi este oprit de acei care cred că-l iubesc; zdrobit, limitat, condiţionat cu toate cele mai bune intenţii din lume…

Gelozia este unul dintre cele mai puternice mijloace .Uitaţi-vă la ea de aproape; ce poate să însemne ? Gelozia înseamnă a trăi prin comparatie. Cineva este mai înalt decît voi. Sunteti întotdeauna undeva pe o treaptă de mijloc a unei scări. Poate că scara este un cerc pentru că nimeni nu găseşte capătul. Oricine este înţepenit undeva la mijloc, oricine este la mijloc. Scara pare a fi o roată. Cineva este deasupra voastră – aceasta răneşte. Aceasta vă menţine într-o stare de luptă, mişcare prin toate mijloacele posibile, pentru că dacă reusiţi în bine sau în rău.

Succesul vă dă toate drepturile,insuccesul dovedeşte că aţi greşit. Tot ceea ce are importanţă este succesul, deci orice mijloc este permis. Deci nu trebuie să vă pese de mijloacele prin care-l atingeţi şi de fapt nimănui nu-i pasă. Problema este cum să urci cât mai sus pe scară. Dar niciodată nu vei ajunge la capătul ei. Şi oricine
va fi deasupra ta va crea în tine gelozia, pentru că el a reuşit si tu ai căzut. Cineva poate gândi că-şi poate petrece toată viaţa trecând de pe o scară pe alta, dar va găsi pe cineva care să fie mai sus decît el – care n-ar putea să sară de pe scară ? Nu, nu poate sări .

Societatea este foarte precaută, foarte inteligentă. Ea şi-a rafinat metodele de-a lungul miilor de ani. De ce nu puteţi ieşi din cerc ? Pentru că este cineva mai jos decât voi şi asta vă dă satisfacţii incredibile. Vedeţi strategia ? Cineva este deasupra voastră; ceea ce creează gelozie, mizerie, suferinţă,umilinţă, un sentiment de rău, ceea ce nu vă face să dovediţi mentalului că sunteţi om pe deplin. În timp ce ceilalţi continuă să se mişte, voi v-aţi oprit. Aceasta vă face să vă simţiţi rău, fără sens, nefolositor, o umbră pe pământ şi nimic mai mult. Doar aceasta este cazul în care săriţi de pe scară şi spuneţi celorlalţi de pe scară să meargă unde doresc. Dar nu puteţi sări pentru că mai sunt oameni sub voi; atât cât puteţi vedea sunt rânduri sub voi şi rânduri sub ei. Aceasta vă dă o mare satisfacţie, un sentiment mare că aţi întrecut atâţia oameni; că nu sunteţi pe deplin nefolositor. Aţi dovedit că aveţi o oarecare putere a voinţei şi că nu sunteţi o căzătură; aceşti oameni de sub voi sunt destui pentru a dovedi aceasta .

Acum sunteţi într-o dilemă .
De câte ori vă uitaţi în sus, o groază de mizerie coboară în voi; de cîte ori vă uitaţi în jos, o mare satisfacţie vă înconjoară .
Acum, cum puteţi sări de pe scară ? Pentru că sărind de pe ea, veţi sări peste amîndouă. Nimeni nu va mai fi deasupra voastră, dar nimeni nu va mai fi dedesubtul vostru; şi veţi fi lăsat singur dacă săriţi. Aici pe scară sunteţi cu toată lumea, cu o parte a societăţii, a culturii, a civilizaţiei – şi  este doar problema unui mic efort, şi oamenii vor continua să vă spună, “Bravo, continuă !” Nu fii deprimat, nu fi pesimist, rămîi optimist. Noaptea nu te va pierde pentru totdeauna. Ei vor continua să-ţi spună “Când noaptea este foarte adâncă,dimineaţa este aproape deci nu-ţi fie frică de întuneric, de cădere. “Îti vor da 1001 de exemple…”. Părinţii continuă să ne înveţe încă din copilărie, “Uită-te la băiatul vecinilor noştri – a ieşit primul la şcoală, colegiu sau universitate…
Şi aici este o logică, o logică simplă: dacă nu te simţi superior, nu te poţi simţi inferior. Amîndouă vin împreună, merg împreună. Dacă arunci una, nu o poţi salva pe cealaltă.
Dacă nu te simţi superior în faţa nimănui, cum ai putea să te simţi inferior ? Te poţi simţi doar tu însuţi .

