Etichetă: experienţă

Gândul zilei 12 februarie

Nu sunt decât două lucruri pe care tu, sau oricine altcineva, trebuie să le înţelegeţi.
În primul rând, trebuie să înţelegeţi că experienţa ta este perfectă pentru tine. În experienţa ta nu există nimic care necesită să fie schimbat sau corijat.
Celălalt lucru pe care trebuie să-l înţelegeţi este că experienţa altor oameni este perfectă, aşa cum este ea. La fel ca şi tine, ei nu au nevoie să fie schimbaţi, educaţi sau corijaţi.
Aminteşte-ţi de aceste două lucruri şi vei crea mai puţină suferinţă în viaţa ta. Vei înceta să te judeci, să te blamezi sau să te auto crucifici – sau, cel puţin, vei deveni conştient de modul în care te judeci şi te vei strădui să te ierţi. Şi vei înceta să-i judeci, a-i acuzi sau să-i crucifici pe alţii – sau, cel puţin, vei deveni conştient de modul în care îi judeci pe ceilalţi şi vei vedea că el îţi scoate în evidenţă părţi ale propriei tale conştiinţe care strigă după acceptare şi vindecare.
Acest lucru nu numai că îi eliberează pe ceilalţi.
El te ajută şi pe tine să-ţi scoţi cârligul din gură. – Paul Ferrini

Înscriere newsletter

Please wait...

Thank you for signing up!

Gândul zilei 8 februarie

Atâta timp cât încerci să alegi între două puncte de vedere susţinute cu tărie, vei accentua diferenţa dintre ele. Presiunea de a decide este o sabie cu două tăişuri. Ea îi răneşte pe toţi pe care îi atinge. Nu te mai grăbi şi nu mai forţa lucrurile. Fii răbdător cu tine. Îmbrăţişează-ţi întreaga experienţă. Ia sabia care vă desparte şi iubeşte-o. Iubeşte-o, până când ascuţişul ei se toceşte. Iubeşte-o, până când nu mai poate să-ţi facă rău ţie sau celorlalţi. Transformă acea sabie într-o lamă de plug. De-abia atunci poţi să decizi. Asta, deoarece numai atunci te vei odihni într-un loc unde accepţi totul, unde judecăţile se dizolvă şi unde se naşte iubirea. – Paul Ferrini

Înscriere newsletter

Please wait...

Thank you for signing up!

Gândul zilei 24 ianuarie

Atunci când îi învinovăţeşti şi îi judeci pe cei din viaţa ta, vei trăi experienţa separării. Poţi realiza o punte de legătură peste această separare, numai comunicând cu ceilalţi, într-un mod lipsit de ostilitate. Dacă ai un sentiment de mânie, de exemplu, lasă cealaltă persoană să ştie că eşti mânios, dar nu o învinovăţi pe ea pentru că te “face” să fii mânios.Nu îţi ascunde sau deghiza mânia. Admite-o în mod deschis. Asumă-ţi responsabilitatea pentru ea. Comunică cu onestitate ceea ce simţi şi apoi ascultă, fără să judeci, cum se simt ceilalţi. În acest fel, eviţi stările extreme de a-ţi înăbuşi sentimentele, sau de a le proiecta şi de a-i ataca pe ceilalţi – Paul Ferrini

Înscriere newsletter

Please wait...

Thank you for signing up!

Gândul zilei 15 ianuarie

A trăi singur este o cerinţă pentru a reuşi să trăieşti foarte bine cu o altă persoană. Dacă nu ai trăit singur, nu ai avut timp să afli cine eşti şi de ce anume ai nevoie într-o relaţie. E posibil ca tu să fi trăit, străduindu-te să-ţi satisfaci părinţii, profesorii, prietenii şi iubiţii.
Ca să obţii acceptarea şi aprobarea acestor persoane importante din viaţa ta, poate că ţi-ai neglijat propriile necesităţi şi dorinţe. A trece de la o relaţie la alta nu te va ajuta să prinzi rădăcini în propria ta experienţă. Trebuie să-ţi faci puţin timp pentru a-ţi stabili propriul tău ritm şi pentru a afla ce este cu adevărat important pentru tine. – Paul Ferrini

Înscriere newsletter

Please wait...

Thank you for signing up!

Gândul zilei 15 noiembrie

În starea noastră de conştiinţă limitată, nu putem să nu credem că ştim ce înţeles are experienţa noastră. Cu toate acestea, cu cât credem mai mult că avem răspunsurile, cu atât mai mult ni se închid minţile, obturând misterul experienţei. Intuiţii şi ocazii importante sunt pierdute, pentru că ne privim experienţa în mod limitat sau imuabil.
Astăzi, încearcă să consideri că nu ştii semnificaţia unei experienţe. Fii doar împreună cu experienţa ta – fără a o analiza sau interpreta.
Fii neutru faţă de experienţa ta şi faţă de cea a altora. Nu fi pentru ea, sau împotriva ei.
Accept-o doar, aşa cum este – şi permite-i să se desfăşoare. – Paul Ferrini

Înscriere newsletter

Please wait...

Thank you for signing up!

Gândul zilei 14 noiembrie

Nu poţi găsi o hartă care să te ducă la adevăr şi nici nu te poţi baza pe experienţa altora. Dacă întrebi o persoană încotro ar trebui să mergi, ea îţi va spune: “ia-o la dreapta”. Dacă întrebi o altă persoană, ea îţi va spune: “ia-o la stânga”.
Întreabă pesimistul unde poţi găsi adevărul, iar el îţi va răspunde: “A fost aici ieri. L-ai ratat”. Întreabă optimistul, iar el îţi va răspunde: “Va fi aici mâine”.
Cine dă răspunsul corect? Oare există vreun răspuns corect? După ce ai dat de câteva fundături, începi să realizezi că răspunsul care are semnificaţie pentru tine, poate să fie diferit de răspunsul care are semnificaţie pentru ceilalţi. Paul Ferrini

Înscriere newsletter

Please wait...

Thank you for signing up!

Gândul zilei 9 noiembrie

Poţi da numai ceea ce crezi că ai şi poţi primi numai ceea ce crezi că meriţi. Dacă încerci să dai ceva ceea ce nu crezi că ai, ceilalţi vor simţi că darul tău nu este sincer şi nu vor dori să-l accepte. Dacă încerci să primeşti ceea ce nu crezi că meriţi, vei încărca darul cu atât de multe condiţii, încât celorlalţi le va fi imposibil să ţi-l dea.
Astfel de încercări eşuate de a da şi a primi pot fi epuizante din punct de vedere emoţional. De asemenea, ele îţi pot slăbi încrederea în sine, în aşa fel încât, atunci când păşeşti în următoarea experienţă, te poţi aştepta la un eşec. Este mai bine să o iei mai încet şi să fii cinstit cu tine însuţi.
După aceea, poţi fi cinstit şi cu ceilalţiDacă nu crezi că ai darul, nu încerca să-l dai. Dacă nu crezi că meriţi darul, nu încerca să-l primeşti. Aşteaptă până când eşti gata să dai darul şi să-l primeşti – şi vei avea o şansă mult mai mare de a reuşi.- Paul Ferrini

Înscriere newsletter

Please wait...

Thank you for signing up!

