Etichetă: conştiinţă

Gândul zilei 12 februarie

Nu sunt decât două lucruri pe care tu, sau oricine altcineva, trebuie să le înţelegeţi.
În primul rând, trebuie să înţelegeţi că experienţa ta este perfectă pentru tine. În experienţa ta nu există nimic care necesită să fie schimbat sau corijat.
Celălalt lucru pe care trebuie să-l înţelegeţi este că experienţa altor oameni este perfectă, aşa cum este ea. La fel ca şi tine, ei nu au nevoie să fie schimbaţi, educaţi sau corijaţi.
Aminteşte-ţi de aceste două lucruri şi vei crea mai puţină suferinţă în viaţa ta. Vei înceta să te judeci, să te blamezi sau să te auto crucifici – sau, cel puţin, vei deveni conştient de modul în care te judeci şi te vei strădui să te ierţi. Şi vei înceta să-i judeci, a-i acuzi sau să-i crucifici pe alţii – sau, cel puţin, vei deveni conştient de modul în care îi judeci pe ceilalţi şi vei vedea că el îţi scoate în evidenţă părţi ale propriei tale conştiinţe care strigă după acceptare şi vindecare.
Acest lucru nu numai că îi eliberează pe ceilalţi.
El te ajută şi pe tine să-ţi scoţi cârligul din gură. – Paul Ferrini

Înscriere newsletter

Please wait...

Thank you for signing up!

Gândul zilei 27 noiembrie

Miracolele sunt rareori în legătură cu ceea ce s-a petrecut înainte. Ele întrerup continuitatea. Ele aduc neaşteptatul. Aruncă o provocare ipotezelor dominante ale conştiinţei.
Ele îţi cer să-ţi abandonezi perspectiva asupra lumii. Te îndeamnă să renunţi la interpretarea pe care o dai vieţii, în aşa fel încât să poţi vedea posibilităţile de dincolo de ea. – Paul Ferrini

Înscriere newsletter

Please wait...

Thank you for signing up!

Gândul zilei 15 noiembrie

În starea noastră de conştiinţă limitată, nu putem să nu credem că ştim ce înţeles are experienţa noastră. Cu toate acestea, cu cât credem mai mult că avem răspunsurile, cu atât mai mult ni se închid minţile, obturând misterul experienţei. Intuiţii şi ocazii importante sunt pierdute, pentru că ne privim experienţa în mod limitat sau imuabil.
Astăzi, încearcă să consideri că nu ştii semnificaţia unei experienţe. Fii doar împreună cu experienţa ta – fără a o analiza sau interpreta.
Fii neutru faţă de experienţa ta şi faţă de cea a altora. Nu fi pentru ea, sau împotriva ei.
Accept-o doar, aşa cum este – şi permite-i să se desfăşoare. – Paul Ferrini

Înscriere newsletter

Please wait...

Thank you for signing up!

Gândul zilei 24 septembrie

Nu e necesar să încerci să fii o fiinţă mai spiritualizată. Eşti deja suficient de spiritualizat.
Ai deja iubirea lui Dumnezeu. Nu e nevoie decât să dizolvi obstacolele aflate în calea conştiinţei tale cu privire la acest lucru.
Te rog, pune sub semnul întrebării toate judecăţile şi gândurile care nu te binecuvântează pe tine, sau pe ceilalţi. Acestea stau în calea capacităţii tale de a da şi a primi iubire.
Pe măsură ce conştienţa ta asupra acestor obstacole sporeşte, ele vor începe să se destrame. Treaba ta nu este să încerci să schimbi ceea ce vezi, ci să ridici vălul – în aşa fel încât să poţi vedea mai clar. – Paul Ferrini

Înscriere newsletter

Please wait...

Thank you for signing up!

 

Gândul zilei 10 septembrie

A-L căuta pe Dumnezeu este o încercare nerealistă. Ea duce în mod inevitabil la o fundătură. Nu Îl poţi găsi pe Dumnezeu undeva în afară, în lume, pentru că Dumnezeu nu există separat de tine.
Tot ceea ce este Dumnezeu, eşti şi tu, în mod potenţial. Scânteia divină este în interiorul tău.
Dacă tu nu vezi acel potenţial în tine însuţi – în fraţii tăi şi în surorile tale – la ce bun să-L cauţi pe Dumnezeu? Chiar crezi că Îl vei găsi pe Dumnezeu, ca pe o entitate oarecare, separată de conştiinţa ta?- Paul Ferrini

Înscriere newsletter

Please wait...

