Etichetă: iubire

Gândul zilei 14 februarie

Puterile spirituale sunt de folos, numai atunci când sunt folosite într-un mod responsabil.
Dacă descoperi că ai puteri spirituale, trebuie să fii foarte atent să rămâi centrat în iubirea pentru tine şi pentru ceilalţi. Dacă nu o faci, vei vedea prin lentilele fricii tale şi-ţi vei ceda puterea în favoarea a ceea ce vezi.
Întrucât nimeni nu este aliniat tot timpul la iubire, adu-ţi aminte că nu tot ceea ce vezi este exact aşa cum îl vezi tu şi nici nu îţi este de folos, aşa încât trebuie să discerni. Separă grâul de neghină.
În 1 Corinteni, XIII,12 se spune: “Mai întâi au văzut printr-o oglindă, în ghicitura, iar atunci, faţă către faţă…”
A vedea “faţă către faţă” înseamnă a vedea lucrurile aşa cum sunt, fără distorsiune, fără interpretare.
Asta înseamnă adevărata clarvedere.
Când vei putea vedea fără prejudecată, predispoziţie sau frică, atunci lentilele vor fi clare. Până atunci, vei vedea prin lentile înceţoşate. – Paul Ferrini

Înscriere newsletter

Please wait...

Thank you for signing up!

Gândul zilei 4 ianuarie

Nu poţi ajuta oamenii să se vindece, dacă nu simţi iubire în inima ta. Când o simţi, ceea ce spui şi faci curge prin iubirea ta, nu prin frica ta – iar tu vei inspira, vei încuraja, vei înălţa. Aminteşte-ţi că te afli aici pentru a da celorlalţi forţă – nu pentru a-i corija, sau pentru a-ţi asuma răspunderea pentru durerea lor. Aşa că, nu-ţi impune darul asupra celorlalţi. Dăruieşte doar, celor ce-ţi cer ajutorul şi care sunt gata să îl primească. În felul acesta, nu le vei încălca libertatea şi nu-ţi vei epuiza propriile energii. – Paul Ferrini

Înscriere newsletter

Please wait...

Thank you for signing up!

Gândul zilei 27 decembrie

Nu-i poţi sluji pe ceilalţi, dacă eşti ataşat de ceea ce tu oferi, sau de modul în care primesc ceilalţi. Trebuie să te dai la o parte, în aşa fel încât Spiritul să poată lucra prin tine.
A sluji este o ocazie de a iubi, nu definiţia unei slujbe. Nu poţi să slujeşti şi să ai în acelaşi timp, o identitate sau un program de lucru.Atunci când ajuţi pe cineva, pe tine te ajuţi. Îţi ajuţi mama şi tatăl. Îţi ajuţi vărul de-al treilea. Îl ajuţi pe beţivul din colţul străzii.
Ajutorul tău merge acolo unde e nevoie de el. Tu nu îi vei cunoaşte niciodată pe cei care sunt atinşi de faptele tale pline de iubire – şi nici nu e nevoie să-i cunoşti. – Paul Ferrini

Înscriere newsletter

Please wait...

Thank you for signing up!

Gândul zilei 26 decembrie

Atunci când acţionezi cu iubire şi spui cuvinte pline de iubire, Spiritul sălăşluieşte în tine şi se trezeşte în ceilalţi. În astfel de momente, realitatea fizică nu mai pare atât de densă că înainte. Când iubirea este prezentă, trupul şi lumea sunt pătrunse de lumină, binele devine posibil şi este preamărit.
Lumea pe care o vezi atunci când iubirea este prezentă în inima ta, nu este aceeaşi lume pe care o vezi, atunci când eşti preocupat de necesităţile ego-ului tău.- Paul Ferrini

Înscriere newsletter

Please wait...

Thank you for signing up!

Gândul zilei 23 decembrie

Contrar a ceea ce mulţi oameni – inclusiv mulţi oameni ai bisericii – cred şi predică, nu există decât două feluri de sex care creează suferinţă: sexul făcut fără acordul partenerului (viol sau sexul cu un minor) şi sexul fără iubire. Sexul făcut fără acordul partenerului este şi ar trebui să fie considerat o ticăloşie. Sexul fără iubire este nesatisfăcător şi creează dependenţă. Mereu va fi nevoie de mai mult – de mai mult sex, mai mulţi parteneri, mai multă simulare.
Dar mai mult nu înseamnă niciodată destul.
Atunci când te angajezi în sex făcut fără acordul partenerului, sau în sex fără iubire, te dezonorezi pe tine însuţi şi dezonorezi şi cealaltă persoană. Acest lucru este adevărat, chiar şi atunci când cealaltă persoană este soţul sau soţia ta. Aceste tipuri de activităţi sexuale discordante fragmentează energia uniunii voastre, distruge încrederea în partener şi exacerbează rănile emoţionale. – Paul Ferrini

Înscriere newsletter

Please wait...

Thank you for signing up!