Gândul zilei 2 octombrie

Adună lemne, doar dacă vrei să aprinzi focul. Mestecă în oală, doar dacă vrei să miroşi fiertura. Evocă trecutul, doar dacă doreşti să dansezi cu el.
Dar, dacă e un incendiu în casa ta, trebuie să-ţi strângi lucrurile şi să pleci. Dacă mâncarea fierbe, nu se poate să nu o mirosi. Dacă trecutul dansează în oglinda ta, nu te poţi preface că eşti în stare de samadhi.
Rezistenţa la experienţă creează nenumărate ocoluri. La fel se întâmplă şi cu cercetarea. Nu opune rezistenţă. Nu cerceta prea adânc. Ocupă-te doar de ce vine în viaţa ta – atunci când vine. – Paul Ferrini

Înscriere newsletter

Please wait...

Thank you for signing up!

Gândul zilei 17 septembrie

Întotdeauna încercam să înţelegem ce vom experimenta – încă înainte de a experimenta. Dar aceasta nu este învăţare prin experienţă. Este învăţare intelectuală.
Învăţarea prin experienţa are loc atunci când te deschizi la o experienţă, fără a şti ce se va întâmpla. Abia apoi afli care este experienţa. Şi, deseori, ceea ce se întâmplă nu este ceea ce ai crezut tu că se va întâmpla.
Poţi pune întrebări despre nenumărate subiecte – inclusiv despre meditaţie sau spiritualitate – dar răspunsurile autentice nu vor veni decât după ce vei permite ca experienţa să aibă loc. – Paul Ferrini

Înscriere newsletter

Please wait...

Thank you for signing up!

 

 

Şedinţa de consiliere şi suport 30 lei/h sau 50 lei/ 2 h

Gândul zilei 12 septembrie

Te rog, încetează să te mai plângi şi să-i găseşti cusururi vieţii tale. Fă o experienţă: încearcă o altă abordare! Timp de treizeci de zile, exersează în a găsi ceva pozitiv în tot ceea ce ţi se întâmplă.
Nu îţi “înfrumuseţa” viaţa şi nici nu pretinde că eşti fericit, atunci când nu eşti. Dacă nu eşti fericit, admite acest lucru şi pune întrebarea “Ce este pozitiv în nefericirea mea?”
Viaţa este calul tău dar tu nu îl călăreşti. Ridică-te în şa şi rămâi acolo timp de treizeci de zile. Nu te opri din călărit, pentru că îţi închipui că ai greşit calul. Nu ai greşit calul, aşa că nu încerca să-l schimbi cu unul mai bun. Asta nu funcţionează niciodată. Numai calul pe care îl călăreşti te va duce acolo unde ai nevoie să mergi. Ai încredere în el şi îngrijeşte-l. Şi vezi ce se întâmplă.
Încă o sugestie: Dacă-ţi aduci calul la apă, iar el nu bea, nu-ţi face griji. Pur şi simplu nu îi e sete. Atunci când va avea nevoie să bea, va găsi el apa înaintea ta.-Paul Ferrini

Înscriere newsletter

Please wait...

Thank you for signing up!

Gândul zilei 23 august

Noi credem că ascultăm, dar nu este adevărat. Dacă am asculta cu atenţie şi pe deplin, ne-am transforma vieţile.
Ascultarea este o experienţă a comuniunii, atunci când alegem să fim prezenţi, când “auzim” cu inima, nu numai cu urechile. Ascultarea nu este un act banal sau nesemnificativ, ci un act de mare finalitate şi frumuseţe, un act care inspiră şi înalţă. Este un mod în care ne putem oferi reciproc iubire şi respect.
Ascultăm nu ca să fim sau să nu fim de acord – ci, pur şi simplu, ca să ne auzim reciproc experienţa. Vorbim nu pentru a atrage atenţia sau aprobarea – ci pentru a comunica ceea ce se afla în inimile şi în minţile noastre.
Cea mai mare bucurie a noastră nu este să găsim aprobare la ceilalţi, ci să trăim experienţa de a auzi şi a fi auziţi cu adevărat, fără a fi judecaţi. Acest rezultat poate fi atins în orice întâlnire.- Paul Ferrini

Înscriere newsletter

Please wait...

Thank you for signing up!

Gândul zilei 9 mai

Fiecare moment este extatic, dacă ne facem timp să-l experimentăm pe deplin. Aşadar, păstrează-ţi inima şi ochii deschişi, întâmpină cu bucurie fiecare moment, atunci când vine – şi binecuvântează-l când se duce. Fii încredinţat că totul este în regulă, exact aşa cum este. Fiecare experienţă pe care ai avut-o, a fost deja iertată.
Nu eşti un prizonier al trecutului. Eşti liber să răspunzi cu iubire şi adevăr, chiar în acest moment. – Paul Ferrini

Înscriere newsletter

Please wait...

Thank you for signing up!

 

Patru căi ce duc spre unitate

Dacă încă mai considerăm că acest aspect este o idee ciudată a altcuiva, experienţa
noastră de viaţă nu se schimbă. O realitate unică nu este o idee, este o poartă spre o
nouă modalitate de a trăi viaţa.
Conştiinţa este potenţialul întregii Creaţii, când vom înţelege faţa se va lumina. Cu cât
deţinem mai multă conştiinţă, cu atât avem mai mult potenţial ca să creezi. Necesită o
întrebare: Dorim să fim victima celor cinci simţuri sau co-creator? Unele din opţiuni sunt:
În funcţie de cele cinci simţuri, adică: separare, dualitate, ego-ul, a fi supus fricii, a fi
detaşat de Sursă, a fi limitat în timp şi spaţiu.
În funcţie de legile naturale, adică: a deţine controlul, a fi mai puţin supus fricii, a fi
conectat la resursele naturale, a fi inventiv, a fi înţelegător, a exploata bogăţiile timpului şi
spaţiului.
În funcţie de conştienţă, adică: apropiat de legile naturii, aproape de Sursă, graniţele
dispar, intenţiile se transformă în rezultate, dincolo de timp şi spaţiu.

Conştienţa este tot ce schimbă în călătoria de la separare la realitatea unică. Atunci când depinzi de cele cinci simţuri, eşti conştient că lumea fizică este realitatea
primară. Singurul rol pe care-l are Conştienţa ta este să privească lumea care este acolo afară.
Cele cinci simţuri sunt foarte înşelătoare, căci ne spun că soarele răsare în est şi apune în vest, etc. Următorul stadiu al conştienţei depinde de legile naturii la care se ajunge prin gândire şi experimentare. Observatorul nu mai este o victimă a amăgelii, poate descifra legea gravitaţiei, utilizând matematica şi experimentele gândului. Când creierul uman are în vedere legile naturii, lumea materială se află tot acolo afară şi aşteaptă să fie explorată.
În cele din urmă cineva trebuie să întrebe: Cine sunt eu, cel care gândeşte toate
aceste lucruri? Aceasta este întrebarea ce duce la conştienţa pură, asta deoarece dacă goleşti creierul de orice gând (ca la meditaţie) conştienţa se dovedeşte a nu fi goală, vidă şi pasivă.
Dincolo de limitele timpului şi spaţiului, are loc un sigur proces şi doar unul, adică: creaţia se creează pe sine, folosind conştienţa ca pe plastilină.
În lumea obiectivă, conştiinţa se transformă în lucruri, iar în lumea subiectivă în
experienţe. Nu există nici o diferenţă şi printr-o atingere magică, creierul uman nu trebuie să stea în afara procesului creator. Doar fiind atenţi şi având o dorinţă activăm butonul creaţiei. Se poate activa doar dacă credem şi să o facem, doar cei ce cred în limitări nu o pot face.
Splendoarea călătoriei spirituale este aceeaşi ca şi ciudăţenia ei, adică: primim o putere
deplină, doar prin înţelegerea faptului că am folosit acea putere tot timpul, pentru a vă conecta la voi înşivă. Suntem la nivel potenţial, prizonierul, temnicerul, eroul care deschide carcera sau toate la un loc.
Această dilemă a frustrat pe toată lumea care a încercat să accepte această realitate,
chiar şi atunci când înţelepciunea este dobândită şi-ţi dai seama că propriu creier dă naştere tuturor lucrurilor din jurul nostru, iar găsirea butonului creaţiei ne scapă. Există o cale, în spatele fiecărei experienţe se află un experimentator care ştie ce se petrece. Când vom găsi acel punct în care se găseşte acesta ne aflăm în punctul zero, în jurul căreia se învârte lumea. Ajungerea în acel punct este un proces care începe acum.
Orice experienţă ne vine într-una din cele patru modalităţi: ca sentiment, ca gând, ca acţiune sau simplu ca un sentiment de a fi. În momente neaşteptate experimentatorul este mult mai prezent în aceste patru aspecte decât de obicei.
Toate lucrurile sunt ca şi conţinutul unei valize mentale, oamenii îngrămădesc în
valizele lor mii de lucruri. Dar, conştienţa nu este o valiză şi acelaşi lucru îl putem spune
despre lucrurile din interior.