M-am gândit întotdeauna la toţi aceşti oameni Alexandru cel Mare,Tamerlan,Napoleon Bonaparte. De ce să învăţăm copii inocenţi despre aceşti oameni ? Pentru a crea în ei dorinţa de a fi cuceritori, a fi bogaţi, a fi presedinţi, a fi miniştri, a nu fi ei înşişi. Nimeni nu vă învaţă să fiţi voi înşivă. Şi ei creează gelozie. Alexandru cel Mare – ce este mare în acest om ? Şi de ce trebuie să păstrăm vii numele lui Nadirshah,Tamerlan şi Genghis Khan ? Doar criminali, cei mai mari criminali pe care lumea i-a cunoscut. Micii criminali vă trimit la moarte, iar marii criminali vă fac istoria .

I-am spus profesorului meu de istorie: “Istoria dvs. este o istorie a crimei şi încercaţi să faceţi pe oricine criminal.Nu puteti găsi cîteva făpturi umane inocente şi să ne învăţaţi
că ei erau oameni autentici, reali ?” Dar nu, istoria întregii omeniri ar trebui aruncată la toaletă, aşa am putea începe să fim altfel. Aşa am putea fi noi înşine – pentru că nu ar mai exista comparaţie… Da, este posibil ca într-un domeniu să ştii mai mult, iar altcineva să ştie mai puţin. Într-o direcţie puteţi fi mai talentat, într-o altă direcţie altcineva poate fi mai talentat. Aceasta arată doar că oamenii sunt unici, că au calităţi diferite. Dar fiecare individualitate are stadiul ei incomparabil. Nu am crezut niciodată despre cineva că este inferior; nu am crezut niciodată despre cineva că este superior.

Eu sunt eu însumi, tu esti tu însuţi.
Comparaţia nu apare. Dar toţi copiii sunt forţaţi să fie în competiţie, să compare şi în mod natural gelozia apare pentru că cineva reuseşte si tu nu reuseşti. Cineva obţine acele lucruri pe care tu nu le obţii… Gelozia nu trebuie privită ca un fapt simplu – că ai fost învăţat să te vezi inferior cuiva, sau ca superior cuiva. Şi astfel ai devenit atât de
inconştient de ea încât judeci în mod constant oamenii ca inferiori, ca superiori, ca buni sau răi, corecţi sau incorecţi .

Nu judeca .
Oricine este doar el însuşi .
Acceptă-l pe celălalt aşa cum este .
Dar aceasta este posibil doar dacă te accepţi aşa cum eşti,fără ruşine, fără niciun sentiment de inferioritate .Răspunsul pentru cel care mă întreabă dacă gelozia ne
îndepărtează de noi înşine – este DA. Prin comparaţie, ai mers departe în ambele direcţii. Într-o parte sunt cei superiori ţie, iar într-alta sunt cei inferiori ţie – tu esti între. Nu mai ai timp să te vezi pe tine însuţi. În mod constant lupţi pentru a-i lua locul celui care este deasupra ta, şi în acelaşi timp îl împingi pe cel ce este sub tine, pentru că el
încearcă să-ţi ia locul. El trage de picioarele tale la fel cum tu tragi de picioarele altcuiva. Este un lanţ straniu în care fiecare trage de picioarele fiecăruia – şi toţi sunt în
pericol de a fi răniţi .

Când, în India, spatele meu a început să-mi dea probleme,ei mi-au dat să fac tracţiuni. Le-am spus: “Stiţi de unde vine cuvîntul tracţiune şi ce-mi faceţi ?”. “Nu. Tracţiunile
sunt un mijloc medical foarte bun şi sunt folosite oriunde.” “A fost inventat de către creştini în Evul Mediu pentru a tortura oamenii! Era un mod tare creştin de a tortura oamenii!
Le trăgeau mâinile într-o parte şi picioarele în cealaltă parte şi bineînţeles, dacă se doreau confesiuni de la ei, erau obţinute. Dacă doreşti ca o femeie să accepte că este vràjitoare prin tracţiune, ea va accepta, pe masa de tracţiune ea va accepta pentru că este un punct în care ea va spune – “Acum braţele îmi vor fi smulse din trup. Este mai bine să spun Da, sunt o vrăjitoare”, şi se şfârşeşte cu tracţiunile. Dar odată ce a acceptat că este o vrăjitoare ea va fi arsă de vie.