Thank you for signing up!

Gândul zilei 6 septembrie

Viaţa are urcuşurile şi coborâşurile ei, fluxul şi refluxul ei. Aceeaşi vibraţie poate fi găsită şi în propria noastră conştiinţă. Uneori, suntem veseli. Alteori, suntem trişti. Uneori, suntem încrezători şi iubitori; alteori, suntem plini de teamă şi în defensivă.
Atunci când avem răbdare şi privim în profunzime, vedem că lucrurile se schimbă în mod constant – atât în lumea din afară, cât şi în propria noastră conştiinţă. Culmile devin văi. Tristeţea cedează în fata bucuriei. Ceea ce pare un eşec, se dovedeşte a fi o binecuvântare deghizată.- Paul Ferrini

Înscriere newsletter

Please wait...

Thank you for signing up!

Gândul zilei 1 iulie

Sinele este Identitatea noastră Spirituală. El este inatacabil. Nu poate fi rănit sau distrus.
Fiecare Sine este egal cu fiecare alt Sine. Inegalitatea nu e posibilă în această dimensiune a experienţei. Un Sine nu poate fi mai bun sau mai rău decât un altul.
Drama trăirii unui abuz se petrece la nivelul de conştiinţă al ego-ului, pentru că la acel nivel considerăm noi că o persoană poate fi mai bună decât alta. La acel nivel există atac şi apărare, rănire şi vindecare.
Rănirea şi vindecarea pot avea valoare în cadrul unui proces care implică creşterea în nivelul de conştiinţă, dar ele nu au o valoare existenţială. Cineva nu este demn sau nedemn, pentru că a fost rănit. Şi nici nu este demn sau nedemn, pentru că s-a vindecat sau nu s-a vindecat de rană.
Rana este o învăţătură despre iertare – atât pentru cel care a provocat-o, cât şi pentru cel care a primit-o. O dată ce ei şi-au oferit iertare lor înşişi şi unul celuilalt, rana nu mai are nici un sens.

Înscriere newsletter

Please wait...

Thank you for signing up!

Gândul zilei 28 iunie

Nu are nici un rost să încerci să faci ca lumea duală să fie singulară – negând fie obscuritatea, fie lumina.
Amândouă sunt prezente în lume. Amândouă sunt prezente în conştiinţă. Dacă acceptăm numai lumina şi negăm sau reprimăm întunericul, e posibil să descoperim că întunericul erupe din sufletele noastre în moduri extrem de neaşteptate şi distructive.
Cea mai bună utilizare a luminii este aceea de a ilumina întunericul, nu de a încerca să-l facem să plece. Iluminarea aduce conştienţă, înţelegere, acceptare şi, în final, transformare. Chiar şi o simplă luminiţă face ca întunericul să pară mai puţin înfricoşător.
Atunci când vedem întunericul ca pe ceva “rău” şi încercăm să-l evităm sau să-l reprimăm, îi dăm putere. Toate lucrurile de care ne temem încep să ne conducă viaţa, chiar dacă noi pretindem că nu ne este frică.
Atunci când admitem că atât zeii, cât şi diavolii; atât raiul, cât şi iadul; atât lumina, cât şi întunericul se îmbină în noi, suntem cinstiţi şi autentici. Nu facem pe moraliştii şi nu ne angajăm în alte forme de impostură spirituală, atâta vreme cât purtăm în noi secrete întunecate.

Înscriere newsletter

Please wait...

Thank you for signing up!

Patru căi ce duc spre unitate

Dacă încă mai considerăm că acest aspect este o idee ciudată a altcuiva, experienţa
noastră de viaţă nu se schimbă. O realitate unică nu este o idee, este o poartă spre o
nouă modalitate de a trăi viaţa.
Conştiinţa este potenţialul întregii Creaţii, când vom înţelege faţa se va lumina. Cu cât
deţinem mai multă conştiinţă, cu atât avem mai mult potenţial ca să creezi. Necesită o
întrebare: Dorim să fim victima celor cinci simţuri sau co-creator? Unele din opţiuni sunt:
În funcţie de cele cinci simţuri, adică: separare, dualitate, ego-ul, a fi supus fricii, a fi
detaşat de Sursă, a fi limitat în timp şi spaţiu.
În funcţie de legile naturale, adică: a deţine controlul, a fi mai puţin supus fricii, a fi
conectat la resursele naturale, a fi inventiv, a fi înţelegător, a exploata bogăţiile timpului şi
spaţiului.
În funcţie de conştienţă, adică: apropiat de legile naturii, aproape de Sursă, graniţele
dispar, intenţiile se transformă în rezultate, dincolo de timp şi spaţiu.