Conştienţa se defineşte pe sine însuşi, ca: pură, vie, vioaie, tăcută şi plină de potenţial creator. Uneori, aproape că experimentaţi acea stare pură şi în acele momente, unul din lucrurile pe care le-am menţionat anterior sau ceva similar iese la suprafaţă, în loc să stea ascuns.
Anumite semne sunt palpabile şi se nasc ca nişte senzaţii de netăgăduit în corp, iar
altele la nivel subtil fiind greu de exprimat, ca: un tremur de la ceva care ne atrage pe
neaşteptate atenţia. La observarea unui astfel de semn, avem deja la îndemână o pistă care poate duce dincolo de gând, sentiment sau acţiune şi în acest moment putem să facem o alegere.
Există doar o diferenţă foarte fină între a simţi că sunt în siguranţă, ca de exemplu şi a
şti că sunt în siguranţă. Din acest punct de vedere se trece mai departe la a acţiona ca şi cum sunt în siguranţă şi până când îmi dau seama în sfârşit că, îndoiala, întreaga mea existenţă a fost în siguranţă, încă de când m-am născut, deci Sunt în siguranţă.

Arătăm în continuare cum este trăită efectiv fiecare din aceste căi.
Simţirea ne arată calea, ori de câte ori trăim experienţa iubirii şi exprimăm. Aici,
emoţiile noastre personale se lărgesc pentru a deveni atotcuprinzătoare. Iubirea de sine şi de familie se contopeşte cu iubirea pentru omenire. În forma superioară de expresie, iubirea noastră este atât de puternică, încât ÎL cheamă pe DUMNEZEU să ni se arate. Inima care tânjeşte îşi găseşte pacea supremă prin unirea cu inima CREAŢIEI.
Gândirea ne arată calea, ori de câte ori mintea noastră încetează să fie neliniştită şi
speculativă. Pe această cale, ne oprim dialogul interior, pentru a găsi claritatea şi nemişcarea.
Este nevoie de claritate, pentru ca mintea să vadă că nu trebuie să fie atât de unidirecţională.
A gândi se poate transforma în a şti, adică în înţelepciune. Cu o claritate mai mare,
intelectul nostru analizează orice problemă şi vede soluţia. Misterul existenţei este cel pe care mintea doreşte cu adevărat să-l cunoască. Întrebările bat la uşa eternităţii, moment în care CREATORUL este singurul care le poate da răspuns. Împlinirea acestei căi apare atunci când mintea noastră se contopeşte cu mintea lui DUMNEZEU.
Acţiunea ne arată calea, ori de câte ori ne predăm. Pe această cale controlul ego-ului
asupra acţiunii slăbeşte.. Acţiune încetează să mai fie motivată de dorinţe egoiste. Cu timpul acţiunea se va detaşa de ego şi a face devine motivat de o forţă din afara noastră. Deci, ataşamentul nostru personal faţă de propriile noastre acţiuni este transformat în nonataşament, prin faptul că îndeplinim acţiunile lui DUMNEZEU. Calea îşi atinge împlinirea, atunci când abandonarea noastră este atât de completă, încât DUMNEZEU conduce tot ceea ce facem.
A fi ne arată calea, ori de câte ori cultivăm un SINE care trece dincolo de ego. Acest
ego se dovedeşte a fi o iluzie, o mască ce ascunde un EU cu mult mai măreţ care există în fiecare din noi. Identitatea noastră reală este un simţ al existenţei pure, pe care-l
numim EU SUNT. Toate fiinţele împărtăşesc acelaşi EU SUNT, iar împlinirea apare
atunci când fiinţa noastră îmbrăţişează atât de multe, încât în sentimentul nostru de a fi vii este inclus şi DUMNEZEU. Unitatea este o stare în care nimic nu este lăsat în afara lui EU SUNT.
În aceste situaţii noi luăm o decizie crucială, adică: O iau de la capăt, deci, renunţăm
la vechile percepţii şi nu la bunurile noastre. Universul, ca orice oglindă, este neutru, dar el reflectă ceea ce se află în faţa sa, fără a judeca şi fără a distorsiona. Acest pas duce la
renunţare, dacă-l crezi. Deci, ai renunţat la credinţa că lumea exterioară are vreo putere asupra ta. Acest adevăr va deveni adevărat, atunci când va fi trăit.
Pentru atingerea acestei stări propunem următorul exerciţiu.
El începe ca să observăm când atingem în conştienţa noastră niveluri subtile, in
comparaţie cu cele grosiere, deci un exerciţiu:

A iubi pe cineva este mai subtil decât a avea resentimente sau respingere de acea
persoană.
A accepta pe cineva este ceva mai subtil decât a critica persoana respectivă.
– A promova pacea este ceva mai subtil decât a promova violenţa.
– A vedea pe cineva, fără a-l judeca este ceva mai subtil decât a-l critica.
Experienţa subtilă este liniştită şi armonioasă, deci, vă simţiţi stabil şi nu sunteţi în
conflict cu nimeni. Odată ce aţi identificat această parte începeţi să favorizaţi latura subtilă a vieţii noastre. Trebuie să facem singuri alegerea, la nivelul conştienţei, deoarece, în diversitatea infinită a CREAŢIEI, fiecare percepţie dă naştere la o lume care o oglindeşte.
Orice experienţă care vă aduce în contact cu nivelul tăcut de conştienţă, poate fi numit
meditaţie.

Deepak Chopra – Cartea secretelor

Înscriere newsletter

Please wait...

Thank you for signing up!