 

Gândul zilei 17 decembrie

E posibil să nu crezi că a spune “nu” e un act plin de iubire. Cu toate acestea, dacă copilul tău îşi pune mâna pe o sobă încinsă, spui “nu” imediat şi cu fermitate. Nu vrei ca el să se rănească. Şi apoi, îl îmbrăţişezi şi îi spui că îl iubeşti.
Oare de câte ori nu vine la tine aproapele tău şi îţi pune mâna pe soba?! Nu poţi să susţii un comportament care ştii că va face rău unei persoane. Şi nici nu vrei ca prietenii tăi să încurajeze un astfel de comportament în ceea ce te priveşte. – Paul Ferrini

 

Gândul zilei 16 decembrie

Nu este niciodată prea târziu să te căieşti pentru fapte lipsite de bunătate şi să îndrepţi lucrurile pentru aceia pe care i-ai vătămat sau judecat în mod nedrept. Greşelile tale nu te condamnă, decât dacă insişti să te agăţi de ele.
Lasă-le să plece. Nu te mai autopedepsi. Nu îi mai pedepsi pe ceilalţi. Te poţi schimba. Poţi evolua. Poţi fi mai înţelept decât erai înainte. Poţi să încetezi să mai vorbeşti în favoarea fricii şi poţi deveni un purtător de cuvânt al iertării şi iubirii. Nici un vapor nu a refuzat vreodată să-şi găsească adăpost în portul iertării. Indiferent ce ai spus sau făcut, mai e încă posibil să găseşti adevărul şi îţi poţi relua drumul.
Tot ceea ce trebuie să faci este să-ţi mărturiseşti greşelile şi să fii dispus să renunţi la ele. – Paul Ferrini

Înscriere newsletter

Please wait...

Thank you for signing up!

Şedinţa de consiliere şi suport 30 lei/h sau 50 lei/ 2 h

Gândul zilei 15 decembrie

Nimeni nu este nedemn de iubire.
Nici tu. Nici prietenii tăi. Nici chiar duşmanii tăi.
Aşa că, nu te mai condamna pe tine şi pe ceilalţi.
Fii recunoscător pentru iubirea şi îngrijirea de care te bucuri în viaţa ta. Concentrează-ţi atenţia asupra a ceea ce este acolo, nu asupra a ceea ce nu este.
Descoperă binele din viaţa ta – şi îl vei întări şi îl vei transmite, mai departe, celorlalţi. – Paul Ferrini

Şedinţa de consiliere şi suport 30 lei/h sau 50 lei/ 2 h

Înscriere newsletter

Please wait...

Thank you for signing up!

Gândul zilei 12 decembrie

Ideile şi comportamentul anumitor oameni ne pot provoca, iar noi îi putem judeca şi alunga din vieţile noastre, dar să nu ne închipuim că există vreo justificare pentru acest lucru. Faptul că îi respingem pe ceilalţi este, pur şi simplu, un rezultat al fricii noaste. Nu e nimic spiritual în asta.
Dacă noi credem în iubire şi practicăm credinţa noastră, trebuie să-i considerăm pe toţi bărbaţii şi pe toate femeile drept egalii noştri – indiferent cum arată, cum se poartă, sau ce cred. Putem fi siguri că Dumnezeu iubeşte şi preţuieşte oamenii pe care noi îi respingem, la fel de mult cât ne preţuieşte pe noi. Pentru Dumnezeu nu există paria sau păgâni.- Paul Ferrini

Înscriere newsletter

Please wait...

Thank you for signing up!

Şedinţa de consiliere şi suport 30 lei/h sau 50 lei/ 2 h

Gândul zilei 10 decembrie

Iubirea este piatra de temelie a marilor învăţături spirituale. Fără iubire, nu există decât dogme şi credinţe rigide şi pline de teamă. Fără iubire nu există compasiune sau facere de bine. Aceia care-i judecă pe ceilalţi drept păcătoşi şi caută să-i mântuiască, nu fac decât să-şi proiecteze propria lor frică şi neputinţă. Ei folosesc cuvintele religiei, ca substitut al iubirii pe care sunt incapabili să o dăruie, sau să o primească.
Nu-i judeca pe aceşti oameni, pentru că, în propriul lor fel dureros, ei strigă după iubire. Dar nu accepta vina pe care ei ţi-o aştern la picioare. Ea nu este a ta. – Paul Ferrini

Şedinţa de consiliere şi suport 30 lei/h sau 50 lei/ 2 h
Black Friday

Înscriere newsletter

Please wait...

Thank you for signing up!

 

Gândul zilei 4 decembrie

Cel ce iubeşte fără condiţii nu impune nici o limită libertăţii sale şi nici libertăţii altcuiva. El nu încearcă să păstreze iubirea – întrucât a încerca să o păstrezi, înseamnă a o pierde.
Iubirea este un dar care trebuie oferit în mod constant, întrucât este cerut în fiecare clipă. Iubirea nu ia ostatici, nu se târguieşte şi nu poate fi compromisă de frică. – Paul Ferrini

Înscriere newsletter

Please wait...

Thank you for signing up!

Gândul zilei 2 decembrie

Cauţi mereu să obţii iubirea de la ceilalţi, fără să-ţi dai seama că iubirea nu vine decât din propria ta conştiinţă. Ea nu are nimic de-a face cu altcineva.
Iubirea vine din dorinţa ta de a nutri gânduri de iubire, de a experimenta simţăminte de iubire şi de a acţiona plin de încredere şi inspirat de iubire.
Sursa iubirii se afla în interiorul propriei tale inimi. Nu aştepta ca alţii să-ţi dea iubirea de care ai nevoie. Nu-i învinovăţi pe alţii pentru că se reţin de la a-ţi dărui iubire.
Tu nu ai nevoie de iubirea lor. Ai nevoie de iubirea ta.- Paul Ferrini

Înscriere newsletter

Please wait...

Thank you for signing up!

Gândul zilei 1 decembrie

Nu putem pierde iubirea lui Dumnezeu, nici măcar atunci când ne îndepărtăm de cărare. Ea poate fi respinsă, negată, ascunsă în spatele sentimentului nostru de vinovăţie. Dar orice respingere, orice negare sau vină ascunsă are limite.
Legătura noastră cu iubirea divină poate fi limitată, înăbuşită sau atenuată – dar ea nu poate fi niciodată întreruptă total. Dincolo de toate distorsiunile şi încercările noastre de a ne manipula reciproc, iubirea lui Dumnezeu pentru noi rămâne pură şi nepătată.
Poate că pentru noi e greu să accesăm această iubire, atunci când încercăm să controlăm totul – dar atunci când suntem gata să cedăm şi să ne deschidem inimile, nu este greu să ne reconectăm la ea.- Paul Ferrini

Înscriere newsletter

Please wait...