Conştienţa este tot ce schimbă în călătoria de la separare la realitatea unică. Atunci când depinzi de cele cinci simţuri, eşti conştient că lumea fizică este realitatea
primară. Singurul rol pe care-l are Conştienţa ta este să privească lumea care este acolo afară.
Cele cinci simţuri sunt foarte înşelătoare, căci ne spun că soarele răsare în est şi apune în vest, etc. Următorul stadiu al conştienţei depinde de legile naturii la care se ajunge prin gândire şi experimentare. Observatorul nu mai este o victimă a amăgelii, poate descifra legea gravitaţiei, utilizând matematica şi experimentele gândului. Când creierul uman are în vedere legile naturii, lumea materială se află tot acolo afară şi aşteaptă să fie explorată.
În cele din urmă cineva trebuie să întrebe: Cine sunt eu, cel care gândeşte toate
aceste lucruri? Aceasta este întrebarea ce duce la conştienţa pură, asta deoarece dacă goleşti creierul de orice gând (ca la meditaţie) conştienţa se dovedeşte a nu fi goală, vidă şi pasivă.
Dincolo de limitele timpului şi spaţiului, are loc un sigur proces şi doar unul, adică: creaţia se creează pe sine, folosind conştienţa ca pe plastilină.
În lumea obiectivă, conştiinţa se transformă în lucruri, iar în lumea subiectivă în
experienţe. Nu există nici o diferenţă şi printr-o atingere magică, creierul uman nu trebuie să stea în afara procesului creator. Doar fiind atenţi şi având o dorinţă activăm butonul creaţiei. Se poate activa doar dacă credem şi să o facem, doar cei ce cred în limitări nu o pot face.
Splendoarea călătoriei spirituale este aceeaşi ca şi ciudăţenia ei, adică: primim o putere
deplină, doar prin înţelegerea faptului că am folosit acea putere tot timpul, pentru a vă conecta la voi înşivă. Suntem la nivel potenţial, prizonierul, temnicerul, eroul care deschide carcera sau toate la un loc.
Această dilemă a frustrat pe toată lumea care a încercat să accepte această realitate,
chiar şi atunci când înţelepciunea este dobândită şi-ţi dai seama că propriu creier dă naştere tuturor lucrurilor din jurul nostru, iar găsirea butonului creaţiei ne scapă. Există o cale, în spatele fiecărei experienţe se află un experimentator care ştie ce se petrece. Când vom găsi acel punct în care se găseşte acesta ne aflăm în punctul zero, în jurul căreia se învârte lumea. Ajungerea în acel punct este un proces care începe acum.
Orice experienţă ne vine într-una din cele patru modalităţi: ca sentiment, ca gând, ca acţiune sau simplu ca un sentiment de a fi. În momente neaşteptate experimentatorul este mult mai prezent în aceste patru aspecte decât de obicei.
Toate lucrurile sunt ca şi conţinutul unei valize mentale, oamenii îngrămădesc în
valizele lor mii de lucruri. Dar, conştienţa nu este o valiză şi acelaşi lucru îl putem spune
despre lucrurile din interior.

Conştienţa se defineşte pe sine însuşi, ca: pură, vie, vioaie, tăcută şi plină de potenţial creator. Uneori, aproape că experimentaţi acea stare pură şi în acele momente, unul din lucrurile pe care le-am menţionat anterior sau ceva similar iese la suprafaţă, în loc să stea ascuns.
Anumite semne sunt palpabile şi se nasc ca nişte senzaţii de netăgăduit în corp, iar
altele la nivel subtil fiind greu de exprimat, ca: un tremur de la ceva care ne atrage pe
neaşteptate atenţia. La observarea unui astfel de semn, avem deja la îndemână o pistă care poate duce dincolo de gând, sentiment sau acţiune şi în acest moment putem să facem o alegere.
Există doar o diferenţă foarte fină între a simţi că sunt în siguranţă, ca de exemplu şi a
şti că sunt în siguranţă. Din acest punct de vedere se trece mai departe la a acţiona ca şi cum sunt în siguranţă şi până când îmi dau seama în sfârşit că, îndoiala, întreaga mea existenţă a fost în siguranţă, încă de când m-am născut, deci Sunt în siguranţă.