 

zi nastere

Amprenta zilei de naştere

Cei născuţi in zilele de 1, 6, 11, 16, 21, 26, 31 – Tipologia A1 – Curgere şi apă

Dintre toate tipologiile, oamenii A1 sunt cei care au viziunea cea mai caldă şi mai frumoasă asupra iubirii. Pentru ei înşişi, întregul lor destin se rezumă la ‘ a iubi ‘, iar dacă nu reuşesc acest lucru se simt nefericiţi, neîmpliniţi, trăind cu sentimentul că nu şi-au atins menirea în viaţă. Se îndrăgostesc de multe ori în viaţă, cu prea multă uşurinţă am putea spune, de fiecare dată ca şi când ar fi prima şi ultima oară, însă dezvoltă relaţii sentimentale de o natură neobişnuită, adesea furtunoase şi intense. Au o natură prietenoasă şi adoră să traiască în mijlocul celorlalţi, înconjuraţi de viaţă, de tumult, de agitaţie şi de complicaţii. Sunt precum apa… dinamici, plini de viaţă, agili, se strecoară prin stânci şi oameni şi în ciuda obstacolelor reuşesc cumva să iasă la suprafaţă. Chiar daca nu realizează, au capacitatea de a-i modela pe ceilalţi, contribuind la evoluţia lor interioară. Sunt însă şi schimbători, iar uneori, în ciuda unor calităţi remarcabile, prea umili, modeşti şi sensibili la gesturile şi cuvintele celor din jur.

 

Cei născuti în zilele de 2, 7, 12, 17, 22, 27 – Tipologia B2 – Foc şi visuri

Oamenii B2 au visuri înalte, aşteptări şi cerinţe de proporţii cosmice de la ei înşişi, iar viaţa lor întreagă se construieşte în jurul împlinirii ambiţiilor şi dorinţelor lor secrete. S-au născut să descopere noi orizonturi, să transforme în totalitate, să ardă, să consume, să nu se lase modelaţi şi să nu îşi lase spiritul să se stingă. Sunt perfecţionişti înnăscuţi şi atunci când vine vorba de ceea ce-şi doresc rareori fac lucrurile pe jumătate.
Oameni B2 sunt precum focul… spontani, minunaţi, puternici, creativi, dominanţi până la cotropire, crezând intens în propria putere, impunând respect şi admiraţie, dar totodată şi teamă. Nu mulţi sunt cei care le stau necondiţionat în preajmă fără a nu se simţi folosiţi, manipulaţi, influenţaţi chiar şi la un nivel inconştient. Cu greu încredinţează unei persoane, fie ea şi prieten, încrederea lor. Pot fi numiţi oricum, numai naivi nu. Îşi cunosc interesele şi ştiu să pună în balanţă atât aspectele pozitive cât şi pe cele negative ale unei chestiuni.
Iubirea şi împlinirea sentimentală ocupă un loc important în viaţa oamenilor B2, însă întotdeauna căutarea persoanei potrivite se aseamănă prea mult cu căutarea perfecţiunii. Iubirea le survine pe o cale mai anevoioasă şi de multe ori constată cu tristeţe că au iubit cu adevărat atunci când relaţia respectivă se află la final. Este foarte posibil ca de-a lungul vieţii să dezvolte tendinţă spre egoism, maliţiozitate, insensibilitate şi să emita exigenţe prea mari de la partenerul de viaţă.

 

Cei născuţi în zilele de 3, 8, 13, 18, 23, 28 – Tipologia C3 – Aer şi libertate  

Oamenii C3 sunt născuţi să fie liberi, să-şi exprime sentimentele, să spună deschis ceea ce gândesc, să circule după bunul plac, să călătoreasca, să cunoască, să experimenteze după legile propriului arbitru, să transmită mai departe cunoştinţele pe care le deţin. De multe ori, idealurile lor de viaţă nu cunosc o reprezentare concretă şi materială, ci sunt simbolizate de alte persoane. Oamenii C3 sunt totodată extrem de pasionali şi impulsivi şi pot deveni dependenţi de cei pe care îi iubesc, având tendinţa de a-i sufoca, de a-i absorbi spiritual.
Chiar dacă deţin arta stăpânirii şi a controlării emoţiilor, uneori deciziile pe care le iau îi sperie pe cei din jur prin necunoscutul şi controversele cărora le dau naştere. Dacă vrei să te iubească, lasă-i liberi şi nu le îngrădi spiritul. Sunt făcuţi să simtă, să vadă, să guste, să se delecteze cu tot ce este mai frumos pe lumea aceasta, să experimenteze senzaţii şi emoţii supreme. Cu greu pot fi legaţi de un loc,însă dacă îşi găsesc aici rostul, după lungi peregrinări, se întorc de bună voie la ceea ce au lăsat în urmă.

zi nastere

 

Cei născuţi în zilele de 4, 9, 14, 19, 24, 29 – Tipologia D4 – Pământ şi stabilitate 

Oamenii D4 sunt precum pământul -consistenţi, vitali, esenţiali pentru existenţa celorlalţi, stabili, exercitând un magnetism aparte, toleranţi până la extreme, cu o minte ascuţită şi pătrunzătoare. Sunt oameni practici, calmi, pacifisti, echilibraţi, cu un simt al judecăţii şi al raţiunii foarte bine dezvoltat, stăpânindu-şi emoţiile şi exteriorizându-le doar în faţa acelor persoane pe care le consideră a avea o afinitate cu ei. Cred în prietenie, în stabilitatea ei şi o plasează adesea asupra tuturor celorlalte relaţii interumane. Sunt însă adesea greoi, prea cerebrali, lipsiţi de spontaneitate, luând deciziile cu mintea şi mai puţin cu sufletul.
Felul lor de a iubi este unul loial, stabilind relaţii de lungă durată cu o persoană care le aduce linişte şi armonie. Chiar dacă vor iubi intens şi se vor simţi atraşi de o persoană cu o personalitate opusă lor, vor avea tendinţa de a se retrage la primul semn de conflict sau neînţelegere. Foarte probabil că se vor sustrage dintr-o relaţie prea pasională sub pretextul că nu este ceea ce îşi doresc de la viaţă. Nu inţeleg flăcările, trăirea intensă şi pun pe prim plan trăirea echilibrată, armonioasă.

 

Cei născuţi in zilele de 5, 10, 15, 20, 25, 30 – Tipologia E5 – Lemn şi comunicare 

Oamenii E5 sunt neprefăcuţi, sinceri până aproape de naivitate şi cred cu adevărat în existenţa unei laturi pozitive în fiecare din oameni. Vor fi foarte îndrăgiţi tocmai din cauza drăgălăşeniei şi a naivităţii lor. Dar pentru că aşteaptă mult de la ceilalţi, poate prea mult, se vor lovi de mai multe dezamăgiri de-a lungul periplului lor existenţial. Experienţa este cea care îi poate învâţa să fie mai critici, mai puţin sensibili, mai puţin modelaţi de dorinţele celor din jur. Nu-şi pierd însă puritatea sufletească şi, cu oarecare efort, vor reuşi să-şi păstreze neschimbată şi bunătatea interioară.
Se tem de viaţă în sine pe care o percep prea scurtă, prea fragilă, prea neprevazută pentru a realiza tot ceea ce îşi doresc. O iubesc însă şi încearcă să profite de fiecare clipă pe care o petrec. Cred în fatalitate şi în coincidenţe, având o înclinaţie către lucrurile mistice, spirituale. Uneori se percep pe ei înşişi ca pe nişte inadaptaţi. Anii copilăriei sunt cei care vor influenţa în mod decisiv dezvoltarea şi evoluţia personalităţii lor. Pun de aceea pasiune în orice lucru mărunt pe care îl fac. Nu privesc oricum o floare, ci ca şi cum ar vrea să extragă printr-o simplă privire misterul existenţei sale. Nu percep “oricum” nici iubirea. Nu o privesc ca pe o experienţă, ci ca pe “acea” experienţă. Chiar dacă îşi găsesc cu greu sufletul pereche, relaţia cu persoana iubită va fi unică prin esenţa sa.

Sursa : garbo.ro

Înscriere newsletter

Please wait...

Thank you for signing up!