Thank you for signing up!

Gândul zilei 11 decembrie

Ideile şi comportamentul anumitor oameni ne pot provoca, iar noi îi putem judeca şi alunga din vieţile noastre, dar să nu ne închipuim că există vreo justificare pentru acest lucru. Faptul că îi respingem pe ceilalţi este, pur şi simplu, un rezultat al fricii noastre. Nu e nimic spiritual în asta.
Dacă noi credem în iubire şi practicăm credinţa noastră, trebuie să-i considerăm pe toţi bărbaţii şi pe toate femeile drept egalii noştri – indiferent cum arată, cum se poartă, sau ce cred. Putem fi siguri că Dumnezeu iubeşte şi preţuieşte oamenii pe care noi îi respingem, la fel de mult cât ne preţuieşte pe noi. Pentru Dumnezeu nu există paria sau păgâni.- Paul Ferrini

Înscriere newsletter

Please wait...

Thank you for signing up!

Gândul zilei 16 noiembrie

Dumnezeu nu se manifestă aşa cum pare a fi viaţa. Acesta este doar vălul. Pentru a vedea adevărul, trebuie să ridici vălul.
Dumnezeu nu este temporalul, schimbarea, inconstantul – ci eternul, ceea ce nu se schimbă, constantul.
Pentru fiinţele umane iubirea vine şi pleacă.
Pentru Dumnezeu iubirea este constantă.
Dacă îl cauţi pe Dumnezeu în afara ta, poţi să trăieşti toată viaţa şi să nu ştii niciodată că Dumnezeu există. E necesară o schimbare radicală. Trebuie să te întorci către interior, la locul în care eşti acordat, în mod necondiţionat, la Iubire.
Atunci când eşti acordat la Iubire, ştii că nimic altceva nu e real. Ştii că Dumnezeu este iubire – şi că nu încetează niciodată să fie iubire. – Paul Ferrini

Înscriere newsletter

Please wait...

Thank you for signing up!

Gândul zilei 8 noiembrie

Atunci când intri într-o pădure frumoasă, nu spui “numai mestecenii sunt frumoşi”, sau “arţarii sunt mai buni decât stejarii”. Admiri frumuseţea şi diversitatea tuturor copacilor din pădure.
Cei care cred că religia lor este mai bună decât celelalte religii, pierd din vedere frumuseţea diversităţii. Fiecare religie are un caracter unic, ce îi dă posibilitatea să se adreseze anumitor oameni, şi nu altora. Dacă nu respectăm alte tradiţii, ne-o vom slăbi pe a noastră. Îngustimea noastră de vederi şi prejudecata vor fi evidente tuturor celor care ne ascultă/citesc.
Numai tratându-i pe oamenii care au alte convingeri cu iubire şi acceptare, vom da tradiţiei noastre un bun renume.
Într-adevăr, numai conectându-ne la miezul învăţăturii iubirii din cadrul tradiţiei noastre, putem transmite acea învăţătură copiilor noştri. Un copac uscat nu face fructe. O religie care nu îi ajută pe adepţii ei să se conecteze la iubire, nu se va dezvolta.-Paul Ferrini

Înscriere newsletter

Please wait...

Thank you for signing up!

Gândul zilei 7 noiembrie

Să nu crezi că nu eşti demn de acceptare şi iubire, numai pentru că nu ai obţinut rezultatele materiale pe care le aşteptai. Experienţa sărăciei nu denotă că Dumnezeu te pedepseşte. Ea înseamnă că tu îţi arăţi ţie însuţi o convingere care trebuie corectată.-Paul Ferrini

Înscriere newsletter

Please wait...

Thank you for signing up!

Gândul zilei 5 noiembrie

Un slujitor al iubirii nu-şi face prozeliţi şi nu-şi răspândeşte mesajul cu agresivitate. El îi iubeşte şi îi acceptă pe oameni, iar ei revin mereu lângă el.
Aşa se răspândeşte învăţătura..
A fi un slujitor al iubirii necesită sinceritate şi smerenie. Cu cât îţi admiţi mai mult greşelile şi îţi mărturiseşti neliniştile şi temerile, cu atât mai profund te păstrează oamenii în inimile lor.-Paul Ferrini

Înscriere newsletter

Please wait...

Thank you for signing up!

Gândul zilei 30 octombrie

Atunci când doi oameni se află într-o stare de slăbiciune sau de lipsuri – şi care doresc atenţie sau aprobare – se apropie unul de celălalt, amândoi vor fi dezamăgiţi. Asta, deoarece niciunul dintre ei nu este în măsură să dăruiască.
Pentru a dărui, trebuie să ne simţim bine cu privire la noi înşine. Atunci, starea noastră de bine se extinde în mod natural asupra celorlalţi.
Când ceilalţi ne invită la dans, dansul nostru cu noi înşine se intensifică. Avem nevoie de timp pentru a ne iubi şi a ne îngriji pe noi înşine – altfel nu vom avea suficientă putere pentru a-i susţine pe ceilalţi, atunci când ei vor avea nevoie de ajutorul nostru.-Paul Ferrini

Înscriere newsletter

Please wait...

Thank you for signing up!