A fost un instrument de tortură. A fost descoperit printr-o coincidenţă. Un bărbat despre care se credea că este eretic a fost întins pe masa de tracţiuni. El avea dureri de spate şi când s-a ridicat a spus: “O, Doamne !” Durerea de spate dispăruse. Doar printr-o coincidenţă s-a descoperit că ajuta la tratarea durerilor de spate . De atunci a aparţinut medicinii; înainte de aceasta a fost o parte a bisericii. Dar viaţa voastră pare a fi o tracţiune psihologică, în care nu mai aveţi timp , nici energie, nici spaţiu pentru voi,
întotdeauna vă uitaţi la altcineva, chiar pentru a vă simţi bine…
Dacă sunteţi gelos din competiţie cu toată lumea din jurul vostru – cum puteţi ajunge la voi înşivă ? Lumea este prea mare şi sunt atîţia oameni, şi voi sunteţi în competiţie cu toată lumea, şi chiar … sunteti! Cineva are o faţă frumoasă,cineva are un păr frumos, cineva are un trup proporţionat frumos, cineva are un intelect foarte dezvoltat, cineva este pictor, cineva este poet…

Cum vă puteţi descurca ? Toate acestea şi voi singuri în competiţie ? Veţi înnebuni ! Şi asta face toată umanitatea .
Aruncaţi competiţia, aruncaţi gelozia .
Este absolut fără sens .
Este un mijloc de tortură, astfel încât să nu puteţi fi niciodată voi înşivă – pentru că acesta este singurul lucru de care se tem religiile . Dacă sunteţi voi înşivă atunci
descoperiţi mulţumirea, împlinirea, extazul .

Atunci cui îi mai pasă de Divin ? Voi sunteţi Divinul.Aţi gustat divinitatea din voi. Acum nu vă mai deranjează nici împăratul, pentru că nu mai gîndiţi că vă este superior. Cum
ar putea să vă fie superior ? Aţi gustat ceva atât de nemaipomenit ca dimensiune încât el nu poate fi decât un biet om… Puteţi să simţiţi chiar compasiune pentru el, dar nu vă veţi simţi inferior pentru că ştiţi că acel lucru pe care tocmai l-aţi descoperit, el îl poartă înlăuntrul lui. Nu este o diferenţă calitativă între voi. Singura diferenţă este
exterioară: în haine, în titluri, în elefantul pe care stă regele. Dar acestea nu sunt diferenţe reale, nu sunt diferenţe care constituie o diferenţiere adevărat. În interiorul vostru veţi găsi linişte, pace, comori inestimabile. Şi găsindu-le stiţi că toată lumea le are; chiar dacă ştie sau nu. Dar în ceea ce priveşte existenţa, toată lumea are frumuseţile lumii, universului; toate extazurile şi dansurile universului. Da, în
diferitele moduri în care acestea sunt exprimate. Nu este nevoie să ne gândim că cineva care le exprimă prin dans este mai bun decât cineva care le exprimă prin cîntec, sau decât cineva care le exprimă prin tăcere. Ceea ce se exprimă este
acelasi extaz .

Şi veţi descoperi aceasta când veţi intra în lumea singurătăţii voastre în care nu mai este nimeni .Atunci aţi lăsat societatea departe în spate… pentru că această societate v-a schingiuit. Aţi lăsat, toate religiile,toate partidele politice, departe în spate .

Acum sunteţi aproape NIMENI .
Am spus “aproape” pentru că de fapt sunteţi, pentru prima dată, dar într-un plan total diferit. Nu aţi ştiut nimic despre el, că poate fi înlăuntrul dvs., atât de profund, atât
de plin şi atât de etern. Şi ce veţi pierde aruncând gelozia,competitivitatea şi comparaţia ?
Nimic .
Nu aveţi nimic de pierdut decât lanţurile voastre şi veţi câştiga întregul regat divin care este în interiorul vostru .

Înscriere newsletter

Please wait...

Thank you for signing up!