Descoperă cum poţi să fii cocreator

Spune-mi, ai în minte gândul: îmi doresc „succes lumesc”?

Uneori, da.
Şi îţi vine uneori gândul: „vreau mai mulţi bani”?
Da.
De aceea nu poţi să ai nici succes lumesc, nici mai mulţi bani.
De ce nu?
Pentru că universul nu poate să facă altceva decât să-ţi aducă manifestarea directă a gândului tău.Gândul tău este: „vreau succes lumesc”. Înţelegi?
Puterea creatoare este ca un duh din sticlă. Cuvintele tale sunt un ordin pentru el. Înţelegi?
Şi atunci, de ce nu am mai mult succes?


Ţi-am spus, cuvintele tale sunt un ordin. Cuvintele tale au fost „eu vreau succes”. Şi universul spune „foarte bine, vrei”.
Tot nu sunt sigur că pricep.
Priveşte lucrurile în felul acesta. Cuvântul „eu” este cheia care porneşte motorul creaţiei. Cuvinteleeu sunt” sunt extrem de puternice. Ele sunt afirmaţii lansate
către univers. Comenzi.
Orice urmează după cuvântul „eu” (care îl pune în mişcare pe Marele Eu Sunt) are tendinţa de a se manifesta în realitatea fizică.
De aceea, „eu” + „vreau succes” produce ideea că tu vrei succes. „Eu” + „vreau bani” trebuie să producă ideea că tu vrei bani. Nu poate produce nimic altceva, pentru că
gândurile, cuvintele sunt creatoare. La fel sunt şi acţiunile. Şi dacă tu acţionezi într-un mod care spune că vrei succes şi bani, atunci gândurile tale, cuvintele şi acţiunile tale sunt în concordanţă şi tu vei trăi fără îndoială experienţa acestei stări de a dori.
Înţelegi?
Da. Dumnezeule! Chiar aşa stau lucrurile?
Desigur. Tu eşti un creator foarte puternic. Dar, crede-mă că, dacă tu ai avea un gând sau ai face o afirmaţie o singură dată – cum se întâmplă la furie, de exemplu,
sau când eşti frustrat – nu prea e posibil ca aceste gânduri sau cuvinte să fie transpuse în realitate. Aşa că, nu trebuie să-ţi faci griji dacă spui „vedea-te-aş
mort!” sau „du-te naibii!”, sau orice alte lucruri nu prea amabile pe care le gândeşti sau le spui uneori.

Mulţumesc lui Dumnezeu.
Cu plăcere. Dar dacă repeţi un gând sau spui un cuvânt mereu şi mereu – nu o dată, nu de două ori, ci de zeci, de sute de mii de ori – îţi dai seama ce putere creatoare au?
Un gând sau un cuvânt rostit şi rostit şi rostit devine chiar aşa – rostit .Adică împins în afară. Devine realizat în exterior. Devine realitatea ta fizică.
Ce nenorocire!
Exact asta şi produce foarte adesea – o mare nenorocire! Voi iubiţi nenorocirea, iubiţi drama. Până la un punct, când nu le mai iubiţi. Vine un anumit moment în evoluţia voastră când încetaţi să mai iubiţi drama, încetaţi să mai iubiţi „povestea” pe care o
trăiţi. În acest moment decideţi – alegeţi în mod activ -să o schimbaţi. Numai că majoritatea nu ştiţi cum.
Acum, tu ştii.
Pentru a-ţi schimba realitatea, pur şi simplu încetează să mai gândeşti în felul acesta. În cazul nostru, în loc să gândeşti: „vreau succes”, gândeşte „am succes”.
Dar asta arată a minciună. M-aş amăgi pe mine însumi, dacă aş spune aşa ceva. Mintea
mea ar urla: „ai, pe naiba!”.
Atunci, gândeşte-te într-un mod pe care poţi să îl accepţi. „Succesul se îndreptă către mine acum” sau „totul mă duce spre succes”.

Afirmaţiile nu acţionează atunci când sunt, pur şi simplu, nişte propoziţii legate de ceva ce tu vrei să fie adevărat. Afirmaţiile acţionează numai atunci când ele sunt nişte propoziţii spuse în legătură cu ceva despre care tu ştii deja că este adevărat.
Cea mai bună afirmaţie este o frază de recunoştinţă şi apreciere.
„Mulţumesc, Dumnezeule, pentru că ai adus
succesul în viaţa mea”.
Această idee – gând – rostită şi trăită produce rezultate minunate atunci când ea vine din cunoaştere adevărată; nu dintr-o încercare de a produce rezultate, ci dintr-o convingere că rezultatele au fost deja produse.
Lui Iisus i-au fost clare toate aceste lucruri. Înaintea fiecărui miracol, El Îmi mulţumea pentru că i-l făceam posibil.
Niciodată El nu S-a gândit să nu fie recunoscător, pentru că niciodată nu S-a gândit că nu se va întâmpla ceea ce afirma El. Acest gând nu I-a venit niciodată în minte.
Atât era de sigur de Ceea Ce El Era şi de relaţia Lui cu Mine, încât fiecare dintre gândurile, cuvintele şi faptele Lui au reflectat această convingere – exact cum o
reflectă şi gândurile, cuvintele şi faptele tale …
Dacă există acum ceva ce tu alegi să trăieşti ca experienţă în viaţa ta, nu-l dori – alege-l.Alegi succesul în termeni lumeşti? Alegi mai mulţi bani? Bine. Atunci, alege-le. Total. Pe deplin. Nu cu jumătăţi de măsură.Totuşi, să nu te surprindă că, la nivelul tău de
evoluţie, „succesul lumesc” nu te mai interesează.

Conversaţii cu Dumnezeu – Neale Donald Walsch

Înscriere newsletter

Please wait...

Thank you for signing up!

Conversaţii cu Dumnezeu

Dificultatea constă în a face diferenţa între mesajele de la Dumnezeu şi datele venite din alte surse. Diferenţierea se face simplu, aplicând o regulă de bază:Mie Îmi aparţin Gândul vostru cel mai Înalt,Cuvântul vostru cel mai Clar, Sentimentul vostru cel
mai Măreţ. Orice altceva de mai mică valoare provine din altă sursă.Acum, sarcina de diferenţiere devine uşoară şi ar trebui să nu fie greu nici măcar pentru un începător să-şi dea seama ce înseamnă cel mai Înalt, cel mai Clar şi cel mai Măreţ.
Îţi voi da totuşi aceste îndrumări:Cel mai Înalt Gând este întotdeauna acel gând care
conţine bucurie. Cele mai Clare Cuvinte sunt acele cuvinte care conţin adevărul. Cel mai Măreţ sentiment este acel sentiment pe care-l numiţi dragoste.
Bucurie, adevăr, dragoste.
Acestea trei sunt surori şi una te duce întotdeauna la cealaltă. Nu contează ordinea în care sunt aşezate.Acum, după ce am stabilit care mesaje sunt ale Mele şi care vin din altă sursă, singura problemă care rămâne este dacă mesajele Mele vor fi luate în seamă.Majoritatea mesajelor Mele nu sunt luate în seamă.Unele, pentru că par prea bune ca să fie adevărate.Altele, pentru că par prea grele pentru ca să fie urmate. Multe, pentru că sunt, pur şi simplu, înţelese greşit. Majoritatea, pentru că nu sunt primite.
Cel mai puternic mesager al Meu este experienţa,dar până şi pe acesta îl ignoraţi. Îl ignoraţi în special pe acesta.Lumea voastră n-ar arăta aşa cum arată acum dacă
aţi fi dat, pur şi simplu, ascultare propriei voastre experienţe. Rezultatul faptului că nu aţi dat ascultare experienţei este că o retrăiţi iarăşi şi iarăşi. Asta,pentru ca planul Meu să nu fie contracarat şi voinţa Mea să nu fie ignorată. Veţi primi mesajul. Mai devreme sau mai târziu.Nu vă voi forţa totuşi. Nu vă voi sili niciodată. V-am dat liber arbitru – puterea de a face ce consideraţi voi că e mai bine şi nu o să vi-l iau niciodată înapoi.