Gândul zilei 26 octombrie

Ceea ce preţuieşti cu adevărat, îţi reţine atenţia plină de iubire. Este îngrijit, udat şi dus la o împlinire perfectă. Acest lucru nu se întâmplă peste noapte. El nu se întâmplă exact în modul în care şi când ai dori tu să se întâmple şi atunci când ai vrea. Dar se manifestă atunci când condiţiile sunt propice. Iar după aceea, pentru a creşte şi a înflori, are nevoie de angajarea ta neîntreruptă.- Paul Ferrini

Înscriere newsletter

Please wait...

Thank you for signing up!

Gândul zilei 21 octombrie

Experienţa iubirii trăită de tine se va diminua, direct proporţional cu nevoia ta de a controla. Controlul pune condiţii asupra a ceea ce trebuie să fie fără condiţii. Atunci când îi pui iubirii condiţii – experimentezi condiţiile, nu iubirea.- Paul Ferrini

Înscriere newsletter

Please wait...

Thank you for signing up!

Gândul zilei 20 octombrie

Atunci când o persoană nu mai doreşte să menţină o învoială, aceasta încetează. Nu poţi să reţii pe cineva împotriva voinţei lui sau a ei. Dacă încerci să faci acest lucru îndepărtezi iubirea.
Iubirea va supravieţui după ce învoiala încetează, dacă tu îi vei permite să o facă.
Dacă nu-i permiţi, nu vei face decât să te înşeli singur. – Paul Ferrini

Înscriere newsletter

Please wait...

Thank you for signing up!

Cum să îmbunătăţeşti viaţa ta în dragoste?

Toţi dorim să fim iubiţi dar din păcate ne este frică să ne arătăm adevăratele emoţii sau nu ştim să mai iubim. Am mai observat la persoanele care au venit să fie mediate că, confundă îndrăgostirea cu iubirea. Când ne îndrăgostim căutăm să facem pe plac persoanelor de care ne-am îndrăgostit şi plăcerile noastre le amânăm. Într-o bună zi obosim să satisfacem doar ceea ce îi face plăcere partenerului nostru şi dorim să revenim la obiceiurile şi programul pe care îl aveam înainte de a apărea în viaţa noastră persoana de care ne-am îndrăgostit. Este posibil ca partenerul dumneavoastră să simtă că aţi devenit altă persoană, neconştientizând că eraţi în perioada de îndrăgostire.

Ştiu că avem multe locaşuri bisericeşti şi în ele predică preoţi şi călugări cu har.Am avut o perioadă când mergeam săptămânal la biserică şi mă simţeam şi mai confuză ca în perioada când nu mergeam la slujbe . Apoi am ales să devin terapeut şi atunci am căpătat claritate şi am înţeles mai bine ceea ce reprezintă biserica pentru mine. Din păcate am conştientizat că este şi manipulare, motiv care m-a determinat să trec informaţiile prin filtrul personal.

Am primit într-un email un interviu cu părintele Pantelimon şi am ales să-l împărtăşeşc şi cititorilor mei.