Arătăm în continuare cum este trăită efectiv fiecare din aceste căi.
Simţirea ne arată calea, ori de câte ori trăim experienţa iubirii şi exprimăm. Aici,
emoţiile noastre personale se lărgesc pentru a deveni atotcuprinzătoare. Iubirea de sine şi de familie se contopeşte cu iubirea pentru omenire. În forma superioară de expresie, iubirea noastră este atât de puternică, încât ÎL cheamă pe DUMNEZEU să ni se arate. Inima care tânjeşte îşi găseşte pacea supremă prin unirea cu inima CREAŢIEI.
Gândirea ne arată calea, ori de câte ori mintea noastră încetează să fie neliniştită şi
speculativă. Pe această cale, ne oprim dialogul interior, pentru a găsi claritatea şi nemişcarea.
Este nevoie de claritate, pentru ca mintea să vadă că nu trebuie să fie atât de unidirecţională.
A gândi se poate transforma în a şti, adică în înţelepciune. Cu o claritate mai mare,
intelectul nostru analizează orice problemă şi vede soluţia. Misterul existenţei este cel pe care mintea doreşte cu adevărat să-l cunoască. Întrebările bat la uşa eternităţii, moment în care CREATORUL este singurul care le poate da răspuns. Împlinirea acestei căi apare atunci când mintea noastră se contopeşte cu mintea lui DUMNEZEU.
Acţiunea ne arată calea, ori de câte ori ne predăm. Pe această cale controlul ego-ului
asupra acţiunii slăbeşte.. Acţiune încetează să mai fie motivată de dorinţe egoiste. Cu timpul acţiunea se va detaşa de ego şi a face devine motivat de o forţă din afara noastră. Deci, ataşamentul nostru personal faţă de propriile noastre acţiuni este transformat în nonataşament, prin faptul că îndeplinim acţiunile lui DUMNEZEU. Calea îşi atinge împlinirea, atunci când abandonarea noastră este atât de completă, încât DUMNEZEU conduce tot ceea ce facem.
A fi ne arată calea, ori de câte ori cultivăm un SINE care trece dincolo de ego. Acest
ego se dovedeşte a fi o iluzie, o mască ce ascunde un EU cu mult mai măreţ care există în fiecare din noi. Identitatea noastră reală este un simţ al existenţei pure, pe care-l
numim EU SUNT. Toate fiinţele împărtăşesc acelaşi EU SUNT, iar împlinirea apare
atunci când fiinţa noastră îmbrăţişează atât de multe, încât în sentimentul nostru de a fi vii este inclus şi DUMNEZEU. Unitatea este o stare în care nimic nu este lăsat în afara lui EU SUNT.
În aceste situaţii noi luăm o decizie crucială, adică: O iau de la capăt, deci, renunţăm
la vechile percepţii şi nu la bunurile noastre. Universul, ca orice oglindă, este neutru, dar el reflectă ceea ce se află în faţa sa, fără a judeca şi fără a distorsiona. Acest pas duce la
renunţare, dacă-l crezi. Deci, ai renunţat la credinţa că lumea exterioară are vreo putere asupra ta. Acest adevăr va deveni adevărat, atunci când va fi trăit.
Pentru atingerea acestei stări propunem următorul exerciţiu.
El începe ca să observăm când atingem în conştienţa noastră niveluri subtile, in
comparaţie cu cele grosiere, deci un exerciţiu:

A iubi pe cineva este mai subtil decât a avea resentimente sau respingere de acea
persoană.
A accepta pe cineva este ceva mai subtil decât a critica persoana respectivă.
– A promova pacea este ceva mai subtil decât a promova violenţa.
– A vedea pe cineva, fără a-l judeca este ceva mai subtil decât a-l critica.
Experienţa subtilă este liniştită şi armonioasă, deci, vă simţiţi stabil şi nu sunteţi în
conflict cu nimeni. Odată ce aţi identificat această parte începeţi să favorizaţi latura subtilă a vieţii noastre. Trebuie să facem singuri alegerea, la nivelul conştienţei, deoarece, în diversitatea infinită a CREAŢIEI, fiecare percepţie dă naştere la o lume care o oglindeşte.
Orice experienţă care vă aduce în contact cu nivelul tăcut de conştienţă, poate fi numit
meditaţie.

Deepak Chopra – Cartea secretelor

Înscriere newsletter

Please wait...

Thank you for signing up!