 

Nu există „ar trebui” şi „nu ar trebui” în lumea lui Dumnezeu. Fă ce vrei. Fă ceea ce te reflectă, ceea ce te reprezintă ca o versiune mai grandioasă a Sinelui tău. Dacă vrei să te simţi prost, simte-te prost.
Dar nu judeca şi nu condamna, pentru că tu nu ştii de ce se întâmplă un lucru şi nici ce scop are el.Şi aminteşte-ţi: ceea ce tu condamni te va condamna şi, într-o zi, vei ajunge să fii ceea ce judeci.Caută, mai degrabă, să schimbi aceste lucruri care
nu mai reprezintă imaginea cea mai înaltă a lui Cine Eşti, sau sprijină-i pe cei care le schimbă. Dar binecuvântează totul – deoarece totul reprezintă creaţia lui Dumnezeu prin trăirea vieţii şi aceasta este cea mai înaltă creaţie.


Cuvântul „a renunţa” conţine un înţeles atât de greşit. În realitate, nu poţi să renunţi la nimic pentru că, orice căruia îi opui rezistenţă – persistă. Cel care cu adevărat renunţă – nu renunţă ci, pur şi simplu, alege altceva. Acesta este un gest de a te îndrepta spre ceva, nu de a te îndepărta de ceva. Nu poţi să te îndepărtezi de ceva pentru că acesta
te va urmări până la capătul pământului. De aceea, nu opune rezistenţă tentaţiei, ci, pur şi simplu, întoarce-i spatele. Întoarce-te către Mine şi îndepărtează-te de orice care nu seamănă cu Mine.


Evenimentele apar în timp şi spaţiu şi sunt produse prin alegerea voastră, iar Eu niciodată nu Mă amestec în această alegere. A proceda astfel ar însemna să anulez chiar motivul pentru care v-am creat. Dar asta ţi-am mai explicat-o.Voi produceţi unele evenimente de bună voie, iar alte evenimente le atrageţi către voi – mai mult sau mai puţin inconştient. Câteva evenimente – în această categorie voi băgaţi majoritatea dezastrelor naturale – sunt puse în seama „datului sorţii”.
Dar până şi cuvântul „dat” poate fi un acronim pentru „De voi / Atrase / Toate “. Cu alte cuvinte, de conştiinţa planetei.
Conştiinţa colectivă”.
Precis. Exact.
Există unii care spun că lumea se duce cu totul de râpă. Sistemul nostru ecologic e pe
moarte. Planeta noastră a intrat într-o serie de dezastre geofizice majore. Cutremure. Vulcani.Poate chiar o înclinare a Pământului pe propria sa axă. Şi sunt alţii care spun că această conştiinţă colectivă poate schimba totul; că noi putem salva Pământul cu ajutorul propriilor noastre gânduri.
Gânduri puse în acţiune. Veţi salva Pământul, dacă destui oameni de pretutindeni cred că trebuie făcut ceva ca să ajutaţi mediul înconjurător.

 

Înscriere newsletter

Please wait...

Thank you for signing up!

OSHO despre gelozie

GELOZIA NU ARE NIMIC COMUN CU DRAGOSTEA
GELOZIA VĂ ŢINE DEPARTE DE VOI ÎNŞIVĂ

Gelozia voastră distruge totul. Posesivitatea voastră distruge totul. Înainte de fericire trebuie să înţelegeţi că tot ceea ce câştigati cu gelozie, aruncaţi în foc; cu cât
deveniţi mai gelos, mai supărat, mai plin de ură, cu atât mai mult alungaţi cealaltă persoană mai departe de voi. Este o simplă lege aritmetică că nu mergeţi pe drumul care vă va ajuta; distrugeţi acelaşi lucru pe care doriti să-l păstraţi.
Este simplu, evident – este nemţeste !”

Gelozia este ca o ultimă explozie, un ţipăt negru al viselor distruse, a rănilor, a neajutorării şi a dezgustului de sine.Este ca un crucişător fără ieşire dintr-o zonă de război,fiind doar dumneavoastră la bord. Gelozia este ca un miros neplăcut ascuns în adâncurile fiinţei voastre care erupe pe pielea voastră şi pe care nici un săpun sau zâmbet nu-l poate ascunde. Gelozia este greu de definit.

Ce este şi la ce este bună? Când vorbeşti oamenilor despre acest subiect descoperi
că ei trebuie să caute câteva minute prin filele memoriei lor pentru a descoperi pe cea care indică gelozia. Bineînţeles că în partea superioară a paginii stă gelozia în dragoste din cauza lui sau a ei .
Bineînţeles ? Dar dragostea nu are nimic în comun cu gelozia .Atunci când iubitul sau iubita voastră merge cu altcineva trebuie să vă întrebaţi. Problema nu este că iubitul sau iubita voastră iubeşte pe altcineva; problema este dacă iubiţi acea persoană ? De multe ori nu sânteţi în stare să faceţi faţă acestei întrebări. Dar aceasta este cu adevărat întrebarea pe care trebuie să v-o puneţi. Dacă gelozia dispare şi dragostea totuşi rămâne, atunci înseamnă că aveţi ceva solid în viaţa voastră .

Gelozia este otrava care omoară toată dragostea şi bucuria ei. Dar gelozia vine din cauza unei neînţelegeri primare.

Continuăm să ne gândim la dragostea noastră ca la o cantitate,deci ne este frică. Ne iubea de 2 kg, iar acum doar de 1 kg.Şi mâine, dacă va găsi pe altcineva – doar de 1/2 kg. Iar în acest mod dragostea va continua să dispară; curând veţi sta faţă în faţă cu cântarul dumneavoastră fără niciun kilogram pe el. Unui bărbat trebuie să-i fie permis să vină în contact cu cât mai multe femei posibil. Unei femei trebuie să-i fie permis să vină în contact cu cât mai mulţi bărbaţi posibil.

Ambii trebuie să se îmbogăţeasc ă şi fiind bogaţi în experienţă, intimitate, prietenie, ei vor şti să aprecieze greutatea dragostei care altfel ar lipsi. Dar interesele meschine nu vor ca tu să fii inteligent, bogat în experienţă, să atingi apogeul potenţialului tău,pentru că este periculos pentru ele. Poţi rămâne sclav doar dacă eşti sărac în experienţă, doar dacă eşti sărac în înţelegere .”

“Rolul unui maestru este foarte straniu. El trebuie să te ajute să ajungi la înţelegerea structurii interne a conştiinţei tale, care este plină de gelozie. Toate tradiţiile şi întregul trecut au făcut doar opusul. Aşa numiţii sfinţi, în toate traditiile, trăiesc într-un asemenea mod încât nu vă veţi simţi gelosi pe ei niciodată. Reţineţi acest aspect. Va
simţi simpatie, respect pentru ei; dar respectul nu este realitatea voastră, simpatia nu este natura voastră. Sfântul se torturează pe el însusi, iar aceasta nu este natura sa, de asemenea. El începe să nu mai fie natural pentru a câştiga respect, pentru a-şi îndeplini egoul său. El nu este interesat în creşterea spirituală; el este interesat în respectabilitate, în a fi privit ca un zeu. Şi este gata să facă orice pentru asta. El trăieşte într-o iluzie şi crează o mare iluzie în oamenii ce vin la el. El îi ajută să simtă că sunt
religioşi, că sunt spirituali, pentru că ei respectă un sfânt.