“Iubirea e fundamentul fiinţei noastre”- Drumul spre Oasa e bătut de sute de tineri care vin să se spovedească. Simţiţi, oare, prin destăinuirile lor, că ceva s-a schimbat în felul în care se raportează la dragoste? – Aş spune că noi, monahii, cunoaştem mult mai bine lumea decât se cunoaşte ea însăşi, pentru că noi n-o vedem din exterior, ci din interior. În sensul acesta, părerea mea este că tinerii de azi au mare potenţial sufletesc, dar le lipsesc punctele cardinale. Cel mai adesea ei nu ştiu cu adevărat ce e iubirea. O confundă cu îndrăgostirea. Şi nici nu ştiu să o trăiască. Văd filme şi trăiesc după clişee. Visează toţi o iubire mare, ca-n filme. O iubire dată de-a gata, cu un partener fără cusur, care să-i înţeleagă orice ar fi. Şi nu pricep de ce lor nu li se întâmplă la fel. Dar iubirile astea din cărţi şi filme sunt utopice, nu se verifică real. Ceea ce se simte însă la toţi cei care vin să se spovedească este o căutare neobosită, nevoia de a trăi o iubire profundă, perfectă. Foamea asta de iubire există în toţi. – De ce avem atâta nevoie să ne împlinim într-o dragoste mare? – Căutând iubirea, îl cauţi, de fapt, pe Dumnezeu. Chiar fără să-ţi dai seama. Chiar dacă nu eşti un bun creştin, simţi cumva, straniu, de fiecare dată când iubeşti şi eşti iubit, că acolo, în iubire, e adevărul. Cauţi iubirea toată viaţa, ai nevoie de ea chiar şi atunci când te prefaci că nu mai ai, o trăieşti greşit, o trăieşti strâmb, dar o iei de la capăt. Gravitezi în jurul ei, te străduieşti mereu să o înţelegi, pentru că simti că acolo e împlinirea şi fericirea. Noi, oamenii, nu putem să nu iubim, să nu vrem să fim iubiţi. Pentru că ăsta e fundamentul fiinţei noastre. Dumnezeu este iubire şi tot ceea ce este în lumea asta tânjeşte după iubire. Dumnezeu a creat totul după chipul şi după asemănarea Lui, după tiparul Lui, al relaţiei treimii. Dumnezeu e o relaţie, Dumnezeu nu e singur. Noi am fost creaţi ca oameni să participăm la bucuria relaţiei din Dumnezeu şi cu Dumnezeu. Să trăim iubirea. Să fim împreună. De aceea se spune că raiul e comuniunea cu toţi, iar iadul e neputinţa de a mai iubi. – Deşi îl avem pe Dumnezeu, simţim totuşi că fără celălalt nu suntem compleţi. E nevoie de un altul, ca să fim fericiţi? – Dumnezeu i-a făcut pe oameni incompleţi, tocmai ca să aibă nevoie unul de altul. Dacă ne-ar fi făcut perfecţi, ne-am fi fost suficienţi singuri. Sigur, există oameni care dăruiesc mai mult, oameni care dau mai puţin, dar nu trebuie să ne oprim la relaţia cu un singur om, trebuie să învăţăm să iubim pe toată lumea, să câştigăm un rod din relaţia cu fiecare, nu doar din aceea cu partenerul de viaţă. Orice om e un dar potenţial pentru noi, cu care ne putem îmbogăţi. – Visăm, aproape toţi, la o iubire mare, care să ne ţină toată viaţa. Şi totusşi, realitatea ne arată că iubirile mor, şi ele, mai des decât am vrea să credem. De ce se stinge dragostea? – Moare pentru că nu există şi Dumnezeu în ecuaţie. Şi atunci noi nu avem de unde să ne alimentăm, să ne regenerăm iubirea. Fără Dumnezeu, nu există principiul generator de iubire. Omul singur e o fiinţă limitată. Harul e cel care îl face infinit de adânc. Harul e de la Dumnezeu. Sfântul Ioan Gură de Aur spunea că orice realitate netransfigurată degenerează. Se consumă. Fără har, omul e în stare căzută. La fel şi cu iubirea. Ea se stinge dacă nu există răspuns. Dacă o întorci către Dumnezeu şi către oameni, ea primeşte răspuns din infinitatea Lui Dumnezeu. Dacă o întorci către tine, către trup, către materie, ea se cheltuie, se epuizează, pentru că lucrurile astea sunt limitate. De asta e nevoie de cununie. Cununia e unirea a doi cu un al treilea, cu Dumnezeu, care e infinit. – Din păcate, simplul fapt că te cununi în biserică nu garantează mereu fericirea… – Trebuie să învăţăm să-L vedem în celălalt pe Dumnezeu. Nu trebuie să ne raportaăm la un om ca la un lucru finit. Orice persoană e un izvor infinit, dar care nu e descătuşat. Prin iubire şi cu ajutorul lui Dumnezeu, putem rupe zăgazurile, astfel ca celălalt să-şi dea drumul fiinţial, să scoată din el tot potenţialul lui moral, spiritual şi de iubire. Pentru că fiecare om e cu mult mai mult decât se vede. Şi vine iubirea şi activează în celălalt ceva ce habar nu avea că zace în el. Ai nevoie de un celălalt care saă îţi dea măsura. În relatie de doi, omul evoluează continuu. Şi nu mai are cum să se sature de celălalt, să se plictisească, să ajungă la rutină. Pentru că fiecare îl face pe celălalt să evolueze. Fiecare se desface ca un boboc, apoi ca o floare, şi această înflorire a lui este infinită. Mulţi oameni par incapabili de sentimente profunde. Asta, pentru că nu au fost iubiţi, la rândul lor, ca sa înceapă să înflorească. Dar toate astea nu sunt posibile fără Dumnezeu. Şi fără efortul fiecăruia de a activa în celălalt taina Lui, harul dumnezeiesc. Trebuie să iubeşti cu Dumnezeu din tine, pe Dumnezeu din celălalt. – Cum ar trebui să iubim, părinte? Unde greşim, de tot ajungem să o luăm de la capăt? – Nu ştim să ne dăruim. Nu avem exerciţiul dăruirii de sine. Societatea actuală îi educă pe oameni în direcţia propriilor dorinţe, îi învaţă să se iubească întâi de toate pe ei, să-şi urmarească propria împlinire. Şi dragostea