 

Ei nu sunt gata să facă o asemenea disciplină ascetică pentru ei; dar ei speră că într-o zi… acesta este idealul lor. Ei uită însă complet că sunt fiinţe umane geloase. Iar  sfântul îi ajută să-şi uite gelozia; el îi ajută să şi-oreprime. Munca unui maestru este total diferità. El trebuie să provoace gelozia, pentru că acesta este singurul mod al
adepţilor săi de a o îndepărta.În primul rând trebuie să ştiţi că o aveţi, apoi va trebui să o aruncaţi, pentru că este doar mizerie şi suferinţă. Dar o puteţi reprima atât de adânc încât momentul când trebuie să o aruncaţi nu vine. Societatea,a exploatat individul în atâtea moduri, încât este aproape imposibil de crezut. A creat mijloace atât de inteligente şi ascunse, încât este aproape imposibil de crezut. A creat mijloace atât de inteligente şi ascunse, încât este aproape imposibil chiar a-ţi imagina că acestea sunt mijloace de exploatare. Acestea sunt mijloace de exploatare a indivizilor, de distrugere a integrităţii sale, de a îndepărta de el tot ceea ce el a produs – fără chiar a crea nici o suspiciune în el, nici o îndoială în legătură cu ceea ce face din el .

Gelozia este unul din cele mai puternice mijloace. Încă din copilărie fiecare societate, fiecare cultură, fiecare religie,ne învaţă despre comparaţie. Iar copilul este împins să înveţe aceasta. El este doar o tabula rasa, o hârtie albă fără niciun semn; deci ceea ce părinţii, profesorii, preoţii scriu în ea, el va începe să creadă că acesta este destinul său. Omul intră în existenţă cu toate uşile deschise, toate direcţiile permise, toate dimensiunile sunt pentru el de ales.Dar înainte de a putea alege, înainte de a putea fi, înainte chiar de a-şi fi simţit fiinţa, el este oprit. Şi este oprit de acei care cred că-l iubesc; zdrobit, limitat, condiţionat cu toate cele mai bune intenţii din lume…

Gelozia este unul dintre cele mai puternice mijloace .Uitaţi-vă la ea de aproape; ce poate să însemne ? Gelozia înseamnă a trăi prin comparatie. Cineva este mai înalt decît voi. Sunteti întotdeauna undeva pe o treaptă de mijloc a unei scări. Poate că scara este un cerc pentru că nimeni nu găseşte capătul. Oricine este înţepenit undeva la mijloc, oricine este la mijloc. Scara pare a fi o roată. Cineva este deasupra voastră – aceasta răneşte. Aceasta vă menţine într-o stare de luptă, mişcare prin toate mijloacele posibile, pentru că dacă reusiţi în bine sau în rău.

Succesul vă dă toate drepturile,insuccesul dovedeşte că aţi greşit. Tot ceea ce are importanţă este succesul, deci orice mijloc este permis. Deci nu trebuie să vă pese de mijloacele prin care-l atingeţi şi de fapt nimănui nu-i pasă. Problema este cum să urci cât mai sus pe scară. Dar niciodată nu vei ajunge la capătul ei. Şi oricine
va fi deasupra ta va crea în tine gelozia, pentru că el a reuşit si tu ai căzut. Cineva poate gândi că-şi poate petrece toată viaţa trecând de pe o scară pe alta, dar va găsi pe cineva care să fie mai sus decît el – care n-ar putea să sară de pe scară ? Nu, nu poate sări .

Societatea este foarte precaută, foarte inteligentă. Ea şi-a rafinat metodele de-a lungul miilor de ani. De ce nu puteţi ieşi din cerc ? Pentru că este cineva mai jos decât voi şi asta vă dă satisfacţii incredibile. Vedeţi strategia ? Cineva este deasupra voastră; ceea ce creează gelozie, mizerie, suferinţă,umilinţă, un sentiment de rău, ceea ce nu vă face să dovediţi mentalului că sunteţi om pe deplin. În timp ce ceilalţi continuă să se mişte, voi v-aţi oprit. Aceasta vă face să vă simţiţi rău, fără sens, nefolositor, o umbră pe pământ şi nimic mai mult. Doar aceasta este cazul în care săriţi de pe scară şi spuneţi celorlalţi de pe scară să meargă unde doresc. Dar nu puteţi sări pentru că mai sunt oameni sub voi; atât cât puteţi vedea sunt rânduri sub voi şi rânduri sub ei. Aceasta vă dă o mare satisfacţie, un sentiment mare că aţi întrecut atâţia oameni; că nu sunteţi pe deplin nefolositor. Aţi dovedit că aveţi o oarecare putere a voinţei şi că nu sunteţi o căzătură; aceşti oameni de sub voi sunt destui pentru a dovedi aceasta .

Acum sunteţi într-o dilemă .
De câte ori vă uitaţi în sus, o groază de mizerie coboară în voi; de cîte ori vă uitaţi în jos, o mare satisfacţie vă înconjoară .
Acum, cum puteţi sări de pe scară ? Pentru că sărind de pe ea, veţi sări peste amîndouă. Nimeni nu va mai fi deasupra voastră, dar nimeni nu va mai fi dedesubtul vostru; şi veţi fi lăsat singur dacă săriţi. Aici pe scară sunteţi cu toată lumea, cu o parte a societăţii, a culturii, a civilizaţiei – şi  este doar problema unui mic efort, şi oamenii vor continua să vă spună, “Bravo, continuă !” Nu fii deprimat, nu fi pesimist, rămîi optimist. Noaptea nu te va pierde pentru totdeauna. Ei vor continua să-ţi spună “Când noaptea este foarte adâncă,dimineaţa este aproape deci nu-ţi fie frică de întuneric, de cădere. “Îti vor da 1001 de exemple…”. Părinţii continuă să ne înveţe încă din copilărie, “Uită-te la băiatul vecinilor noştri – a ieşit primul la şcoală, colegiu sau universitate…
Şi aici este o logică, o logică simplă: dacă nu te simţi superior, nu te poţi simţi inferior. Amîndouă vin împreună, merg împreună. Dacă arunci una, nu o poţi salva pe cealaltă.
Dacă nu te simţi superior în faţa nimănui, cum ai putea să te simţi inferior ? Te poţi simţi doar tu însuţi .

M-am gândit întotdeauna la toţi aceşti oameni Alexandru cel Mare,Tamerlan,Napoleon Bonaparte. De ce să învăţăm copii inocenţi despre aceşti oameni ? Pentru a crea în ei dorinţa de a fi cuceritori, a fi bogaţi, a fi presedinţi, a fi miniştri, a nu fi ei înşişi. Nimeni nu vă învaţă să fiţi voi înşivă. Şi ei creează gelozie. Alexandru cel Mare – ce este mare în acest om ? Şi de ce trebuie să păstrăm vii numele lui Nadirshah,Tamerlan şi Genghis Khan ? Doar criminali, cei mai mari criminali pe care lumea i-a cunoscut. Micii criminali vă trimit la moarte, iar marii criminali vă fac istoria .

I-am spus profesorului meu de istorie: “Istoria dvs. este o istorie a crimei şi încercaţi să faceţi pe oricine criminal.Nu puteti găsi cîteva făpturi umane inocente şi să ne învăţaţi
că ei erau oameni autentici, reali ?” Dar nu, istoria întregii omeniri ar trebui aruncată la toaletă, aşa am putea începe să fim altfel. Aşa am putea fi noi înşine – pentru că nu ar mai exista comparaţie… Da, este posibil ca într-un domeniu să ştii mai mult, iar altcineva să ştie mai puţin. Într-o direcţie puteţi fi mai talentat, într-o altă direcţie altcineva poate fi mai talentat. Aceasta arată doar că oamenii sunt unici, că au calităţi diferite. Dar fiecare individualitate are stadiul ei incomparabil. Nu am crezut niciodată despre cineva că este inferior; nu am crezut niciodată despre cineva că este superior.

Eu sunt eu însumi, tu esti tu însuţi.
Comparaţia nu apare. Dar toţi copiii sunt forţaţi să fie în competiţie, să compare şi în mod natural gelozia apare pentru că cineva reuseşte si tu nu reuseşti. Cineva obţine acele lucruri pe care tu nu le obţii… Gelozia nu trebuie privită ca un fapt simplu – că ai fost învăţat să te vezi inferior cuiva, sau ca superior cuiva. Şi astfel ai devenit atât de
inconştient de ea încât judeci în mod constant oamenii ca inferiori, ca superiori, ca buni sau răi, corecţi sau incorecţi .

Nu judeca .
Oricine este doar el însuşi .
Acceptă-l pe celălalt aşa cum este .
Dar aceasta este posibil doar dacă te accepţi aşa cum eşti,fără ruşine, fără niciun sentiment de inferioritate .Răspunsul pentru cel care mă întreabă dacă gelozia ne
îndepărtează de noi înşine – este DA. Prin comparaţie, ai mers departe în ambele direcţii. Într-o parte sunt cei superiori ţie, iar într-alta sunt cei inferiori ţie – tu esti între. Nu mai ai timp să te vezi pe tine însuţi. În mod constant lupţi pentru a-i lua locul celui care este deasupra ta, şi în acelaşi timp îl împingi pe cel ce este sub tine, pentru că el
încearcă să-ţi ia locul. El trage de picioarele tale la fel cum tu tragi de picioarele altcuiva. Este un lanţ straniu în care fiecare trage de picioarele fiecăruia – şi toţi sunt în
pericol de a fi răniţi .

Când, în India, spatele meu a început să-mi dea probleme,ei mi-au dat să fac tracţiuni. Le-am spus: “Stiţi de unde vine cuvîntul tracţiune şi ce-mi faceţi ?”. “Nu. Tracţiunile
sunt un mijloc medical foarte bun şi sunt folosite oriunde.” “A fost inventat de către creştini în Evul Mediu pentru a tortura oamenii! Era un mod tare creştin de a tortura oamenii!
Le trăgeau mâinile într-o parte şi picioarele în cealaltă parte şi bineînţeles, dacă se doreau confesiuni de la ei, erau obţinute. Dacă doreşti ca o femeie să accepte că este vràjitoare prin tracţiune, ea va accepta, pe masa de tracţiune ea va accepta pentru că este un punct în care ea va spune – “Acum braţele îmi vor fi smulse din trup. Este mai bine să spun Da, sunt o vrăjitoare”, şi se şfârşeşte cu tracţiunile. Dar odată ce a acceptat că este o vrăjitoare ea va fi arsă de vie.

A fost un instrument de tortură. A fost descoperit printr-o coincidenţă. Un bărbat despre care se credea că este eretic a fost întins pe masa de tracţiuni. El avea dureri de spate şi când s-a ridicat a spus: “O, Doamne !” Durerea de spate dispăruse. Doar printr-o coincidenţă s-a descoperit că ajuta la tratarea durerilor de spate . De atunci a aparţinut medicinii; înainte de aceasta a fost o parte a bisericii. Dar viaţa voastră pare a fi o tracţiune psihologică, în care nu mai aveţi timp , nici energie, nici spaţiu pentru voi,
întotdeauna vă uitaţi la altcineva, chiar pentru a vă simţi bine…
Dacă sunteţi gelos din competiţie cu toată lumea din jurul vostru – cum puteţi ajunge la voi înşivă ? Lumea este prea mare şi sunt atîţia oameni, şi voi sunteţi în competiţie cu toată lumea, şi chiar … sunteti! Cineva are o faţă frumoasă,cineva are un păr frumos, cineva are un trup proporţionat frumos, cineva are un intelect foarte dezvoltat, cineva este pictor, cineva este poet…

Cum vă puteţi descurca ? Toate acestea şi voi singuri în competiţie ? Veţi înnebuni ! Şi asta face toată umanitatea .
Aruncaţi competiţia, aruncaţi gelozia .
Este absolut fără sens .
Este un mijloc de tortură, astfel încât să nu puteţi fi niciodată voi înşivă – pentru că acesta este singurul lucru de care se tem religiile . Dacă sunteţi voi înşivă atunci
descoperiţi mulţumirea, împlinirea, extazul .

Atunci cui îi mai pasă de Divin ? Voi sunteţi Divinul.Aţi gustat divinitatea din voi. Acum nu vă mai deranjează nici împăratul, pentru că nu mai gîndiţi că vă este superior. Cum
ar putea să vă fie superior ? Aţi gustat ceva atât de nemaipomenit ca dimensiune încât el nu poate fi decât un biet om… Puteţi să simţiţi chiar compasiune pentru el, dar nu vă veţi simţi inferior pentru că ştiţi că acel lucru pe care tocmai l-aţi descoperit, el îl poartă înlăuntrul lui. Nu este o diferenţă calitativă între voi. Singura diferenţă este
exterioară: în haine, în titluri, în elefantul pe care stă regele. Dar acestea nu sunt diferenţe reale, nu sunt diferenţe care constituie o diferenţiere adevărat. În interiorul vostru veţi găsi linişte, pace, comori inestimabile. Şi găsindu-le stiţi că toată lumea le are; chiar dacă ştie sau nu. Dar în ceea ce priveşte existenţa, toată lumea are frumuseţile lumii, universului; toate extazurile şi dansurile universului. Da, în
diferitele moduri în care acestea sunt exprimate. Nu este nevoie să ne gândim că cineva care le exprimă prin dans este mai bun decât cineva care le exprimă prin cîntec, sau decât cineva care le exprimă prin tăcere. Ceea ce se exprimă este
acelasi extaz .

Şi veţi descoperi aceasta când veţi intra în lumea singurătăţii voastre în care nu mai este nimeni .Atunci aţi lăsat societatea departe în spate… pentru că această societate v-a schingiuit. Aţi lăsat, toate religiile,toate partidele politice, departe în spate .

Acum sunteţi aproape NIMENI .
Am spus “aproape” pentru că de fapt sunteţi, pentru prima dată, dar într-un plan total diferit. Nu aţi ştiut nimic despre el, că poate fi înlăuntrul dvs., atât de profund, atât
de plin şi atât de etern. Şi ce veţi pierde aruncând gelozia,competitivitatea şi comparaţia ?
Nimic .
Nu aveţi nimic de pierdut decât lanţurile voastre şi veţi câştiga întregul regat divin care este în interiorul vostru .

Înscriere newsletter

Please wait...

Thank you for signing up!