devine, astfel, un fel de accesoriu, care le serveşte fericirii proprii. Am o carieră, am o casă, am şi o iubită! Dar nu iubim cu adevărat decât atunci când facem acest exerciţiu al ieşirii din sine şi când incepem să ne exersăm în dăruire, să ne antrenăm puterea de iubire. Să iubeşti înseamnă să gravitezi în jurul împlinirii celuilalt. Să te gândeşti cum poţi tu să-l ajuşi pe celălalt, cum poţi să-i vii în întâmpinare, cum să-l odihneşti, cum să-l scuteşti de un efort, cum să-i faci o bucurie, cum să-i găteşti o mâncare bună, când e obosit. Trebuie să înveţi să trăieşti prin celălalt şi pentru celălalt. Iubirea înseamnă foarte multe gesturi. Intenţiile, gândurile în sine nu au nici o valoare în absenţa lor. E plină lumea de ele. Făcând gesturi te şi verifici pe tine, dacă poţi cu adevărat să iubeşti. Am citit de curând într-o carte cum un deţinut politic ţăran, închis la bătrâneţe, primea de la băbuţa lui scrisori, în care ea punea şi câte o floare presată. Asta înseamnă iubirea. Şi chiar mai mult. Să dăruieşti atunci când eşti epuizat, când nu mai ai nici o forţă. Nu există scuză să nu dăruieşti. Dacă dai din prisos, când ţi-e bine şi-ţi vine uşor, nu are valoare. Atunci când nu mai poţi şi vrei totuşi să faci ceva pentru celălalt, izbucnesc în tine resurse de energie de care habar nu aveai. Primeşti forţă de la Dumnezeu şi ajungi să faci mai mult decât credeai că eşti capabil. Să te daruieşti atunci când nu mai poţi te leagă cu adevărat de celălalt şi-l face şi pe celălalt să se deschidă, să dăruiasca la rândul lui. În iubire, trebuie să dăruim ce nu avem, când nu mai avem. Şi atunci, ca În Evanghelie, nimicul se transformă, şi pâinea şi peştii ajung tuturor. – Până unde te poţi dărui pe tine, fără ca asta să te anuleze cu totul? Uneori, poate e mai bine să te opreşti, dacă celălalt nu-ţi raspunde la fel… – Dăruirea de sine e un gest voluntar, nu este o dependenţă faţă de celălalt, nu e sclavie. Nu ţi se cere s-o faci. Prin dăruire nu mă anulez, ci ma regăsesc pe mine şi mă îmbogăţesc cu felul celuilalt de a fi. Prin posedare, mă anulez. Unora le convine să se lase stăpâniţi de alţii. E cazul multor femei de azi, care ajung să se înrobească. Le bat bărbaţii, sunt chinuite, dar le e frică să-şi asume un drum, de dragul siguranţei. Au parte de o suferinţă absurdă, care nici măcar nu e mântuitoare. E o formă de lene. Refuză responsabilitatea propriilor decizii şi atunci preferă doar să execute. Dar aşa nu vor evolua niciodată. “Când Dumnezeu îţi trimite dragostea, nu înseamnă că-ţi dă de-a gata şi o mare iubire” – Nu toată lumea are parte în viaţa aceasta de iubiri extraordinare. E vina noastră? Ţine de noi să trăim o mare iubire sau ea e un dar de la Dumnezeu? – Dumnezeu are un drum clar pentru fiecare. Nu există coincidenţe. Faptul de a întâlni o anumită persoană ţine de voia Domnului. Dar felul în care reactionăm noi la întâlnirea respectivă ţine de noi. Fiecare persoană care ne iese în cale e un dar de la Dumnezeu şi noi trebuie să ne întrebăm, de fiecare dată, de ce a rânduit Dumnezeu să întâlnesc omul ăla. Ce pot eu să fac din relaţia asta? Ce trebuie eu să înţeleg? Ce folos pot să trag? Apoi, să nu confundăm îndrăgostirea cu iubirea. Dacă Dumnezeu îţi trimite dragostea, nu înseamnă că-ţi dă de-a gata şi o mare iubire. Dragostea e doar o arvună de la Dumnezeu. Dacă o cheltui fără ştiinţă, nu mai ajungi niciodată la iubirea adevarată. Poate la început nu pare mare, dar iubirea, dacă se lucrează, creşte tot mai mult. Iubirea nu e emoţie, e o putere. Dumnezeu nu e trup şi totuşi se defineşte pe sine ca iubire. Deci, iubirea nu e trup! Sigur, şi componenta asta trupească intră în iubire, dar nu se reduce totul la ea. . – Iubirea adevarată e întotdeauna liberă? – Da, iubirea adevarată afirmă libertatea celuilalt. Nu încearcă să-l stăpânească. Aici se greşeşte cel mai mult în relaţii, când unul încearcă să-l transforme pe celălalt, să-l ajusteze după gustul propriu. Cand iubeşti, trebuie să ieşi din tine în sensul de a încerca să-l trăieşti pe celălalt, să-l înţelegi pe celălalt, să vezi lumea prin ochii lui. Dacă îi calci libertatea, apare instinctul de apărare. Şi se va închide în el. Se va feri de tine, se va simţi agresat. Într-o relaţie trebuie să existe un balans între apropiere şi distanţă. Trebuie să-i păstrezi celuilalt taina, să n-o spulberi. Să nu încerci să cotrobăi în toate cotloanele sufletului lui, să nu intri cu excavatorul peste flori. Tupeul, îndrăzneala distrug misterul celuilalt. Exerciţiul acesta al ieşirii din noi înşine uneori e dureros, înseamnă să părăseşti o poziţie sigură, să ieşi din confortul felului tău de a fi, adoptând felul celuilalt de a fi. Dar numai aşa te poţi lărgi, te poţi îmbogăţi şi poţi transforma iubirea în cale de cunoaştere. Dac rămâi în tine insuţi, eşti foarte sărac. Ba, mai mult, te trezeşti că toţi îţi întorc spatele. Te trezeşti singur. – Căteodată, oricâte ai face pentru celălalt, el rămâne indiferent şi nu-ţi intoarce nici o fărâmă de dragoste. Cum ştii care e omul pentru care merită să dai tot? – În ordinea firească, important e să nu te implici într-o relaţie până nu eşti sigur de ea. Potenţialul de afecţiune, de iubire, trebuie păstrat până găseşti o persoană cu care te potriveşti cu adevărat, cu care să ai în primul rând o potrivire sufletească, nu trupească. Apoi, un om de calitate, dacă a întâlnit un alt om de calitate şi se jertfeşte până la capăt, reuseşte să-l învingă pe celălalt prin iubire, chiar dacă celălalt iubeşte mai puţin. Iubirea unuia, cu statornicie, poate să salveze iubirea celuilalt. Am cunoscut multe recuperări miraculoase de relaţii care erau în pragul eşecului şi au ajuns chiar mai puternice şi mai profunde ca înainte. Oamenii trebuie să înveţe să aprecieze crizele. Întrebarea mai are însă şi o capcană. Dacă te opreşti la om, rişti să pierzi tot. Dacă îl ai în minte mereu şi pe Dumnezeu, găseşti în jur suficiente persoane care să merite să dai tot, fără să-ţi mai fie teamă că ai putea pierde. Nici un om nu merită în sine să-i dai tot. Pentru că omul ăla nu e ultima realitate, dar Dumnezeul din el, da. În definitiv, prin om ne dăruim, de fapt, lui Dumnezeu. – Există suflete pereche? Oameni alături de care totul devine mult mai uşor? – Există, dar mai multe. Nu există un singur om cu care să-ţi fie scris să fii împreună. Există însă mai multe persoane în lumea asta cu care relaţionezi foarte bine. Faptul că ai întâlnit una şi, din neştiinţă, iubirea s-a cheltuit, nu înseamnă că vei rămâne toată viaţa singur. Aşa cum faptul că ai întâlnit un suflet pereche nu garantează că iubirea va dura, dacă nu lucrezi virtuţile ei. Fără potrivire, nu e posibilă dragostea. Dar potrivirea e doar o scânteie. Ea nu garantează veşnicia sentimentului. Nu meriţi ceva pentru care n-ai muncit! (râde). Din contră, se întamplă des ca tocmai aceste iubiri să se cheltuie mai repede, pentru că totul e perfect şi nimeni nu depune nici un efort. Se ajunge la un fel de suficienţă, pentru că celălalt corespunde perfect nevoilor mele şi eu nevoilor lui, şi atunci fiecare se iubeşte pe sine, prin intermediul celuilalt. – Aşa se nasc gelozia şi posesivitatea? – Gelozia e iubirea de sine prin celălalt. Dacă eşti gelos, nu-l iubeşti pe celălalt cu adevărat, ci consideri ca celălalt e dreptul tău şi cineva atentează la el. Ţi-e frică să nu vină cineva să ţi-l fure. Dar nici un om nu are dreptul să îl confişte pe celălalt. Iubirile astea contorsionate, cu gelozii şi suferinţe care-ţi fură ochii şi-ţi întunecă mintea, sunt iubiri demonice. Ele sunt fascinante în felul lor, sunt foarte simţuale, au un erotism exacerbat, dar produc enorm de multă suferinţă, te desfiinţează ca persoană. Tu crezi că te-ai jertfit suferind, dar de fapt ai fost posedat. Iubirea adevarată, dumnezeiască, afirmă, nu distruge. E ca un cer senin. N-are tulburare şi n-are ceaţă. – Astăzi, tot mai mulţi oameni aleg o formă liberă de iubire. Nu se mai căsătoresc, ba uneori nici nu mai locuiesc împreună, dar cu toate acestea, se iubesc şi trăiesc în armonie. E greşit ca procedează aşa? – Iubirea care nu implică responsabilitate şi sacrificiu nu e iubire adevarată. E iubire conjuncturală, care nu ajunge la maturitate. – Când trăieşti o iubire nefericită, te gândeşti adesea că ar putea exista cineva care să te iubească mai mult, să te înţeleagă mai bine… – Modul ăsta de a vedea lucrurile e o consecinţă a gândirii tehniciste. Un produs se uzează moral, în momentul în care apare o versiune îmbunătăţită a lui. (râde) Adică iese din uz. Or, oamenii nu ies din uz, ei devin continuu. Trebuie să aprofundăm, să săpăm în relaţia respectivă, pentru a ajunge la noi şi noi adâncimi, chiar dacă apar oportunităţi de relaţii mai bune, chiar dacă cunoaştem persoane care ni se par mai potrivite. N-avem voie să schimbăm persoana. N-avem voie să începem mii de drumuri, pentru că nu mai ajungem niciodată la capăt. Nu poţi sa te remodelezi la infinit după alte tipare de femei sau bărbaţi, pentru că te toceşti ca piesă, ajungi să nu mai ai nici un profil. Tu crezi că ai căpătat experienţă, ca ţi-ai îmbogăţit modul de a fi, având foarte multe iubiri, dar de fapt te-ai pierdut pe tine, nu mai ştii cine eşti cu adevărat. În iubire, ca şi în profesie, e foarte important să fii statornic. Nu te poţi face trei ani medic, apoi încă trei actor şi după alţi trei să te pregăteşti să devii fotbalist. Trebuie să mergi mai departe. Pentru că impasul la care ajungi într-o relaţie e al tău, în primul rând, nu al celuilalt. Dumnezeu ţi l-a rânduit ţie, ca să te depaşeşti, ca să evoluezi. Schimbând persoana, fugi de tine, fugi de devenire. Iar obstacolul va reveni, sub altă formă, oricine ar fi lânga tine. “Nimic nu se poate fără sacrificiu, fără principiul crucii” – De ce e atât de importantă fidelitatea? Cunosc persoane care spun că-şi iubesc partenerii, deşi îi mai înşală din când în când, şi că asta nu are nici o importanţă, atâta timp cât nu sunt sentimente la mijloc. – Se mint singuri. Infidelitatea e o formă de consum. E foarte urât să-i consumi pe ceilalţi, pentru nevoile tale erotice. Dar, de fapt, te consumi pe tine. Stagnezi. Fără fidelitate, nu poţi ajunge la nivele mai profunde. Numai aşa poţi evolua. Or, dacă îţi permiţi alternative, înseamnă că nu eşti dispus să înfrunţi blocajul, că vrei să îl ocoleşti. Dacă îţi refuzi alternativa, atunci nu mai eziţi, depaşeşti criza şi vezi şi ce potenţial zace în tine şi în celălalt. Şi eşti mai câştigat şi mai bogat ca înainte. Ajungi la alt nivel al iubirii, e o iubire rafinată şi foarte profundă, care nu mai stă doar în îndrăgostirea trupească. Efortul puţin înseamnă devenire puţină, înseamnă să fugi de împlinirea de sine. Vedeţi, nimic nu se poate fără sacrificiu, fără principiul crucii. Sacrificiul pe cruce e fereastra spre Înviere. Sfântul Maxim Mărturisitorul spunea că în creaţie toate se cer după cruce. Aşa se manifestă iubirea lui Dumnezeu faţă de noi. Pentru că asta e condiţia noastră cazută, consecinţa căderii în păcat. Nu ni se dă nimic, dacă nu jertfim ceva. Şi iubirea e o jertfă. Jertfeşti sinele tău, ca să-ţi apropii sinele celuilalt. E o renunţare la tine. Sacrificiul dă profunzime oricărei relatii. E cel care fixează iubirea. Să te îndrăgosteşti e uşor, dar saă iubeşti e foarte greu. Fugi de cruce: fugi de înviere, fugi de bucurie, fugi de iubirea adevărată! Nu se poate fără. Fără cruce, e calea uşoară, comodă. Neştiind să suferim cu bucurie, să umplem suferinţa de rost, fugim, de fapt, de viaţă. Şi tot ce primim e de mâna a doua. Toate bucuriile şi iubirile sunt diluate. Tot ce trăim e searbăd. – De ce suferinţele din dragoste sunt unele dintre cele mai dureroase? – Pentru că omul, iubind, se deschide şi devine profund. Şi atunci încasează loviturile direct în profunzimea fiinţei. Dacă iubirea a fost cu Dumnezeu şi celălalt pleacă totuşi, Dumnezeu nu rămâne dator. Vine El şi umple golul, pentru că tu nu l-ai iubit doar pe cel care a plecat, ci şi pe Dumnezeu din el. Poţi fi destrămat cu adevărat după o despartire, doar dacă nu-L ai pe Dumnezeu. Dacă ai iubit strâmb, dacă ai fost posedat de celălalt. – Uneori, după o mare iubire, nu mai avem curaj să mergem mai departe, să ne mai deschidem sufletul încă o dată. Cum putem vindeca rănile lăsate de o suferinţă din dragoste?
– Părintele Teofil Păraian spunea că suferinţa e o mare taină. Degeaba ţi-o explici teoretic, inima continuă să doară. Şi orice sfat din afară rămâne tot în afară. Numai Dumnezeu poate vindeca astfel de răni, dacă consideră. Dar unele dintre ele nici nu trebuie să se vindece. Se intamplă uneori ca inima ta să poată purta infinit de multe răni deschise. Capacitatea de suferinţă a omului e foarte mare. Dar nici nu trebuie să devenim atât de obsedaţi să se închidă rana, să uităm tot. Un eşec în dragoste nu trebuie să ne infirmizeze afectiv. Poţi să duci o altă relaţie şi cu o rană în inimă. Şi cu mai multe răni în inimă. Dumnezeu îţi dă oricum puterea de a iubi din nou. Trebuie să mergi înainte, să ai curajul să te deschizi din nou, să încasezi din nou. N-ai voie să te opreşti. “Fericirea se munceşte în fiecare zi” – Unora parcă le sunt date numai suferinţe, toată viaţa… – Trebuie să înţelegi că e ca un joc între tine şi Dumnezeu. În suferinţă se ascunde, de fapt, dragostea lui Dumnezeu faţă de tine. Şi atunci începi să gaseăti un rost fiecărei suferinţe. Fără Dumnezeu, totul sfârşeşte într-un mare absurd. Şi cea mai mică suferinţă te doboară. Nu mai înţelegi nimic şi ajungi să-ţi pui capăt zilelor. Cu Dumnezeu, cea mai mare suferinţă e umplută de sens şi e mereu urmată de bucurie. Trebuie să nu uiţi niciodată că Dumnezeu te iubeşte şi te pune la încercare. Te încearcă, pentru că vrea să-ţi dea ceva. Dar cu un preţ! Trebuie să meriţi darul, să te ridici spiritual la nivelul la care îl poţi primi. Nivelul următor al jocului. Oricum, darul e întotdeauna cu mult mai mare decât suferinţa pe care o treci ca să ajungi la el. Dumnezeu nu ne poate dărui liber, că atunci ne-ar asfixia cu iubirea lui, ne-ar distruge fiinţa, nu ne-ar mai lăsa să înflorim liber. Dumnezeu, când ne iubeşte, ne pune la încercare, ca pe argint în topitoare. Pentru că vrea să scoată din noi esenţa cea mai pură. – Ce ar trebui să facem ca să fim fericiţi? – Trebuie să pornim în căutarea adevărului iubirii, cu toate forţele noastre. Să nu ne angajăm steril, de suprafaţă, ci să ne dăruim total, tuturor oamenilor şi, prin ei, lui Dumnezeu. Şi să o facem pe viaţă. Fericirea adevarată există. Şi există aici, pe pământ. Ea nu e decât o cale pe care înaintăm. Doar în măsura în care ştim să dăruim, o să şi primim. Pentru că Dumnezeu ne chinuie uneori, dar ne şi răsplateşte. Se joacă cu noi, ne face să vrem mai mult, să ne dorim mai mult, să devenim mai mult. O fericire statică ne-ar strivi sub o plictiseală cumplită. Fericirea se munceşte, se câştigă în fiecare zi. E un urcuş continuu, o dinamică ce se adaptează permanent nevoilor noastre. Fericirea e devenire.“

Înscriere newsletter

Please wait...

Thank you for signing up!

Gândul zilei 17 octombrie

Oamenii care se tem de iubire sunt duplicitari în ceea ce priveşte a da şi a primi. Atunci când eşti distant, ei se simt în siguranţă şi îţi doresc prezenţa. Dar când te apropii, ei se sperie şi îţi cer să faci un pas înapoi sau să pleci. Acest comportament de cochetărie emoţională le da posibilitatea de a avea o relaţie, evitând în acelaşi timp intimitatea şi angajamentul.
Dacă eşti atras într-o astfel de relaţie, trebuie să înfrunţi faptul că poate şi tu te temi să primeşti iubire. De ce altceva ai alege un partener care nu o poate dărui? – Paul Ferrini

Înscriere newsletter

Please wait...

Thank you for signing up!